Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.11952,-
DECIZIA NR.113
Ședința publică din data de 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de contestatorul, domiciliat în S,-,.10,.3,.13, județul P și cu domiciliul ales în B,-, - 15,.A,.3, sector 6 împotriva sentinței civile nr.861 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin, cu sediul în P,-, județul P, și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în S,-, jud. P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr.1097 pronunțată la 7 februarie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 9 aprilie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 52/2005, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului S anularea dispozițiilor nr.731 din 29.11.2004 și nr. 748 din 3.12.2004 emise de intimată și obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie apartamentul nevândut situat în orașul S,-,etaj I, județul P, precum și să-i plătească diferența de despăgubiri pentru partea de imobil vândută în baza Legii 112/1995, în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în baza Legii 10/2001, a formulat notificare pentru a i se achita diferența valorică a unei părți din imobilul situat în S,-, iar ulterior, i-a solicitat intimatei ca, în situația în care nu i se poate achita valoarea apartamentului nevândut, să-i fie restituit în natură.
A mai arătat contestatorul că imobilul situat în orașul S,-, etaj I, a aparținut autorului său, fiind preluat în mod abuziv de către stat.
A precizat contestatorul că a formulat prezenta acțiune, întrucât intimata nu a dat curs solicitărilor sale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.111/2005, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu Primăria Orașului S anularea dispozițiilor 731/29.11.2004 și 748/3.12.2004 emise de intimată și, pe cale de consecință, restituirea în natură a apartamentelor ce nu au fost vândute chiriașilor în condițiile Legii 112/1995.
În baza art. 164.pr.civilă, s-a dispus conexarea dosarului nr.111/2005 la dosarul nr.52/2005.
Ulterior, la solicitarea contestatorului s-au introdus în cauză, în calitate de intimați și.
Intimații și au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, dat fiind faptul că ei au numai calitatea de chiriași ai apartamentului a cărui restituire în natură se solicită.
La rândul său, Ministerul Finanțelor Publice, introdus în cauză în calitate de intimat, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de obiectul cererii contestatorului - anularea a două dispoziții emise de Primăria orașului S și restituirea în natură a unui apartament ce nu a fost vândut în condițiile Legii 112/1995.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr.861/4.10.2005, Tribunalul Prahovaa admis în parte contestațiile conexe, a constatat nulitatea dispozițiilor nr.731/29.11.2004 și 748/3.12.2004 emise de intimată, a constatat dreptul contestatorului la despăgubiri în cuantum de 183.500 Ron și 41.650 Ron, a respins cererea de restituire în natură a imobilului în suprafață de 350. situat în S,-, județul Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților și, respingând contestațiile față de aceștia, pe acest considerent. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, întrucât nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, conform dispozițiilor art.19 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005, contestatorul are dreptul la reactualizarea despăgubirilor acordate în baza Legii 112/1995.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice s-a reținut că aceasta nu este întemeiată atâta timp cât din Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor face parte și un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.
În ceea ce privește pe intimații și s-a reținut că aceștia nu au calitate procesuală pasivă, întrucât între ei și contestator nu există raporturi juridice.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorul și intimatul Ministerul Finanțelor Publice.
În apelul său, contestatorul a susținut că în mod greșit prima instanță nu a dispus restituirea în natură a apartamentelor nevândute în temeiul Legii 112/1995,
neexistând nici un impediment legal în acest sens. S-a mai învederat că despăgubirile acordate nu corespund celor stabilite de expertul și care i se cuvin în realitate.
La rândul său, intimatul Ministerul Finanțelor Publice în apelul formulat a susținut că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ignorându-se atât dispozițiile Legii 10/2001, cât și ale Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
Prin decizia civilă nr. 40 din 20 martie 2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelurile declarate de contestator și Ministerul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, a schimbat în parte sentința civilă nr. 861 din 14 octombrie 2005 Tribunalului Prahova în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, respingând acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași decizie, s-a constatat dreptul contestatorului de a beneficia de despăgubiri constând în diferența dintre valoarea despăgubirilor încasate, actualizate cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului situat în S,-, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art.3 din tiltul VII al Legii 247/2005-Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, modalitatea de reparare a pagubelor suferite de cei ale căror imobile au fost preluate de către stat și care nu pot fi restituite în natură, constă în atribuirea de titluri de despăgubire, care sunt certificate emise de Cancelaria Primului Ministru prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că, față de dispozițiile legale menționate, este cert că, în speță, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la apelul contestatorului s-a arătat că din notificările nr.158 din 09.07.2001 și 627 din 25.09.2001, soluționate prin dispozițiile nr.731/29.11.2004 și 748/3.12.2004 (filele 3, 4 dosar fond) se reține că numitul, contestatorul din prezenta cauză, a solicitat numai acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în S,-, județul (constând în diferența dintre valoarea imobilului stabilită prin hotărârea 186/11.08.1998 emisă de Comisia Județeană P pentru aplicarea Legii 112/1995 și valoarea de piață a imobilului), nicidecum restituirea în natură a apartamentelor ce nu au fost vândute chiriașilor.
S-a apreciat că, în speță, restituirea în natură nu se poate dispune întrucât dispozițiile legale aplicabile în materia restituirii în natură proprietăților preluate în mod abuziv de stat (Legea 10/2001) prevăd parcurgerea în prealabil, în mod obligatoriu și într-un termen prestabilit a unei proceduri administrative( notificarea), o astfel de cerere nu poate fi adresată direct instanței, cum s-a procedat în acest caz.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de contestator pentru imobilul situat în S,-, Curtea de Apel a arătat că, potrivit dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005, persoana îndreptățită, ce a primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii 112/1995,( ceea ce este și cazul contestatorului), are dreptul la diferența dintre
valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9.pr.civilă, în motivele de recurs arătând că prin notificarea formulată în procedura Legii nr. 10/2001, a solicitat, inițial, acordarea unei despăgubiri întrucât nu cunoștea care este situația juridică a imobilului numai că, ulterior, a revenit cu o nouă notificare prin care a solicitat restituirea în natură a apartamentelor nevândute de pârâtă.
A mai susținut recurentul că instanțele de fond au pronunțat hotărârile cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 10/2001, potrivit cărora imobilele se restituie, de regulă, în natură și numai dacă restituirea nu mai este posibilă, persoana îndreptățită poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, recurentul a arătat că instanțele au încălcat și dispozițiile art. 20 alin. 1 din același act normativ, potrivit căruia nu putea opta, dată fiind situația imobilului, decât pentru restituirea în natură a părții din imobil care nu a fost înstrăinată în procedura Legii 112/1995, această opțiune fiind obligatorie și nu facultativă.
Prin decizia civilă nr. 1097 din 7 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul contestatorului, a casat în parte decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de contestator, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1,7 și 20 din Legea 10/2001.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, care cad în sfera de aplicare a acestui act normativ, ca regulă, se restituie în natură. Cu alte cuvinte, printre principiile care guvernează procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, se numără principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent putându-se dispune numai pe cale de excepție, adică numai în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din lege, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr.112/1995, pot solicita "numai restituirea în natură", cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a acestei legi.
În acest context al analizei, este de menționat că, prin alin. 2 al art. 20, se reglementează dreptul persoanei îndreptățite de a primi măsuri reparatorii prin echivalent numai în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, respectiv, după caz, dreptul de a primi diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că este greșită constatarea instanței de apel în sensul că nu poate proceda la analiza capătului de cerere privind restituirea în natură pe motiv că această cerere a fost formulată pentru prima oară în fața instanței de judecată, întrucât pe de o parte, față de specificul procedurii reglementată prin Legea nr.10/2001, prin notificare, persoana îndreptățită
investește entitatea deținătoare cu o cerere pentru acordarea de măsuri reparatorii, iar felul acestora (restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent) se stabilește în funcție de situația juridică a imobilului, iar pe de altă parte, prin notificarea nr. 627/2001, reclamantul a solicitat, în mod expres, restituirea în natură a întregului imobil.
Dosarul casat și trimis spre rejudecare a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 11952,-, unde, pe linia deciziei de casare, s-au completat probatoriile cu înscrisuri care să ateste situația juridică a imobilului, care sunt locatarii actuali, dacă există, sau nu, contracte de închiriere.
Cu adresa nr. 1261 din 30 ianuarie 2008, Primăria orașului a comunicat instanței de apel situația juridică a imobilului în litigiu, în sensul că, în prezent, acesta este parțial înstrăinat, în temeiul Legii nr.112/1995, iar la etajul 1 rămas liber spațiul care a fost deținut cu contract de închiriere de o familie care s- mutat, un alt spațiu fiind locuit în baza unui contract de închiriere.
Curtea, examinând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că apelul contestatorului este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pe linia deciziei de casare, prin care s-a casat parțial decizia instanței de apel, numai în ceea ce privește cererea de restituire în natură a imobilului din S,-, menținându-se restul dispozițiilor deciziei, Curtea apreciază ca întemeiată cererea de restituire în natură.
Astfel, din actele dosarului rezultă că, contestatorul, prin notificarea nr. 627/2001 a solicitat în mod expres restituirea în natură a întregului imobil.
Este știut că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, care cad în sfera de aplicare a acestui act normativ, ca regulă, se restituie în natură.
În art. 20 alin. 1 din același act normativ, se arată că persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, pot solicita numai restituirea în natură, cu obligarea restituirii sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a acestei legi, situație aplicabilă și apelantului-contestator care este îndreptățit să solicite restituirea în natură pentru partea de imobil nevândută.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civilă, va admite apelul contestatorului și, pe cale de consecință, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va dispune restituirea în natură către acesta a imobilului situat în S,-, respectiv, spațiul liber de la etajul 1 și spațiul ocupat de chiriași.
Totodată, contestatorul va fi obligat la restituirea sumei de bani reprezentând cota aferentă părții restituite în natură din despăgubirile încasate în baza Hotărârii nr. 186/1998, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatorul, domiciliat în S,-,.10,.3,.13, județul P și cu domiciliul ales în B,-, - 15,.A,.3, sector 6 împotriva sentinței civile nr.861 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin, cu sediul în P,-, județul P, și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în S,-, jud. P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr.1097 pronunțată la 7 februarie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Schimbă în parte sentința în sensul că dispune restituirea în natură, către apelantul-contestator, a imobilului situat în S,-, respectiv, spațiul liber de la etajul 1 și spațiul ocupat în calitate de chiriași de familia.
Obligă contestatorul la restituirea sumei de bani reprezentând cota aferentă părții restituite în natură din despăgubirile încasate în baza Hotărârii nr. 186/1998, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
C - - - -
Grefier,
- -
Red. CP
Tehnored.PJ
8 ex/16.04.2008
52/2005 Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu
