Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 11/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul în Reghin,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 567 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că calea de atac este declarată în termenul legal prevăzut de lege și s-a achitat taxă de timbru de 2,0 lei și timbru judiciar de 0, 03 lei.
Instanța pune în discuție recalificarea căii de atac, având în vedere că aceasta este intitulată recurs, iar împotriva hotărârii atacate se putea formula doar apel.
Reclamantul este de acord cu recalificarea căii de atac în apel și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Neformulându-se alte cereri, instanța constată că apelul este în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Apelantul reclamant, solicită admiterea apelului și admiterea acțiunii principale, precizând că instanța de fond s-a pronunțat pe excepție, fără a ține cont de faptul că nu a avut toate actele de naționalizare și a fost nevoit să facă multe demersuri pentru a le obține, acesta fiind motivul pentru care nu a depus cererea în termen.
INSTANȚA,
Prin sentința civilă nr. 567 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Reghin prin care a fost contestată Dispoziția nr. 808 din 1 martie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, reținându-se că aceasta este tardivă, acțiunea nefiind formulată în termenul de 30 de zile de la comunicarea dispoziției, prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul și a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și pe cale de consecință să se dispună repunerea în termenul de contestare a dispoziției nr. 808 din 1 martie 2006, emisă de Primarul municipiului Reghin, revocarea acestei dispoziții și admiterea notificării formulate de reclamant nr. 60/2001, înregistrată la Instituția Prefectului județului M sub nr. 12516/DI/9 august 2001.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a soluționat acțiunea introductivă pe excepție, fără a lua în considerare că solicitarea reclamantului are la bază răspunsul primit de acesta la cererea înregistrată la Primăria municipiului Reghin sub nr. 20238 din 5 decembrie 2008, răspunsul primit din partea Instituției Prefectului județului M cu nr. 41716//13 iulie 2007, precum și răspunsurile primite în urma demersurilor efectuate la mai multe instituții ale statului (Parlamentul României, Guvernul României, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Consiliul Superior al Magistraturii).
Reclamantul a mai invocat faptul că instanța de fond nu a ținut cont și nici nu a cercetat în vreun fel faptul că la momentul înaintării notificării era în imposibilitate de a depune întreaga documentație solicitată potrivit legii. S-a mai susținut că doar după intervențiile făcute la autoritățile menționate mai sus, reclamantul a intrat în posesia documentelor solicitate din care rezultă că presa de ulei "", încorporată în Moara a aparținut antecesorului său și că ea a fost naționalizată în anul 1948.
Reclamantul a invocat faptul că a depus toate documentele la dosarul cauzei și nu înțelege motivul pentru care ele nu au fost luate în considerare la soluționarea cererii de repunere în termen și acordare de despăgubiri, în contextul în care motivul respingerii notificării a fost lipsa acestor documente.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în raport de efectul devolutiv al apelului și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 808 din 1 martie 2008, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul municipiului Reghin s-a respins notificarea înregistrată la Instituția Prefectului județului M sub nr. 60/2001 formulată de reclamantul și de numiții și -, în calitate de moștenitori ai defunctului prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești constând în contravaloarea utilajului "Presa de ulei " montată la Moara din Reghin, care a fost naționalizată în anul 1948.
Prin întâmpinarea formulată Primarul municipiului Reghin a invocat faptul că dispoziția sus-menționată i-a fost comunicată reclamantului cu confirmare de primire, cu adresa nr. 4779 din 16 martie 2009. Acest înscris nu a fost depus la dosar, însă la termenul din 2 aprilie 2009, cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, reclamantul a confirmat faptul că dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 i-a fost comunicată în anul 2006 (fila 66 dosar tribunal). De altfel, pe parcursul judecării cauzei reclamantul nu a contestat primirea dispoziției în anul 2006, susținând doar că nu a contestat această dispoziție în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia pe motiv că abia ulterior a intrat în posesia documentelor care atestau că presa de ulei încorporată în Moara, pentru care a solicitat despăgubiri, i-a aparținut antecesorului său și că a fost naționalizată în anul 1948.
Conform prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță după emitere Dispoziției nr. 808 din 1 martie 2006 prin care s-a finalizat procedura administrativă, reclamantul nu a contestat actul respectiv în termenul de 30 de zile reglementat de prevederile legale sus-menționate. Abia la data de 10 februarie 2009 reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției prin care s-a soluționat notificarea, solicitând concomitent și repunerea în termenul de contestare a dispoziției. În susținerea cererii de repunere în termen, reclamantul a invocat faptul că doar în urma demersurilor efectuate la diverse autorități a intrat în posesia actelor care dovedesc faptul că este îndreptățit să beneficieze de despăgubiri pentru bunul ce i-a aparținut antecesorului său.
Față de cererea de repunere în termen trebuie avut în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 103 Cod procedură civilă această cerere trebuia formulată în termen de 15 zile de la încetarea împrejurării care l-a împiedicat pe reclamant să formuleze contestația în termenul prevăzut de lege. Din actele dosarului rezultă că toate demersurile la care a făcut referire reclamantul, prin care s-a adresat diverselor autorități în legătură cu solicitarea sa întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 au fost efectuate în perioada 2006-2008, or cererea de repunere în termen a fost formulată doar la 10 februarie 2009, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 103 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, faptul că reclamantul s-a adresat la diverse autorități exprimându-și nemulțumirea în legătură cu modul de soluționare a notificării nu echivalează cu o împrejurare mai presus de voința sa, care să determine repunerea în termenul de formulare a contestației. În condițiile în care, după finalizarea procedurii administrative reclamantul a fost nemulțumit de modul de soluționare a notificării, acesta avea posibilitatea să se adreseze instanțelor judecătorești, care sunt singurele competente să analizeze legalitatea unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001 și să dispună eventual anularea acesteia. De asemenea, reclamantul nu a dovedit faptul că a fost împiedicat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa să depună la dosar actele justificative ale dreptului său de a beneficia de despăgubiri.
Prin urmare, instanța de apel reține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă pentru a se dispune repunerea reclamantului în termenul de contestare a dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001 și ca atare, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 se impune a fi respinsă ca tardivă, instanța de fond constatând în mod corect că aceasta a fost înregistrată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 567 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-17.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
