Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 107/

Ședința publică din 12 Mai 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca

Judecător: - -

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.308 din 13 noeimbrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în P, str. -, -.A,.5, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns la a doua strigare a cauzei, consilier juridic, fără delegație, pentru apelantul-pârât Municipiul P-prin primar, lipsă fiind intimatul-reclamant.

Procedura este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciar de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât Municipiul P-prin primar, precizează că nu are de formulat cereri prealabile în cauză.

Curtea constată apelul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.

Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât Municipiul P-prin primar, susține oral apelul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 22.11.2006, petentul a solicitat anularea dispoziției nr.3249/2006, emisă de intimații Municipiul P și Primarul Municipiului

În motivare, petentul a arătat că singurul aspect din dispoziția pe care o contestă este acela că nu i s-a reconstituit în natură terenul de 237, care este liber în prezent.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.308 din 13 noiembrie 2007, a admis contestația formulată de reclamant și a modificat în parte dispoziția nr.3249/2006 în sensul admiterii cererii și restituirii în natură a terenului de 237 situat în P,-, conturat cu roșu în schița raportului de expertiză (88 dosar).

Totodată, a fost menținută în rest dispoziția și obligat intimatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către petent.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în raport de actele și lucrările dosarului, că, șa cum reiese și din dispoziția contestată nr.3249/2006, petentului i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la una din măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, situație față de care acest aspect nu a mai fost analizat.

S-a menționat în cuprinsul dispoziției că terenul nu poate fi restituit în natură, deoarece este afectat de construcția blocului 17, zona funcțională a acestuia, conducte subterane și spații, atestate prin nr.HG447/2002 ca aparținând domeniului public. Același lucru se regăsește și în referatul ce a stat la baza emiterii dispoziției.

Expertul numit de instanță a identificat terenul din actul primar al petentului și l-a transpus în schiță, având în vedere și documentele ce au stat la baza decretului de expropriere. Astfel, a constatat că în prezent terenul de 237 este viran, fără construcții sau amenajări edilitare la sol, nefiind amenajat ca spațiu. De asemenea, în subsol nu există rețele de alimentare cu și nici conductă de gaze naturale, așa cum reiese și din adresele nr.740/2007 a " Canal 2000" și respectiv nr.946/2007 a "Distrigaz Sud"

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că terenul solicitat de petent este liber și poate fi restituit în natură.

Cu privire la apartenența acestuia la domeniul public prin nr.HG447/2002, s-a constatat, în primul rând, că hotărârea invocată a fost adoptată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și, respectiv, după formularea notificării de către petent, iar în al doilea rând, hotărârea de guvern este un act normativ inferior legii, prin urmare nu poate fi aplicat cu prioritate.

Legea nr.10/2001, republicată, consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, această soluție respectând și art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în acest sens este și practica

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Municipiul P, prin primar, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Prima instanță, în mod greșit a dispus modificarea dispoziției contestate și restituirea în natură a terenului în suprafață de 237, atâta vreme cât s-a făcut dovada apartenenței acestuia la domeniul public, conform nr.HG447/2002, poziția 526, terenul nu este amenajat ca spațiu, ci, dimpotrivă, este afectat de lucrări de utilitate publică care îl exclud de la restituire în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât este traversat de un canal pluvial pe care expertul l-a ignorat, deși apărea menționat în adresa nr.740/29.05.2007 a Canal 2000

Instanța a reținut în mod greșit că nr.HG447/2002 este ulterioară Legii nr.10/2001, întrucât cea dintâi, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce constituie domeniul public al Municipiului P, este adoptată în baza Legii nr.213/1998, anterioară Legii nr.10/2001.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg la filele 103-104 ale dosarului.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză (înscrisuri și expertiză tehnică în specialitate topografie), din terenul în suprafață totală de 525, situat în P, str.- (fost nr.22), județul A-expropriat contestatorului prin Decretul nr.233/20.08.1988, poziția 4, în temeiul Ordinului nr.91/02.05.2001 emis în baza Legii nr.18/1991, i-a fost restituit reclamantului-intimat doar o parte (288 )

Pentru diferența de 237, notificarea de restituire în natură a fost respinsă, susținându-se că, suprafața ar fi afectată de construcția blocului, zona funcțională a acestuia, conducte subterane și spații verzi atestate prin HG nr.447/2002 ca aparținând domeniului public al Municipiului P(4 dosar apel).

Însă, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză (81-90 dosar apel), deși în anexa nr.2 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului P, atestat prin nr.HG447/16.02.2002, la poziția 526, apare cuprins ca spațiu, diferența de teren ce face obiectul cauzei, reprezintă teren neamenajat, nu se află în imediata apropiere a blocului pentru a se aprecia că ar folosi utilizării acestuia, ci în continuarea terenului deja restituit intimatului, nu este afectat de rețele de alimentare cu sau de conducte de gaze naturale, ci este liberă de construcții sau amenajări de utilitate publică, contrar celor susținute de apelant, astfel încât, în mod corect prima instanță a apreciat că se poate dispune restituirea acestuia în natură, în conformitate cu dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, republicată.

Este adevărat că nr.HG447/2002 adoptată în aplicarea Legii nr.213/1998 a aprobat inventarul bunurilor care constituie domeniul public al Municipiului P, însă, pe de altă parte, Hotărârea de Guvern sus menționată nu a fost însoțită la dosar de un plan de situație din care să rezulte concret parcelele care fac parte din această suprafață, și este ulterioară notificării formulate, având ca efect trecerea în domeniul public a unei suprafețe de teren cu privire la care se cunoștea demararea procedurilor de restituire în temeiul Legii nr.10/2001, înregistrată sub nr.442/8941/29.06.2001.

În aceste condiții, trecerea în domeniul public a acestui teren nu poate avea decât valoarea juridică a unei noi exproprieri, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, în contradicție flagrantă cu art.1privindrotecția p. proprietății din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a ratificat-o prin Legea nr.30/1994.

Astfel, potrivit acestui text, rice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Or, chiar art. 20 din Constituția României prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Prin urmare, atâta timp cât apelantul nu a făcut dovada că s-ar situa în excepția de la regula de mai sus, respectiv că măsura luată de stat este necesară pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor, a recunoaște efectele juridice ale acestui act normativ invocat de apelant, ar echivala cu încălcarea art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul P, prin primar, menținând sentința pronunțată de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI, prin primar, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.308 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în P, str.-, -.16,.A,.5, județul

Definitivă.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 ex./09.06.2008

Jud.fond: -

Președinte:Paula Andrada Coțovanu
Judecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Pitesti