Fond funciar. Speta. Decizia 819/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.819/R
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr.310/A/1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate A și cu pârâții Consiliul Local și Comuna prin Primar, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtele recurente și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtelor recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru nerespectarea dreptului la apărare, conform motivelor invocate în scris la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.285 din 07 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Gaa dmis acțiunea civilă formulată de reclamanta Comisia Județeană pentru tabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor A, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei, Comuna prin Primarul, și și a onstatat falsul înscrisului intitulat "Anexa 1" emis de paratul Consiliul local al comunei și înregistrat sub nr.1078 din 29.01.2002 în partea ce privește masa succesorală (partea a III - a înscrisului intitulată "bunuri rămase - terenuri") și a dispus desființarea înscrisului în partea falsificată, ără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că, roprietar p. tabular al imobilului înscris in CF 117 este, începând cu anul 1933, Statul Român.
Prin sentința civilă nr.61/21.02.2002 pronunțată în dosarul nr.120/2002 al Judecătoriei G, s-a admis plângerea petentelor și formulata într-o cauză de fond funciar și s-a dispus reconstituirea in favoarea acestora a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren forestier înscris in CF 117, nr. top. 389 În motivarea hotărârii s-a arătat că in perioada interbelică au existat litigii in legătură cu proprietatea nscrisă in CF 117 și că prin sentința civilă nr.1730/1933/80 Tribunalului Arad confirmată prin Decizia civilă nr.C/-/23.03.1938 a Curții de Apel Timișoaras -a stabilit că pârâții, (căsătorita ), (soția lui ) și (văduva lui loja ), aveau dreptul asupra 300 iugăre de înscrise in cartea funciară amintită anterior, drept de proprietate extratabular. Pe baza acest hotărâri judecătorești, a actelor de stare civilă și a anexei 1 depusă la dosar, instanța a constatat că petenții au justificat calitatea de moștenitori a autorului și a suprafeței de teren cu vegetație forestieră deținută de autor. Anexa 1 fost depusă la fila 3 acelui dosar și prin acest act, la rubrica "bunuri rămase - terenuri" s-a consemnat a nemeșeasca înscrisă în CF nr.117, nr.top.389
Organele de cercetare penală, fiind sesizate, pe baza unor ample cercetări efectuate în mai mult timp și consemnate în numeroase dosare, au stabilit că din cele 75 de sentințe favorabile date în tot atâtea dosare civile prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în CF.117, numai cinci sentințe îi privesc pe adevărații moștenitori ai persoanelor care au câștigat dreptul de proprietate prin Decizia din 1938 Curții de Apel Timișoara. Celelalte 70 de sentințe nu se întemeiază pe realitatea faptică și de drept constatată în urma cercetărilor penale, iar persoanele care au obținut reconstituirea dreptului de proprietate (printre care și pârâtul persoană fizică din prezenta cauză) nu au avut dreptul de a li se reconstitui dreptul de proprietate, deoarece nu sunt în legătură de rudenie cu cele 4 persoane menționate în sentința Curții de Apel Timișoara.
S-au stabilit prin ordonanța parchetului care erau persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai pârâților care s-au judecat în anul 1938 cu Statul Român și cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate extratabular, iar printre aceste persoane nu se regăsește și pârâtul din prezenta cauza. Cu privire la cei îndreptățiți la reconstituire prin ordonanța parchetului nu s-a stabilit vreo măsura ulterioara pronunțării acesteia. Datorită faptului că prin 70 de hotărâri judecătorești s-a stabilit dreptul de proprietate al unor persoane care nu erau îndreptățite cele 300 de iugăre reținute prin hotărârea din 1938 care reprezintă 172, 65 ha au fost majorate la suprafața totală de 638, 35 ha, depășindu-se cu 465,70 ha suprafața de teren care putea fi atribuită (fila 64 ordonanței). S-a descris pe larg prin ordonanța amintită modalitatea în care persoanele cu privire la care s-au efectuat cercetări penale au completat în mod fals anexa 1 în fiecare dosar din cele 70, respectiv au consemnat că reclamanții din acele cauze moștenesc pe cei care erau deținători ai masei succesorale intitulată " " (a din ).
Chiar dacă în momentul în care instanța de judecată și-a bazat hotărârea pronunțată pe înscrisul intitulat "Anexa 1", acesta n-ar mai fi trebuit să producă efecte juridice urmare a abrogării tacite a acestei proceduri prin adoptarea Legii nr. 36/1995, in realitate această anexă a fost emisă de către o autoritate de stat (Consiliul local al comunei, în speță) a fost înregistrată, ștampilată și i s-a acordat număr.
Judecătoria G prin hotărârea pronunțată i-a oferit o semnificație juridică legală dându-i o valoare probatorie importantă după cum rezultă din conținutul hotărârii. În unele dintre cauze, instanța a amânat soluționarea cauzei până la depunerea acestei anexe, care a reprezentat ultimul act probator, ceea ce dovedește o dată in plus semnificația legală acordată acestui act.
Prin nici un alt act a dosarului sau probațiune testimonială nu s-a dovedit masa succesorală, respectiv terenul la care era îndreptățit autorul pârâtului sau legătura de rudenie dintre autorii pârâtului și persoanele cărora li s-a recunoscut un drept de proprietate extratabular prin hotărârea amintită, ceea ce dovedește din nou faptul că instanța de judecată s-a bazat in adoptarea soluției pe acest act.
Urmare a cercetărilor penale în dosarul soluționat prin ordonanța la care am făcut referire, inculpații au fost scoși de sub urmărire penală și li s-au aplicat amenzi administrative. Totodată s-a constatat prin ordonanță, necesitatea desființării actelor falsificate, respectiv anexa 1.
Din analiza celor consemnate, instanța de fond reținut că actul intitulat anexa 1 produs consecințe juridice, fiind determinant în pronunțarea hotărârii judecătorești pe baza căreia petenților persoane fizice li s-a reconstituit dreptul de proprietate. De asemenea, din cercetările efectuate, necontrazise prin nici o probă de către pârât, a rezultat neîndoielnic faptul ca acest act este fals în partea ce privește masa succesorală. Pe de altă parte, din analiza înscrisului și din cercetările penale efectuate nu rezultă faptul că la partea intitulată " moștenitorii defunctului " s-ar fi înscris vreun fals, ci falsul privește doar consemnarea masei succesorale, așadar anexa 1 urmează a fi desființată doar in partea constatată a fi falsificată, așa încât acțiunea se va admite in modalitatea arătată.
Potrivit art.184 Cod procedură civilă când acțiunea penală nu mai poate fi continuată, falsul se soluționează de instanța civilă.
Potrivit art.245 lit.c indice 1 Cod procedură penală, în cazul în care se emite o ordonanță de încetare a urmăririi penale prin această ordonanță se dispune cu privire la sesizarea instanței civile pentru desființarea unui înscris.
Prin Decizia nr.XV din 21.11.2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție a României, prin admiterea unui recurs în interesul legii, hotărâre obligatorie pentru instanțe, în cazul în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, acțiunea pentru desființarea înscrisului falsificat aparține părților.
Instanța de fond a constatat că, Comisia Județeană Aaf ost parte în dosarul nr.120/2002 al Judecătoriei G, așa încât este abilitată să promoveze prezenta acțiune. S-a mai reținut că, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, fapt ce rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, deoarece dreptul a cărui obținere a urmărit-o pârâtul persoana fizica este iluzoriu, deoarece nu a aparținut niciodată antecesorilor săi, prima instanță a constatat ă acțiunea reclamantei este întemeiată și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat ulterior de către instanță în apel, pârâții și, solicitând ca în urma admiterii, să fie desființată hotărârea primei instanțe și să fie respinsă acțiunea formulată de reclamanta Comisia Județeană
În motivare au arătat că sunt moștenitori ai fostului proprietar și că instanța de fond în mod greșit a dispus anularea anexei, deoarece întocmirea anexei sau anularea acesteia nu influențează calitatea lor de moștenitori.
Prin întâmpinare, intimata Comisia Județeană de Fond Funciar Aas olicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală hotărârii pronunțate de Judecătoria
Instanța de apel - Tribunalul Arad, prin decizia civilă nr.284 din 02 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de pârâtele și împotriva sentinței civile nr.285 din 07.04.2008 pronunțată de Judecătoria G, în contradictoriu cu intimata reclamantă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate A și intimații pârâți Consiliul Local și Comuna reprezentată prin Primar și, în consecință, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate A, având ca obiect constatarea falsului înscrisului intitulat "Anexa 1" înregistrat sub nr.1078 din 29.01.2002 eliberat de Consiliul Local al comunei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că falsul în înscrisuri este un mod ilicit de confecționare sau modificare a unui înscris oficial sau a unui act sub semnătură privată cu scopul de a produce efectele probatorii ale unui înscris adevărat, iar pe de altă parte, este de necontestat că falsitatea ori caracterul real al unui înscris constituie o împrejurare de fapt, care poate genera efecte juridice. Or, conform art.111 Cod proc.civ." partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dacă nu are la îndemână o cerere în realizarea dreptului. Prin urmare, o cerere principală având ca obiect constatarea unei împrejurări de fapt este inadmisibilă în procesul civil.
În procesul civil, potrivit art.184 Cod procedură civilă, constatarea falsului poate fi realizat numai pe cale incidentală, dacă acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris. Aceeași regulă se aplică și în cazul unei revizuiri, dacă acțiunea penală nu se mai poate exercita. Conform art.322 pct.5 rap. la art.322 pct.4 Cod proc.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care un înscris care a stat la baza hotărârii este fals, chiar și atunci când acțiunea penală nu se mai poate exercita, situație în care falsul se va cerceta incidental cu ocazia revizuirii hotărârii.
De asemenea, a reținut că instanța de fond în mod greșit a soluționat o cerere principală în contradictoriu și cu alte părți, având ca obiect constatarea unei stări de fapt, respectiv a caracterului fals al anexei.
Prin Ordonanța nr.75/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și desființarea anexelor de către instanța civilă prin promovarea unor acțiuni de către Comisia Județeană de Fond Funciar, procurorul procedând la îndrumarea comisiei județene să se adreseze justiției pentru constatarea falsului. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere principiile de bază ale dreptului procesual civil, în special principiul înscris în art.111 Cod procedură civilă, conform căruia o acțiune în constatare este admisibilă numai atunci când se solicită constatarea existenței ori inexistenței unui drept, iar nu a unei stări de fapt, mai cu seamă că anexele respective erau niște formulare întocmite de primării prin care se cere de către părți deschiderea procedurii succesorale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Comisia Județeană de Fond Funciar A, care a fost soluționat de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.39/R din 19 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr.-, în sensul că s-a admis recursul, a fost casată decizia recurată, cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, cu îndrumarea ca instanța de apel să reexamineze atât legalitatea, cât și temeinicia soluției de fond, iar pe de altă parte, pentru că instanțele de judecată - în virtutea dreptului de acces la justiție prev.de art.6 paragraf 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului - au competența de a verifica în substanță și nu numai formal toate cererile ce le sunt adresate, Tribunalul Arad trebuind să administreze toate probele necesare pentru a lămuri existența sau inexistența legăturii de rudenie dintre unul sau mai mulți foști proprietari ai pădurii din CF nr.117 și pârâtele și, de care el s-a prevalat în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate funciară.
Prin decizia civilă nr.310/01 iulie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad, a respins apelul formulat de pârâtele și, împotriva sentinței civile nr.285 din 07.04.2008 pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut că din Ordonanța din 17.12.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timișoara, în dosarul penal nr.75/P/2007 rezultă că inculpatul a întocmit la solicitarea persoanelor interesate, pe baza actelor de stare civilă și a declarațiilor acestora, Anexa 1, descrisă în Instrucțiunile nr.1567/16.11.1970, iar aceste înscrisuri au fost depuse la dosarele civile în care erau cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, modificată și în considerarea lor ca probe s-au pronunțat hotărâri judecătorești, care au rămas irevocabile, deși formularul Anexa 1 denumit cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, care se trimitea notarului de stat, nu mai era necesar, după intrarea în vigoare a Legii nr.36/1995, privind activitatea notarilor publici, lege care a abrogat Instrucțiunile nr.1567/16.11.1970.
Din verificarea conținutului înscrisului Anexa 1 și actele de stare civilă, s-a reținut in ordonanța procurorului că, au fost înserate date neadevărate în anexele 1, ce au fost depuse la dosarele aflate pe rolul Judecătoriei
În baza art.14 lit.a și art.346 pr. penală s-a dispus desființarea Anexei 1 eliberată de Primăria și Anexei 1 emisă de Primăria, cu excepția anexelor din dosarele nr.1167/2001,1180/2001,215/2002,1164/2001 ale Judecătoriei G, de către instanța civilă, prin promovarea unor acțiuni civile de către Comisia Județeană de Fond Funciar A, conform Deciziei nr.XC din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere îndrumările date prin Decizia civilă nr. XC din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia civilă nr.39/R/19.01.2009 pronunțată în dosarul nr.- Curții de Apel Timișoara, s-a reținut că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor și a analizat conținutul Anexei 1 emisă de Primăria, cu nr.1078/29.01.-/26.11.2001, în considerarea Ordonanței din 17.12.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul penal nr.75/P/2007 și a probelor administrate în acel dosar penal, doar cu privire la dreptul de proprietate al antecesorilor pârâților, reținând că antecesorii pârâților în prezenta cauză, nu au drept de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră în CF 117, cu nr. top.389 b, ci dreptul de proprietate aparține altor persoane. Prin urmare prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la calitatea de moștenitor a reclamantelor, cum susțin acestea, fără temei în apel.
Aplicarea dispozițiilor art.111 Teza 1 din Codul d e procedură civilă se face în baza îndrumărilor date prin decizia civilă nr.1183 din 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Curții de Apel Timișoara, astfel că și acest motiv de apel este nefondat.
În consecință, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, astfel că în baza art.296 Cod procedură civilă, a fost respins apelul.
În baza art.298 rap.274 din Codul d e procedură civilă nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.
Impotriva deciziei civile nr.310/A/1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în termen legal, la data de 08 august 2009, au declarat recurs pârâtele și, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, în sensul respectării dreptului la apărare și reprezentare a pârâtelor recurente.
In motivarea recursului, pârâtele au susținut că în fața instanței de apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare, la primul termen de judecată fixat pentru data de 19.03.2009, instanța a dispus amânarea cauzei pentru constituirea legală a completului de judecată, urmare a cererii de abținere formulată de un membru al completului, ele nemaifiind citate și astfel li s-a încălcat dreptul la apărare și reprezentare. Sub acest aspect, pârâtele precizează că în cuprinsul deciziei civile recurate se menționează faptul că la data de 24.06.2009 s-a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, consemnându-se că procedura de citare este legal îndeplinită, deși în realitate pârâtele nu au fost citate la dezbatere, fiind incidente astfel dispozițiile art.304 pct.5 pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtele recurente în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art.299, 304 pct.5 pr.civ. invocat ca și temei de drept în susținerea recursului și art.312 alin.1 pr.civ. Curtea constată recursul nefondat.
Apelul declarat de pârâtele și împotriva sentinței civile nr.285/7.04.2008 a Judecătoriei Gaf ost înregistrat pe rolul Tribunalului Arad, după casarea cu trimitere spre rejudecare conform deciziei civile nr.39/R/19.01.2009 a Curții de Apel Timișoara sub nr.174/238/5.02.2009, fixându-se prim termen de judecată la data de 19.03.2009, pentru când toate părțile au fost legal citate, la dosar fiind anexate procesele verbale de citare la filele 5-9.
Ca urmare a cererii de abținere formulată în cauză de unul din membrii completului de judecată, raportat la dispozițiile art.98 pct.4 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, dosarul a fost înaintat pentru soluționarea cererii de abținere completului investit, iar prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în data de 26.03.2009, s-a admis cererea de abținere și s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea pricinii la data de 16.04.2009.
Este adevărat că pentru acest ultim termen de judecată, 16.04.2009, la dosar nu se regăsesc procedurile de citare cu pârâtele-apelante și, însă din preambulul încheierii de ședință rezultă că apărătorul ales al acestor părți, domnul avocat din Baroul Arad, a fost prezent în instanță, astfel încât viciul de procedură cu pârâtele-apelante s-a acoperit prin prezența personală în fața instanței de judecată a apărătorului ales și desemnat de apelante pentru reprezentarea lor în instanță, acesta luând termen în cunoștință pentru toate termenele de judecată ulterioare, până la soluționarea pe fond a apelului.
In raport de această situație, împrejurarea că în cuprinsul încheierii de ședință din 24.06.2009, (când cauza a rămas în pronunțare) și practicaua deciziei civile nr.310/A din 01.07.2009 s-a consemnat că procedura de citare cu părțile este legală, este reală și legală, întrucât pârâtele-apelante, deși nu au fost prezente personal în instanță, au fost reprezentate prin apărătorul ales, prezent la termenul de judecată din 16.04.2009, luând termen în cunoștință.
Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul procesual de apărare și reprezentare a pârâtelor în fața instanței de apel a fost respectat, interesele acestora fiind apărate de reprezentantul ales, precum și de instanța de judecată care, la termenul de judecată din 24 iunie 2009, față de lipsa părților, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 01.07.2009.
In consecință, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. invocate ca temei de drept în susținerea recursului, în sensul casării deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecare, astfel că în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr.310/A/1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 octombrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: / 29.10.2009
Tehnored./K/ 2 ex./29.10.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor, Carmina Orza
