Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 102/
Ședința publică din 11 decembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul, domiciliat în S, str. - nr.9, jud. S și de pârâta Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare și creștere a, cu sediul în de M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr.622 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 11 decembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.622 din 9 aprilie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea Tg-M, cu sediul în de M și Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor-Agenția Domeniilor Statului B; a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Tg-M; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de pârâta în contradictoriu cu această pârâtă; a anulat Dispoziția nr.5/A/2006 a Stațiunii de Cercetare și Producție pentru Creșterea Tg-M; a obligat pârâta amintită la restituirea în natură, în favoarea reclamantului și a intervenientei în cote egale (de câte pentru fiecare) a imobilului situat în localitatea de M-, înscris inițial în CF 1608 de M, nr.top.595/2/2 și 597/2 compus din 11.226 mp și construcția C1, conform planului de situație anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert ing. (imobilul în discuție fiind redat cu contur galben - fila 193 dosar nr-); a constatat că pe terenul care se restituie reclamantului și intervenientei mai sunt edificate construcțiile C2 și C3 de către pârâta Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea, fără autorizație de construire; a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor - Agenția Domeniilor Statului; a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în contradictoriu cu acest pârât; a constatat că reclamantul a renunțat la judecata cererii formulate în contradictoriu cu Primăria comunei de M; a respins cererea de intervenție formulată față de Primăria comunei de M; a obligat pârâta Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea Tg-M la plata către reclamantul a sumei de 4728 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a statua astfel prima instanță a reținut că imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Român în mod abuziv prin expropriere, atât reclamantul cât și intervenienta formulând notificări în scris pentru restituire în natură, în situația în care se află în prezent. Cu privire la notificarea depusă de intervenientă se reține că aceasta a fost înaintată persoanei juridice deținătoare în anul 2005 și întrucât pârâta a recunoscut un drept la despăgubiri în favoarea acesteia, în propria cale de atac a apelului nu se poate crea o situație mai grea, în sensul constatării tardivității notificării.
Pe fondul pricinii prima instanță a reținut că potrivit extraselor CF existente la dosar proprietarul tabular al imobilului revendicat este antecesorul reclamantului și intervenientei, reclamantul fiind nepot de fiică iar intervenienta fiica fostului proprietar tabular.
Din cuprinsul expertizei topometrice efectuate în cauză a rezultat că imobilul din litigiu are o suprafață totală de 21.369 mp, este înscris în CF 1371/I de M, fiind edificate trei construcții, printre care și cea a proprietarului inițial. Celelalte două construcții au în prezent o altă destinație decât cea specifică activității pârâtei, fiind folosite ca silozuri și prezentându-se sub forma unor platforme de beton. De asemenea cele două construcții au fost edificate fără autorizație legală și au o valoare economică inferioară terenului pe care sunt construite, deci valoarea lor economică este minimă.
Pârâta a susținut în mod constant că în temeiul Legii nr.290/2002 are un drept de administrare asupra terenului, însă legea se referă la stațiunile de cercetări în domeniul agricol, ori în prezent pe ternul din litigiu nu se mai desfășoară nicio activitate în acest sens, chiar dacă pârâta are capital de stat.
Cu privire la preluarea imobilului de către stat, prima instanță a mai reținut că acesta a fost naționalizat în anul 1949 în mod abuziv și fără titlu valabil, fiind dat ulterior în administrarea pârâtei, care în trecut a desfășurat într-adevăr o activitate științifică agricolă, însă în prezent nu mai are atare obiect de activitate.
Împotriva sentinței civile menționate reclamantul a înaintat în termen legal apel solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii ca tardive a cererii de intervenție formulată de intervenientă și partajării terenului pe care sunt amplasate cele 3 construcții, întrucât prima instanță a menținut nejustificat o stare de indiviziune.
În termen legal s-a declarat apel și de către pârâta de M, solicitându-se schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, rejudecarea pricinii și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, precum și a cererii de intervenție înaintată de sora acestuia.
În cuprinsul memoriului de apel s-a relevat că societatea pârâtă este o instituție publică de interes național și potrivit Legii nr.213/1998 în cauză trebuia citat Statul Român prin Ministerul Finanțelor. De asemenea se relevă că terenul din cauză face parte din domeniul public al statului și inventarul acestuia este deținut de Ministerul Finanțelor, pârâta având doar un drept de administrare.
În plus, apelantul învederează că restituirea celor două construcții edificate de pârâtă în favoarea reclamantului și intervenientei, nu a formulat obiectul cererilor deduse judecății, constituind un plus petita. A fost admisă în mod greșit și cererea intervenientei care și-a depus notificarea în mod tardiv în anul 2005, cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr.10/2001.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate și în baza efectului devolutiv al apelului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie în natură foștilor proprietari, iar dacă restituirea nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilele (terenuri și construcții) preluate în mod abuziv de către stat și care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul este acționar majoritar, vor fi restituite în natură persoanei îndreptățite, prin decizie motivată de către unitatea deținătoare. (art.21 alin.1 din lege).
În cadrul procedurii de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv de către stat persoana îndreptățită va notifica în de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului; notificarea face dovadă deplină în fața oricărei autorități publice precum și persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul. Termenul menționat este un termen de decădere și nerespectarea lui atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Așa cum s-a relevat anterior, calitatea de persoane fizice îndreptățite o au în cauză reclamantul și intervenienta, primul fiind nepot de fiică a proprietarului tabular iar intervenienta este fiica proprietarului, deci cei doi sunt frați vitregi având însă cote succesorale egale.
În legătură cu calitatea pârâtei de persoană juridică deținătoare este de relevat faptul că legiuitorul a făcut referire la termenul generic de imobile deținute de persoane juridice deținătoare, respectiv cele care au atributul folosinței imobilelor și care le-a fost conferit de către proprietar. S-a avut în vedere celeritatea procesului de restituire, fiind mai util că această procedură să se desfășoare față de persoanele juridice care au în folosință efectivă imobilele, obiect al legilor de restituire. Deși legea nu prevede expres, se consideră că notificarea poate fi adresată, cu atât mai mult, proprietarului imobilului preluat în mod abuziv, din moment ce legea permite să te adresezi deținătorului bunului.
Societatea pârâtă având în posesie imobilul revendicat are în mod evident și calitatea de persoană juridică deținătoare și opțiunea părților de a se judeca cu pârâta are temei legal și, totodată, constituie opțiunea concretă a solicitanților în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Reclamantul a depus notificarea în termenul legal prev. de art.22 din Legea nr.10/2001 însă intervenienta a înaintat notificarea numai în anul 2005, după intrarea în vigoare a Legii 247/2005 și așa cum s-a relevat anterior, nerespectarea termenului prevăzut de lege atrage decăderea (art.22 alin.5 din Legea 10/2001).
Intervenienta s-a prevalat și de dispozițiile art.44 alin.2 din Constituția României, potrivit căreia cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate. În condițiile prevăzute de lege, cei nominalizați mai sus pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor și prin moștenire legală. Dispoziția constituțională amintită nu se aplică speței dedusă judecății, care este reglementată de procedura prev. de Legea nr.10/2001. Eventual pe calea dreptului comun intervenienta are posibilitatea legală de a-și valorifica dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, în contradictoriu cu reclamantul și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
Cu privire la modalitatea de preluare a imobilului din litigiu de către stat, din probele administrate în cauză a rezultat că aceasta s-a făcut prin naționalizare abuzivă, fără titlu valabil, proprietarii tabulari fiind exceptați de la naționalizarea prevăzută de Decretul nr.92/1950. Nu se contestă faptul că ulterior ternul a fost dat în folosință (administrare) societății pârâte, care a desfășurat o activitate de cercetare științifică agricolă, fiind într-adevăr unitate de nivel național, însă la ora actuală nu mai are un atare obiect de activitate.
Având în vedere că în prezent imobilul din litigiu nu mai este destinat desfășurării unei activități specifice, conform Legii nr.290/2002, prima instanță în mod legal și temeinic a statuat că nu există nici un impediment de la restituirea în natură a imobilului, în condițiile art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Însă, având în vedere tardivitatea notificării depusă de intervenientă instanța de apel, în temeiul art.296 pr.civ. va schimba în parte soluția instanței de fond, în sensul respingerii pe fond a cererii de intervenție și a restituirii în natură în favoarea reclamantului a întregului imobil clădit, în suprafață de 11.226 mp. Din examinarea petitelor cererii introductive de instanță rezultă că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului clădit care a constituit proprietatea antecesorilor săi, fără a face referire la cele două construcții (C2, C3), edificate de pârâtă și care la ora actuală sunt în stare de nefolosință (silozuri). Cum cele două construcții sunt edificate pe terenul ce se va restitui reclamantului, urmează ca pe calea dreptului comun, conform art.494 Cod civil, să se tranșeze problema dintre părți, fără a se omite faptul că nu există autorizație legală de construcție în cauză. Prin memoriul de apel reclamantul a solicitat și efectuarea unui partaj al terenului revendicat, susținând că prima instanță a menținut o indiviziune forțată, însă un atare petit nu se regăsește în cererea principală și nu poate fi formulat ca o cerere nouă în apel (art.294 pr.civ.).
Față de cele ce preced, urmează a se admite apelului reclamantului și a se respinge apelul pârâtei de M, conform art.296 pr.civ. cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta de M cu sediul în de M- județul M, împotriva sentinței civile nr.622 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Admite apelul reclamantului, domiciliat în S, str.- nr.9, județul S, împotriva aceleiași sentințe civile pe care o schimbă în parte astfel:
Respinge pe fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta domiciliată în Tg.M,-.12, județul
Obligă pârâta de M să restituie în natură, în favoarea reclamantului, întregul imobil înscris în CF 1608 de M, nr.top.595/2/2 și 597/2 teren în suprafață de 11226 mp, și toate construcțiile.
din dispozitivul hotărârii atacate constatarea existenței construcțiilor C2 și C3.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
7 exp.
07.01.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
