Fond funciar. Speta. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.78/
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentii intervenienti în nume propriu, - domiciliati în T, str.-2. nr.11 judet - împotriva deciziei civile nr.90 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC DEALU SA, - T,- judet T și intimatii pârâti, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR T, G, având ca obiect fond funciar
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă personal intimatii pârâti, G și, lipsind celallte părti.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus prin serviciul registratură o cerere de acordare a unui termen formulată de recurentii intervenienti în nume propriu, în vederea pregătirii apărării.
Instanta respinge cererea de acordare a unui termen, motivat de faptul că a fost timp suficient pentru pregătirea apărării.
Luând act că părtile nu mai au cereri prealabile sau înscrisuri instanta constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și conform art.150 Cod pr.civilă acordă cuvântul părtilor.
Instanța invocă din oficiu inadmisibilitatea recursului.
Părtile prezente, arată că lasă la aprecierea instantanei cu privire la exceptia invocată și anume, inadmisibilitatea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra exceptiei inadmisibilității recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea și înregistrată la nr. 962/327/6 decembrie 2007, reclamanta DEALU a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr. 95844/2006 eliberat de către Comisia Județeană de Fond Funciar - T în favoarea pârâților, pentru suprafața de 1,7774 ha teren.
In motivare, reclamanta arată că,în anul 1991 cumpărat de la comisia de lichidare a Mineri suprafața de teren în discuție, pe care a și intabulat-o în cartea funciară, iar pârâții au obținut titlul de proprietate în baza unei hotărâri judecătorești întemeiată pe o expertiză ce nu corespunde realității.
In cursul judecății, numiții și au formulat o cerere de intervenție principală, admisă în principiu, prin care au solicitat instanței anularea absolută parțială a aceluiași titlu de proprietate pentru suprafețele de teren pe care acești intervenienți le-au achiziționat de la comisia de lichidare a Mineri.
Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 2799 din15 octombrie 2007, respins ca nefondată atât cererea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că titlul de proprietate nr. 95844/2006 a fost emis în baza Deciziei civile nr. 73/2006 a Tribunalului Tulcea (hotărâre rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului), prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament (parțial) pe locații indicate expres de către instanță și în legătură cu care se știa și deținătorii de la acel moment ai loturilor de teren, printre acești deținători aflându-se reclamanta și intervenienții din cauză.
S-a mai subliniat că, o hotărâre judecătorească nu este opozabilă decât părților între care s-a purtat procesul respectiv, acest lucru însemnând că nu se putea crea sau stinge obligații și, în principiu, nici drepturi decât pentru aceste părți, dar nu înseamnă însă ca o hotărâre judecătorească nu trebuie respectată, ea impunându-se ca fapt juridic oricărei persoane, așa încât, în cauză, decizia civilă nr. 73/2006 a Tribunalului Tulcea nu crează obligații și nici drepturi decât părților din acel proces, dispoziția de reconstituire pe vechiul amplasament a terenului neafectându-i în niciun fel pe reclamanți, pentru că aceștia nu au avut și nici nu au un drept de proprietate pe terenurile în discuție.
Instanța de fond a mai precizat că, actul de vânzare-cumpărare al reclamantei, deși cuprinde prevederi referitoare la transferul dreptului asupra terenului, este unul sub semnătură privată și, conform art. 46 din Legea nr. 18/1991 în formă originară, o asemenea operațiune se putea face numai prin acte autentice, iar în privința contractelor de vânzare-cumpărare ale intervenienților, se constată că acestea stipulează în mod expres că terenul aferent construcțiilor înstrăinate nu fac obiectul contractului, însă chiar dacă s-ar fi prevăzut ceva în acest sens, discuția de mai sus referitoare la forma actului ar fi fost pe deplin aplicabilă.
S-a concluzionat că, nici temeiul de drept invocat nu justifica anularea titlului de proprietate, ipoteza textului art. III alin. 1, lit. b) din Legea nr. 169/2007 nefiind posibilă în cauză. Astfel, textul vorbește de anularea actelor de constituire a dreptului de proprietate, în timp ce titlul din prezenta cauză este unul prin care dreptul de proprietate s-a reconstituit.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamanta DEALU T, cât și intervenienții și.
In expunerea motivelor de recurs, reclamanta susține că nu s-a avut în vedere faptul că este proprietarul respectivului teren și a construcțiilor situate pe acesta, în urma vânzării de către Comisia de lichidare a Mineri, comisie legal constituită în baza Ordinului Prefectului și care avea dreptul de a încheia contracte de vânzare-cumpărare, contracte ce îndeplinesc toate condițiile de validitate, procedând și la intabularea dreptului de proprietate în anul 2006, fiind proprietari de bună-credință, pentru că nu au avut cunoștință de faptul că pârâții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Se mai învederează că terenul în cauză nu se încadrează în prevederile art. 34 din Legea nr. 1/2000 și nu putea face obiectul unei reconstituiri în baza Legii nr. 18/1991, pentru că este afectat de construcții ce nu sunt deteriorate, distruse și prezintă valoare de întrebuințare, fiind realizate investiții pentru modernizarea lor, contrar a ceea ce s-a reținut prin decizia civilă nr.73/2006 a Tribunalului Tulcea.
Recurenta invocă și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991 ce interzic demolarea construcțiilor zootehnice și atelierelor de industrie unică ce au aparținut -urilor.
Intervenienții critică hotărârea pentru faptul că încalcă principiul autorității de lucru judecat întrucât, deși nu au eliberate titlurile de proprietate pentru terenurile aferente construcțiilor cumpărate la lichidarea Mineri, Judecătoria Tulceaa pronunțat sentința civilă nr. 1368/1998 și nr. 1371/1998 prin care a obligat Comisia Locală la constituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlurilor, ce nu au fost executate pentru că s-a invocat existența litigiului.
O altă critică vizează faptul că, prin Sentința civilă nr. 1142/2003 a Judecătoriei Tulcea, rămasă irevocabilă, este obligat să lase liberă suprafața de 1657, 18. iar - 1896,93. în timp ce decizia civilă nr. 73/2000 nu le este opozabilă.
Solutionând recursurile, Tribunalul Tulceaa pronunțat decizia civilă nr.90 din 13 februarie 2008.
Conform deciziei civile mai sus mentionate au fost respinse recursurile civile formulate de către reclamata Agroindustriala Dealu SA T și intervenientii în nume propriu, în contradictoriu cu intimatii, G, și Comisia Judeteană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor
Împotriva deciziei civile nr.90 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea au declarat recurs intervenientii în nume propriu și ca fiind nelegală și netemeinică.
În ședință de judecată din 24martie 2008 instanța din oficiu a invocat exceptia inadmisibilității recursului (recurs la recurs).
Conform art.137 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra exceptiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot cercetarea în fond a pricinii.
În referire la exceptia inadmisibilității recursului, se constată că aceasta este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele:
Unul din principiile care guvernează căile de atac este unicitatea acestora în sensul că împotriva aceleiași hotărâri nu se poate declara decât o singură cale de atac.
Recursul potrivit art.2 pct.3 Cod pr.civilă, declarat împotriva hotărârilor formulate de judecătorie, care potrivit legii, nu este supus apelului, se judecă de către tribunal.
În speță, decizia recurată este pronunțată în recurs de tribunal și împotriva acestei decizii irevocabile pentru argumentele mai sus invocate nu se poate declara recurs.
Ca atare, instanța va respinge ca inadmisibil recursul declarat de către intervenientii și împotriva deciziei civile nr.90 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de recurentii intervenienti în nume propriu, - domiciliati în T, str.-2. nr.11 judet - împotriva deciziei civile nr.90 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC DEALU SA, - T,- judet T și intimatii pârâti, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR T, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 24.03.2008.
PRESEDINTE JUDECATORI
GREFIER
jud.fond:
jud.recurs:;
red.dec.jud./05.05.2008
tehnored.gref./05.05.2008/2 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Monica Costea, Paulina Georgescu
