Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 804/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 804

Ședința publică de la 22 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu

JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu

JUDECĂTOR 3: Stela Popa

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva deciziei civile nr. 77 din 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4941, din 02 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5472/2006 în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic, pentru recurenta reclamantă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă, a depus sentința civilă nr.445/17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și în copie Legii nr.10/31.12.1949 privind organizarea Asigurărilor Sociale de Stat.

Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă, a susținut că a făcut dovada că imobilul situat în C, str. -, nr.6 ( fostă-, a aparținut Casei Centrale a Asigurărilor Sociale a cărei urmașă de drept este reclamanta,precum și a existenței imobilului în patrimoniul autoarei sale la data desființării prin Legea 10/1949.

Dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate imobilul situat în C, str. -, nr.6. A depus concluzii scrise.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

La data de 20.02.2007 reclamanta Casa Județeană de Pensii Dac hemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului C și Spitalul Clinic Municipal C solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C,-, județul D compus din teren și construcții.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut fostei Case Centrale a Asigurărilor Sociale, (fapt ce rezultă din actul de vânzare autentificat prin procesul-verbal nr 4682/13.02.1928, procesul-verbal încheiat în 10.04.1928, inventarul încheiat la 10.04.1928, extrasul certificatului cu nr 150/18.02.2002 emis de Direcția Județeană Da A rhivelor Naționale) și imobilul a fost trecut în domeniul public al statului, și în detenția Spitalului Clinic Municipal nr 2

A precizat că în conformitate cu prevederile art 174 alin 4 lit a și c din Legea nr 19/2000 Casa Județeană de Pensii D este urmașul de drept al fostei Case Centrale a Asigurărilor Sociale și poate revendica bunurile imobile ce au aparținut acestei instituții, acțiunile în revendicare pentru reîntregirea patrimoniului putând fi făcute atât de Casa Națională de Pensii cât și de casele teritoriale de pensii în a căror rază teritorială se află bunurile imobile revendicate.

La data de 06.06.2006 pârâtul Spitalul Clinic Municipal a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială, susținând că potrivit art. 26 alin 3 din legea 10/2001, decizia motivată de respingerea notificării poate fi atacată la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investită cu soluționarea notificării.

La data de 28.06.2006 pârâta Casa Județeană de Pensii D depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției invocate, considerând că este competentă să judece această cauză Secția Civilă a Judecătoriei Craiova, având în vedere dispozițiile art 1.Pr. Civ. și obiectul acțiunii - revendicare imobiliară.

La data de 5.07.2006 Spitalul Clinic Municipal a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâtul a mai arătat că pe rolul Tribunalului Dolj se află înregistrat dosarul nr 1640/CIV/2006, cu acțiunea întemeiată pe Legea 10/2001 și a precizat că în baza HG 866/2002 a predat spre administrare Consiliului Local al municipiului C prin protocolul nr 4884/10.03.2003 toate clădirile în care își desfășurau activitatea.

La data de 19.12.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea inițială în sensul că înțelege să-și îndrepte pretențiile numai împotriva pârâtei Primăria municipiului C și să renunțe la pretențiile formulate împotriva pârâtului Spitalul Clinic Municipal C întrucât imobilul revendicat a fost preluat în de către Primăria municipiului C conform protocolului încheiat la 31.03.2003.

Prin încheierea de ședință de la 12 xii 2007 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului Clinic nr 2 C ce a fost scos din cauză.

Prin sentința civilă nr.4941/2 aprilie2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii D, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului

Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut în esență că reclamanta nu a dovedit calitatea de succesoare a fostei Case Centrale a Asigurărilor Sociale și prin urmare, nici calitatea de proprietară a imobilului revendicat.

Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta Casa Județeană de Pensii D, care a arătat, în esență, că susținerile sale privind identitatea imobilului revendicat cu cel menționat în actul din 1928 sunt confirmate și de expertiza în construcții și de expertiza topografică depuse la dosar, că a demonstrat situația de fapt și de drept a imobilului, în speță fiind incidente dispozițiile art. 174, alin.4 din Legea nr.19/2000, că este succesoarea de drept a fostei Case de Asigurări Sociale, dreptul său la revendicare fiind recunoscut prin lege și că prevederile legale invocate sunt imperative.

Intimata Primăria Municipiului Caf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

Prin decizia civilă nr.77 din 04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins apelul.

Instanța de apel,analizând dispozițiile art.174 alin.4 din Legea 19/2000 invocate prin acțiune spre a se argumenta calitatea reclamantei de succesoare a fostei proprietare a imobilului revendicat (Casa Centrală a Asigurărilor Sociale), a reținut că textul legal reglementează, în mod expres, legitimarea procesuală activă a caselor teritoriale de pensii în promovarea acțiunilor în revendicare pentru imobilele ce au aparținut Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, apărând ca nelegală raportarea făcută de prima instanță la dispozițiile Legii 145/1997, în care nu s-a prevăzut ca nou înființata Casă Națională de Sănătate ar fi continuatoarea fostei Case Centrale a Asigurărilor Sociale - fără însă a analiza tocmai incidența dispozițiilor legale invocate de reclamantă.

Tribunalul a motivat că acțiunea în revendicare ce poate fi promovată de aceste subiecte de drept nu poate fi decât cea întemeiată pe prevederile art.480 civ. și presupune cu necesitate îndeplinirea celor două cerințe de probațiune judiciară pentru a se reține temeinicia acțiunii și anume dovada dreptului de proprietate al reclamantului și dovada faptului juridic al deposedării abuzive de imobilul revendicat.

Analizând aceste condiții de admisibilitate a acțiunii, instanța a argumentat că este îndeplinită doar prima condiție, reclamanta făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, nu și cea de-a doua condiție privind deposedarea abuzivă a autoarei sale de imobilul revendicat.

În acest sens s-a reținut că la dosar s-a depus contractul de vânzare-cumpărare din 1928 - prin care Casa Centrală a Asigurărilor Sociale a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat și s-a demonstrat identitatea fizică a acestui imobil din contract cu cel revendicat - prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul tehnic.

Cu privire la condiția deposedării s-a arătat că deși instanța i-a pus în vedere apelantei să facă dovada operațiunilor de desființare și lichidare a patrimoniului fostei Case Centrale a Asigurărilor Sociale ori a deposedării autoarei sale, apelanta reclamantă nu a probat împrejurarea că la data lichidării patrimoniului Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, imobilul se găsea în patrimoniul acesteia și a făcut obiectul litigiului.

Datele din adresa Primăriei C emisă la 06 octombrie 2006 - privitoare la plata impozitelor pe clădiri și la situația fiscală a imobilului în litigiu s-au considerat insuficiente pentru clarificarea acestor aspecte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

Recurenta reclamantă, prin motivele formulate, a susținut că este greșită motivarea pe care se sprijină soluția de respingere a apelului privitoare la nedovedirea deposedării abuzive de imobilul revendicat întrucât acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.174 alin.4 din Legea 10/2000, iar nu pe dispozițiile Legii 10/2001 și nu trebuie dovedită deposedarea de bun.

A mai susținut că atât prin actele normative invocate și depuse la instanță, cât și prin dovezile administrate a probat nu numai că este succesoarea de drept a fostei Case Centrale de Asigurări Sociale ci și că aceasta a fost proprietara imobilului, că această instituție a făcut parte din structura actualului Minister al, Familiei și Egalității de Șanse în a cărui coordonare se află în prezent reclamanta.

A invocat recurenta și greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.1169 și 1170 din codul civil.

Recursul este fondat.

În mod corect instanța de apel,contrar celor reținute prin sentința Judecătoriei Craiova, a stabilit calitatea reclamantei de succesoare a Casei Centrale a Asigurărilor Sociale - fosta proprietară a bunului revendicat, precum și identitatea dintre imobilul ce a aparținut Casei Centrale a Asigurărilor Sociale și cel revendicat în litigiul de față.

Într-adevăr, prin art.174 alin.4 lit.a din legea 19/2000 modificată prin Legea 338/2002 pentru aprobarea OUG nr.49/1002 - s-a instituit o succesiune legală - fiind recunoscută CNPAS ca urmașă de drept a Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, iar prin dispozițiile de la lit.c s-a prevăzut că acțiunile în revendicarea bunurilor se pot formula și de casele teritoriale, astfel că reclamanta nu mai avea obligația să facă dovada transmiterii din patrimoniului fostei Case Centrale a Asigurărilor Sociale în patrimoniul său a imobilului ce a aparținut antecesoarei sale.

Totodată, prin expertiza tehnică și înscrisurile privitoare la schimbarea nomenclaturii și numerotării stradale, s-a constatat identitatea dintre imobilul ce a aparținut Casei Centrale a Asigurărilor Sociale și cel revendicat în cauză - astfel că aceste aspecte fiind pe deplin și corect elucidate prin decizia ce face obiectul recursului nu se vor mai analiza în recurs.

Instanța de apel a respins însă greșit apelul considerând că nu este întrunită o condiție de admisibilitate a revendicării - ce ar rezulta din dispozițiile art.480 civ. - respectiv a deposedării antecesoarei reclamantei de imobilul revendicat, a existenței bunului în patrimoniul autoarei reclamantei la data lichidării acesteia.

În primul rând, acțiunea în revendicare de față este întemeiată pe dispozițiile art.174 alin.(4) lit.c din Lg.19/1000 - în forma în vigoare după modificările aduse prin legea 338/2012 de aprobare a OUG 49/2001, lege ce cuprinde o reglementare specială a revendicării bunurilor ce au aparținut asigurărilor sociale și au trecut în proprietatea statului ori a altor persoane juridice de către CNPAS ori de către casele teritoriale de pensii.

Scopul acestei reglementări legale este reîntregirea patrimoniului CNPAS - cu bunurile ce au aparținut asigurărilor sociale.

Acest nou temei de drept indicat de reclamantă ca și neîntrunirea condiției identității de părți a făcut ca în speță să nu se pună în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate într-o revendicare anterioară a imobilului de către CASS D, litigiu în care s-a analizat calitatea acelei reclamante de succesoare legală a fostei proprietare prin prisma Legii 145/1997.

Legea nr.19/2000 nu prevede condiții speciale pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare și de altfel nici art.480 civ. - ale cărui dispoziții au fost avute în vedere de instanța de apel la soluționarea apelului (ca reprezentând dreptul comun în materia revendicării), nu prevede în mod expres condiția dovedirii deposedării dar orice revendicare presupune o deposedare de bun a reclamantului de către pârât.

În speță, atât din actele normative succesive,ce au reglementat sistemul asigurărilor sociale în țara noastră (Decretul 1879/29.03.1920, Legea 10/1949) cât și din înscrisurile depuse la dosar privitoare la deținătorii imobilului și plata impozitelor ( adresa 900/13.-04.1940,fila 64 dosar 5472/C/2006) rezultă că imobilul construcții a avut de la data dobândirii destinația de unitate medicală, păstrându-și această destinație și pe parcurs.

Prin Legea 10/1949 - s-a reorganizat sistemul unic de asigurări sociale și asistență medicală, unic până la acea dată, în sensul că s-au creat 2 ministere distincte, asistența medicală fiind preluată de către Ministerul Sănătății - odată cu unitățile sanitare, personalul și patrimoniile ce i-au fost afectate.

Prin art.29 din lege s-au desființat instituțiile care au avut ca obiect asigurarea, acordarea de pensii și asistență medicală, iar patrimoniile Caselor și Fondurilor de pensii publice și particulare au trecut la Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale.

Din adresa nr.76300/20 oct,2006 a Primăriei C rezultă că potrivit matricolei 2 privitoare la impozitul pe clădiri din perioada 1942 - 1951 - Casa Centrală a Asigurări,or Sociale figura în perioada respectivă (care cuprinde și perioada intrării în vigoare a Legii 10/1949 )ca plătitoare de impozit pentru imobilul în litigiu, aceea ce demonstrează existența imobilului în patrimoniul acesteia la data desființării Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.

Această situație a fost recunoscută și de deținătoarea în fapt a imobilului - Spitalul Clinic Municipal - C - introdus inițial în cauză ca pârât -prin întâmpinare (fila 44 dosar 5472/civ/2006).

Prin întâmpinare s-a confirmat că la data desființării prin lege a Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, imobilul i-a fost atribuit - rămânând în administrarea sa până când - în baza HG 866/2002 a trecut în domeniul public al Mun.C (imobilul figurând în anexa la hotărâre la poziția 116).

Cum imobilul se află în posesia pârâtei (Spitalul fiind simplu detentor), iar Legea 19/2000 permite revendicarea tuturor imobilelor care au aparținut asigurărilor sociale - și au trecut în proprietatea statului sau a altor persoane juridice - soluția ce se impunea în cauză era de admitere a acțiunii.

Imobilul a fost identificat prin expertiza tehnică extrajudiciară întocmită de expert - ca fiind situat în C, - B-dul - nr.6 (fostă - nr.16, fostă-) și compus din clădire cu regim de înălțime E în care funcționează clinicile medicale nr.2 și 3, laboratorul de analize medicale și secția de radiologie - în suprafață utilă totală de 2910,67 mp, altă clădire cu regim de înălțime, subsol, parter și 2 etaje - în care funcționează clinica de fizioterapie - cu o suprafață utilă de 529,44 mp. și terenul aferent în suprafață de 5147 mp. așa cum este identificată în schița anexă (fila 27 dosar - al Judecătoriei Craiova ), la raportul de expertiză întocmit de expert - în dosar nr- - (ce a avut ca obiect contestație întemeiată pe Lg.10/2001).

În același mod imobilul a fost identificat și în dosarul - - al Tribunalului Dolj - în care s-a pronunțat sentința nr.445/2007 - prin care s-a admis contestația formulată de reclamantă în temeiul Legii 10/2001, s-a anulat dispoziția ntr.6322/2006 emisă de Primăria Mun.C și s-a dispus restituirea imobilului în configurația de mai sus - hotărâre casată în recurs - întrucât s-a stabilit (prin HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001) că instituțiile publice nu sunt persoane îndreptățite conform Legii 10/2001.

Față de aceste considerente și în baza art.312 rap.la art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite recursul, a se modifica decizia, a se admite apelul, a se modifica sentința și pe fond a se admite acțiunea în revendicare imobilui identificat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva deciziei civile nr. 77 din 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.4941, din 02 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5472/2006 în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

Modifică decizia menționată.

Admite apelul declarat de Casa Jud.de Pensii D împotriva sentinței civile nr.4941 din 02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.-.

Schimbă sentința, în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să lase în deplină proprietate imobilul situat în C, str.- nr.6 (fostă - nr.16, - nr.20), compus din clădire cu regim de înălțime S +P+4 E și clădire cu regim de înălțime subsol, parter și 2 etaje (identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic, ) și teren aferent în suprafață de 5147 mp. (identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic.- ).

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

01.07.2009

Red.jud.-

Tehn.MC/4 ex.

Președinte:Ionela Vîlculescu
Judecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 804/2009. Curtea de Apel Craiova