Fond funciar. Speta. Decizia 805/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 805
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.457 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Consiliul Local F - Comisia Locală de Aplicare a Lg.18/91 și Prefectura jud. D - Comisia Județeană de aplicare a Lg.18/91.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea și intimații, Consiliul Local F - Comisia Locală de Aplicare a Lg.18/91 și Prefectura jud. D - Comisia Județeană de aplicare a Lg.18/91.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat:
- cererea prin care contestatoarea a solicitat judecarea în lipsă potrivit art.242 cod. proc. civ.;
- cererea de la dosar prin care intimatul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, după care:
Instanța a pus în discuție cererea de amânare formulată de intimatul.
Contestatoarea s-a opus amânării cauzei.
Instanța, a respins cererea de amânare formulată de intimatul, considerând că acesta a avut timpul necesar pentru a-și formula apărarea, având în vedere că procedura de citare cu acesta, a fost îndeplinită la data de 26 mai 2009.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum este formulată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrată la 26 august 2002, reclamanții -, și au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local F - Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și Prefectura D - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991, solicitând ca instanța să dispună anularea titlului de proprietate nr.1054-19532 întocmit de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate
Au arătat că sunt moștenitorii defunctului, decedat în luna decembrie 1995, iar titlul de proprietate este emis greșit, deoarece în 63, 106 și 63, 107 suprafața reală este de 1368,50. și nu 1358 mp.; în 63, 105, suprafața reală este de 917,85. iar în titlu s-a trecut 0,880.
Acțiunea fost precizată în sensul că a fost chemată în judecată și pârâta, de la care reclamanții au revendicat o suprafață de teren, solicitându-se să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților.
Prin sentința civilă nr.580 din 8 iulie 2003, Judecătoria Filiașia admis acțiunea civilă precizată, a fost anulat titlul de proprietate nr.1054-19532 emis la 21 aprilie 1997 pe numele defunctului, pentru suprafața de 2238 mp. din intravilanul orașului F în 63, 106 de 484.; în 63, 107 de 874 mp. și în 83, 105 de 880 mp.
S-a dispus emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 2308,53. în intravilanul orașului F, aparținând defunctului, astfel: 63, 107 = 774,20. vie intravilan, cu vecinii din raportul de expertiză tehnică și schița topografică; 63, 106 = 583,95. teren arabil; 63, 105 = 950,38. curți construcții.
A fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 17,27., ce face parte integrantă din terenul de 950,38. din 63, 105, cum a fost delimitată între punctele 12-13-11-10.
A stabilit linia de hotar între proprietățile reclamanților și pârâtei, între punctele 2-6-8-13- 11, conform raportului de expertiză tehnică și a schiței topografice.
A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 2.301.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, invocând neanalizarea înscrisurilor depuse de către reclamanți cu privire la întinderea dreptului de proprietate și la existența unor litigii anterioare între părți.
Prin decizia civilă nr. 2142 din 19 decembrie 2003 în dosarul nr.7197/CIV/2003 a Tribunalului Dolja fost admis apelul, s-a anulat sentința civilă atacată și s-a reținut cauza pentru rejudecare.
Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat recurs, iar prin decizia civilă nr.1285 din 18 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost respins recursul ca inadmisibil.
Ca urmare a admiterii contestației în anulare, prin decizia civilă nr.1468 din 6 aprilie 2006 Curții de Apel Craiova, a fost casată decizia civilă nr.2142/2003 a Tribunalului Dolj, fiind trimisă cauza spre rejudecare în apel la tribunal.
Prin decizia civilă nr.121 din 26 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de apelanta pârâtă, a fost schimbată sentința civilă, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Au fost obligați intimații reclamanți la plata sumei de 302,23 RON cheltuieli de judecată, către intimata pârâtă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamanții justifică un drept de proprietate cu titlul definitiv nr.1054-19532 emis de Comisia Județeană D, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza registrului agricol din perioada 1959 - 1963 în care apare înscrisă suprafața totală de 5,56.
Pârâta și-a fundamentat dreptul de proprietate cu actul de vânzare - cumpărare transcris sub nr.4727/1949 și cu titlul definitiv de proprietate nr.399-58872/1995.
În raport de aceste acte de proprietate, s-a considerat că nu poate fi modificat titlul reclamanților, nefiind incidente dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997, cererea pretându-se unei plângeri formulată potrivit art.53 din Legea nr.18/1991.
În ceea ce privește acțiunea în grănițuire și revendicare, instanța de apel a constatat că linia despărțitoare de hotar dintre cele două proprietăți învecinate nu apare a fi modificată în timp, neexistând dovezi în acest sens.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea în grănițuire, în condițiile în care nici pârâta nu este de acord cu actuala linie de hotar, în felul acesta încălcându-se prevederile art. 584 Cod civil.
Prin decizia civilă nr.1208/ 7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, fost admis recursul formulat de reclamanți, a fost casată decizia recurată și s- trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiovaa reținut că instanța de apel s-a pronunțat pe cererea privind modificarea titlului definitiv, fără a analiza celelalte două capete de cerere în revendicare și grănițuire.
S-a apreciat că respingerea cererii în grănițuire cu motivarea că linia de hotar nu apare modificată în timp echivalează cu o neanalizare pe fond a dispozițiilor art. 584 Cod civil, fiindcă atât timp cât există un litigiu pe rol, instanța avea obligația de a analiza acțiunea în grănițuire efectiv, printr-o hotărâre ce se poate pune în executare.
După casare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr- și în raport de îndrumările deciziei de casare, instanța de apel a apreciat necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în vederea identificării terenurilor în litigiu și stabilirii liniei de hotar, în raport de titlurile de proprietate emise părților în procedura legii fondului funciar și în raport de actele vechi de proprietate.
Prin decizia civilă 547 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul admiterii în parte acțiunea astfel cum a fost precizată.
S-a anulat parțial TP nr.1054-19532 din 21.04.1997 emis de Comisia Județeană D, pe numele defunctului pentru suprafața de 2.238 mp, situată în intravilanul orașului F, județul D, în,106 și 107.
S-a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele autorului pentru suprafața de 2288,73 mp, situată în intravilanul orașului F, astfel:, - suprafața de 922,73 mp curți construcții - între punctele 40-6-12-38-39-40;, -suprafața de 542 mp - intravilan arabil, între punctele 39-38-33-32-31-28-39;, suprafața de 824 mp. vie între punctele 28-31-32-33-25-26-30-29-28, suprafețe identificate conform raportului de expertiză și schiței anexă la acesta.
Pârâta a fost obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 15,73 mp. din, delimitată între punctele 5-6-12-34-5.
S-a stabilit linia de hotar între proprietăți, linia punctelor topografice 6-12-38-33-26, conform raportului de expertiză și schiței anexă la raport ( fila 85).
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 230,1 lei cheltuieli de judecată în primă instanță către reclamanți.
Intimații reclamanți au fost obligați la plata către apelanta pârâtă a sumei de 803 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că dimensiunile parcelelor din intravilan, menționate în titlul de proprietate al reclamanților nu corespund cu cele din teren, suprafața din, - intravilan arabil având în realitate întinderea de 542 mp. față de 484 mp. cât este trecut în titlu, terenul cu vie din, fiind în suprafață de 624 mp față de 874 mp. suprafață menționată în titlu, iar terenul curți construcții din, având întinderea de 922,73 mp. sau 907 mp. după cum se ia sau nu în considerare terenul în litigiu de 15,73 mp.
Având în vedere neconcordanța dintre situația din teren și cea din titlul de proprietate se impune rectificarea acestui titlu, în sensul înscrierii dimensiunilor corecte ale celor trei parcele din intravilan, fără se pune problema stabilirii unui drept de proprietate în favoarea reclamanților peste suprafața validată conform legii fondului funciar întrucât este vorba despre îndreptarea erorilor strecurate în titlul de proprietate cu privire la dimensiunile terenurilor.
S-a arătat că în condițiile în care terenul intravilan aparținând lui a fost delimitat cu ocazia punerii în posesie, iar în prezent acesta are aceeași configurație, astfel cum rezultă din planul parcelar și raportul de expertiză întocmit în cauză, eventualele diferențe de suprafețe dintre cele menționate în titlu și cele existente în teren, nu pot proveni decât din modul defectuos de efectuare a măsurătorilor cu ocazia realizării punerii în posesie.
Litigiul dintre părți privește o suprafață de 15,73 mp. situată în spatele casei reclamanților. Individualizarea acestei suprafețe s-a făcut după ce expertul a identificat, în prealabil, terenurile învecinate aparținând părților, în raport de titlurile de proprietate și de actele de reconstituire emise conform legii fondului funciar. Stabilirea situației de fapt de la data încheierii acestor acte și de la data întocmirii procesului-verbal de executare din 23.01.1957 nu a fost posibilă, pe de o parte datorită contradicțiilor cuprinse în actele succesive de vânzare și cumpărare încheiate de, iar pe de altă parte, datorită inexistenței în teren buturugilor de salcâm la care s- raportat ca semn de hotar executarea din anul 1957, linia actuală de hotar și a persoanei îndreptățite la cei 15,73 mp. s-a făcut în raport de actele recente de proprietate. Hotarul a fost stabilit într-o linie dreaptă, având în vedere că tot în această formă apare redată linia de hotar dintre proprietățile părților și pe planul parcelar întocmit cu ocazia delimitării parcelare a terenurilor la data punerii în posesie.
S-a arătat că stabilirea liniei de hotar, conform susținerilor apelantei-pârâte, prin spatele casei reclamanților, cu includerea suprafeței de 15,73. în proprietatea sa, ar presupune ca hotarul despărțitor să fie reprezentant de o linie frântă, ceea ce evident ar fi contrar delimitării din planul parcelar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, motivând că, deși tribunalul a arătat că nu se pune problema validării unui drept de proprietate al reclamanților peste cel înscris în titlu, prin hotărâre s-a realizat contrariul. S-a susținut că nu interesează modul defectuos de măsurare a terenurilor, raportat la data apunerii în posesie, ci linia de hotar dintre cele două suprafețe, delimitate la data dobândirii, pentru că terenurile au fost posedate astfel public și în nume de proprietar. În aceste condiții, recurenta a susținut că linia de hotar trebuia stabilită la 0,25, măsurată din de salcâm vechi, existentă pe teren.
Prin decizia civilă nr..457 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- s-a respins recursul formulat de către pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr. 547 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a fost obligată recurenta pârâtă 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că acțiunea promovată de reclamanți a avut mai multe capete de cerere îndreptate împotriva unor pârâți diferiți. Cererea vizând modificarea titlului de proprietate s-a soluționat în contradictoriu cu comisiile de fond funciar, acestea având calitate procesuală pasivă, în condițiile art. 52 din legea 18/1991.
Așadar, soluționarea acestui capăt de cerere privește drepturi și obligații stabilite între reclamanți și comisiile de fond funciar și nu poate fi criticată de pârâta decât în situația în care modificarea titlului ar afecta drepturile sale. Faptul că titlul de proprietate al reclamanților a fost modificat prin includerea unei suprafețe totale de teren intravilan, și anume 2288,73 mp în loc de 2238. cât era consemnat în titlul inițial, nu privește raportul procesual dintre pârâta recurentă și reclamanți.
Linia de hotar dintre proprietățile părților trebuie stabilită doar pentru parcela de teren curți construcții situată în 63, 105, care a avut în titlu suprafața de 880. și pentru care titlul s-a modificat în apel, având suprafața de 922,73.
Modificarea titlului prin stabilirea unor suprafețe de teren diferite în fiecare parcelă și, în final, o suprafață de teren mai mare intravilan cu 50. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. III din legea 169/1997, terenul intravilan a fost delimitat cu ocazia punerii în posesie, iar configurația sa nu s-a modificat, linia de hotar față de vecini nefiind schimbate de la data când comisia locală făcut măsurători. menține vechiul titlu ar fi însemnat perpetuarea unei erori, obligarea reclamanților să dețină în fapt un teren cu o anumită configurație și întindere, dar care în actele de proprietate să figureze cu dimensiuni nereale. Tribunalul a considerat corect că diferențele de suprafețe dintre cele menționate în titlu și cele existente în teren, provin din modul defectuos de efectuare a măsurătorilor cu ocazia realizării punerii în posesie.
De altfel, prin adresa 15385 din 26.09.2002 a Comisiei Locale F către instanță s-a arătat că măsurătoarea terenului reclamantului la punerea în posesie s-a făcut cu mijloace rudimentare ( ), așa încât este posibil ca între suprafețele reale ce aparțin reclamanților și cele înscrise în titlu să existe diferențe.
Diferențele au fost constatate prin toate expertizele realizate în cauză, atât la prima instanță, cât și în apel, ajungându-se la concluzia că terenul în litigiu face parte din proprietatea reclamanților, dar este ocupat de pârâtă.
Pârâta nu poate să critice aceste aspecte ale deciziei cât timp din măsurătorile efectuate a rezultat că și ea stăpânește în fapt o suprafață de teren mai mare decât cea consemnată în actele sale de proprietate, astfel că, prin modificarea titlului pârâților nu se aduc atingeri dreptului său de proprietate.
Potrivit actului de vânzare cumpărare nr. 4272/1949, autorul pârâtei a dobândit o suprafață de teren de 2555. însă dreptul actual de proprietate al pârâtei trebuie raportat la terenul înscris în TP 399-58872/1995, prin care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate și s-a ținut cont și de înstrăinarea unei suprafețe de teren de către autor. În acest titlu, pârâta are înscrisă suprafața totală de teren intravilan de 980. din care curți construcții în suprafață de 440. Pârâta nu se poate prevala astfel de un act de proprietate din anul 1949, cu atât mai mult cu cât toți experții au remarcat faptul că între suprafețele trecute în act și cele precizate în contractul ulterior de vânzare cumpărare apar neconcordanțe, care împiedică stabilirea exactă a suprafeței care a rămas în proprietatea familiei pârâtei.
Stabilirea actualului hotar trebuie să se facă în raport de actele actuale de proprietate ale părților, deoarece între actele vechi de proprietate, inclusiv procesul verbal de punere în posesie din anul 1957 și cele actuale sunt diferențe.
Linia de hotar nu a putut fi trasată de expert potrivit celei anterioare, deoarece pe teren nu mai existau toate buturugile de salcâm care marcau hotarul despărțitor în anul 1957, ci doar una dintre acestea, la distanța de 0,85 de zidul casei reclamanților.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 14.05.2009 contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Petenta arată că își întemeiază cererea pe dispoz. art. 318, susținând că dreptul său de proprietate a fost vătămat, fiind deposedată pe nedrept de o suprafață din terenul proprietatea sa, pe motiv că măsurătorile au fost efectuate cu mijloace rudimentare, iar nu cu mijloace moderne, după cum apreciază că există autoritate de lucru judecat în raport de vechile hotărâri judecătorești puse în executare în 1957, aspect asupra căruia instanța a omis a se pronunța.
Contestația în anulare nu este fondată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia aceeași instanță își poate retracta propria hotărâre.
Așadar, nefiind o cale de cenzură judiciară contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele prevăzute expres prin dispozițiile art. 317 și 318 cod procedură civilă, nefiind posibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ori a unor motive care au fost examinate de instanță.
În speță, contestatoarea a indicat motivul de contestație circumscris prevederilor art. 318 cod procedură civilă, care arată că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Or, argumentele aduse de contestatoare nu duc la concluzia că dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale, sau că nu i s-ar fi răspuns la vreunul din motivele de recurs formulate.
Astfel, instanța care este investită cu o cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma în instanță de control judiciar care să repună în discuție raportul juridic inițial dedus judecății, deoarece aceasta poate afecta principiul securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Conform acestui principiu, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care se prezumă că exprimă adevărul și se bucură de validitate, nu mai poate fi repusă în discuție decât pentru motive excepționale, limitativ prevăzute de lege.
În sensul art. 318.c Cod Penal, greșelile materiale nu sunt greșeli de judecată a fondului pricinii, ci erori care țin de investirea instanței, de formularea cererilor în termen, de procedură.
Nu poate fi supusă analizei în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, aprecierea instanței de recurs că față de situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză și reținută de tribunal, dispozițiile art.480 civ. și art.584 civil au fost corect aplicate, întrucât toate așa zisele motive de contestație în anulare sunt critici asupra fondului cauzei.
Omisiunea cercetării vreunui motiv de recurs invocată de contestatoare de asemenea nu se regăsește, instanța de recurs precizând în considerentele hotărârii că stabilirea hotarului trebuie să se facă în raport de actele actuale de proprietate ale părților, deoarece între actele vechi de proprietate, inclusiv procesul verbal de punere în posesie din anul 1957 și cele actuale sunt diferențe.
În atare situație, se constată că susținerile contestatoarei sunt lipsite de temei legal, dispoz. art.318 nefiind incidente, petenta tinzând la modificarea deciziei din recurs pentru motive de fond, inadmisibile în contestația în anulare, urmărind practic rejudecarea recursului, printr-un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil, în condițiile art. 299 și urm.
Așa fiind, contestația în anulare de față urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.457 din 06 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Consiliul Local F - Comisia Locală de Aplicare a Lg.18/91 și Prefectura jud. D - Comisia Județeană de aplicare a Lg.18/91.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
01.07.2009
Tehn.MC/2 ex.
rec.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
