Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr.115
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatorii, domiciliat în B-.20.C.6.146, sector 1 și, domiciliată în B- sector 2, împotriva sentinței civile nr. 159 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-contestatori asistat de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. - din 29 aprilie 2009 și, reprezentată de același avocat, lipsind intimatul-pârât Municipiul B - prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelanții-contestatori, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația apelanților contestatori, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții contestatori susține oral motivele de apel arătând că sentința pronunțată de instanța de fond nu a fost motivată în nici un fel, trebuiau soluționate toate capetele de cerere ale acțiunii iar în ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate și anularea " " efectuate pe copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 1280 din data de 13.08.1984 a dispus respingerea acestora ca inadmisibile, pentru simpla motivare că nu face obiectul Legii nr.10/2001, lăsându-le nesoluționate pe fondul cauzei.
Hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește soluționarea tuturor capetelor de cerere este nelegală deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil. Conform acestui principiu, instanța nu poate dispune nicio măsură în dosar fără a pune în discuția părților acea măsură. Instanța nu poate admite o excepție de procedură fără ca aceasta să fie invocată anterior și fără a da cuvântul părților cu privire la acea excepție.
Nu a fost invocată nici excepția lipsei de interes, deci nu putea fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate.
Dispoziția primarului a fost atacată însă instanța de fond nu a analizat-o în nici un fel.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată, avându-se în vedere că prima instanță nu a soluționat pe fond capetele de cerere.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, contestatorii și au formulat, în contradictoriu cu Municipiul B, prin Primar, contestație împotriva dispoziției nr. 88/01.02.2007 emisă de Primarul municipiului B, solicitând anularea în parte a dispoziției menționate, în sensul de a li se acorda despăgubiri, în echivalent, pentru suprafața de 154,61. teren nerestituit în natură, situat în municipiul B,- bis (fostă-), precum și constatarea faptului că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1287,39. situată în Municipiul B,- și- bis, urmare a dobândirii a 1000. prin moștenire (conform certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de fostul notariat de Stat Județean B) și a 387,39. conform sentinței civile nr. 518/08.09.2003 a Tribunalului Buzău.
În subsidiar, în situația respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, contestatorii au solicitat să fie menținută dispoziția nr. 88/01.02.2007 a Primăriei Municipiului
În motivarea cererii contestatorii au arătat că, prin notificarea nr. 2473/19.04.2001, au solicitat restituirea în natură numai a acelei părți din imobilul situat în B,-, ce a fost preluată în mod abuziv de către stat, prin procesul verbal din 2.06.1958 emis de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului B, în baza Decretului 224/1951, respectiv patru apartamente în suprafață de 304,92. și terenul de 542.
Au mai arătat contestatorii că restul terenului în suprafață de 1000. și un apartament, situate în B,-, nu au făcut obiectul notificării 2473/19.04.2001, întrucât nu au fost niciodată trecute în proprietatea statului, ci au rămas în continuare în proprietatea mătușii lor, iar în prezent se află în proprietatea lor (mai puțin apartamentul și 100. pe care le-au înstrăinat soților ).
Au precizat contestatorii că, prin sentința civilă nr. 518/08.10.2003 a Tribunalului Buzău, devenită irevocabilă, s-a anulat dispoziția nr.257/15.07.2003 și li s-a restituit în natură parte din imobil - casă de locuit - care nu a fost vândută în baza Legii 112/1995, precum și 387,39. teren - curte.
În consecință, urmează să se constate că ei sunt proprietarii terenului în suprafață de 1287,39. situat în B,-, dobândit astfel - 900. prin moștenire legală, conform certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 și 387,39. prin sentința civilă nr. 518/08.10.2003 a Tribunalului Buzău.
Intimatul în apărare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu motivația că pentru imobilul în litigiu reclamanții s-au mai judecat, pronunțându-se sentința civilă nr. 518/2008 a Tribunalului Buzău, intrată în puterea lucrului judecat.
A mai arătat intimatul că, contestatorii nu puteau moșteni suprafața de 1000. ci doar 100. rămasă în proprietatea autoarei lor după preluarea imobilului de către stat.
Totodată, a precizat intimatul că se încearcă de contestatori să profite de greșeala strecurată în certificatul de moștenitor, deși cunosc faptul că acesta a fost corectat la rubrica masa succesorală (menționându-se doar 100.), o copie legalizată a certificatului rectificat fiind anexată contractului de vânzare-cumpărare către soții.
A mai susținut intimatul că prin dispoziția emisă în mod corect li sau acordat contestatorilor despăgubiri în echivalent pentru suprafața de teren ce nu a putut fi restituită în natură.
La termenul din 9.05.2007, contestatorii au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat instanței rectificări efectuate de către Notariatul de Stat Județean B pe copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984.
Prin sentința civilă nr. 546/09.05.2007, Tribunalul Buzăua disjuns cererea completatoare cu privire la care și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buzău și a admis excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, contestatorii s-au mai judecat pentru aceeași cauză, ea făcând obiectul dosarului nr. 1468/2003 al Tribunalului Buzău, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 518/08.10.2003 devenită irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, susținând, în esență, că în mod greșit s-a apreciat că operează autoritatea de lucru judecat, atâta timp cât notificarea nr. 2473/19.04.2001, soluționată prin dispoziția nr. 257/15.07.2003 - anulată de instanță a vizat numai restituirea imobilului preluat în mod abuziv de către stat, nu și terenul de 1000. și un apartament, ce nu au trecut niciodată în proprietatea statului, rămânând în continuare în proprietatea mătușii lor, iar în prezent, în proprietatea lor.
Prin decizia civilă 479 din 19 noiembrie 2007 Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de contestatori, a desființat sentința 546 din 9 mai 2007 Tribunalului Buzău cu trimitere spre rejudecare, prin respingerea excepției autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, potrivit art.1201 Cod civil, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate - părți, obiect, cauză.
Prin sentința civilă nr.518/08.10.2003 a Tribunalului Buzău, devenită irevocabilă, invocată în motivarea existenței autorității de lucru judecat, s-a anulat dispoziția nr.257/15.07.2003 emisă de Primarul Municipiului
În speță, conform petitului cererii de chemare în judecată, contestatorii au solicitat anularea în parte a unei alte dispoziții decât cea inițială, respectiv 88/01.02.2007 emisă de Primarul Municipiului B, în sensul acordării de despăgubiri, în echivalent, pentru suprafața de 154,61. teren nerestituit în natură, situat în B,- bis, precum și constatarea că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1287,39. situată în municipiul B,-, urmare a dobândirii a 900. prin moștenire (conform certificatului de moștenitor nr.1280/13.08.1984 emis de fostul Notariat de Stat Județean B) și a 387,39. conform sentinței civile nr.518/08.09.2003 a Tribunalului Buzău.
Însăși faptul că intimatul a considerat necesar emiterea unei noi dispoziții motivate, în care nu s-a rezumat exclusiv la invocarea sentinței civile nr.518/08.10.2003 a Tribunalului Buzău, denotă că obiectul și cauza prezentului litigiu nu sunt identice cu cele ale contestației soluționate prin hotărârea menționată.
În aceste condiții, a inexistenței triplei identități cerute de art.1201 Cod civil, autoritatea de lucru judecat nu poate opera.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția civilă la data de 30.01.2008 sub nr-.
La termenul de judecată din data de 16 mai 2008 prin cerere scrisă depusă la dosar contestatorii au solicitat și anularea "rectificării" efectuate de către Notariatul de Stat Județean B pe copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de același notariat.
În fond după desființare instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice având obiectivele arătate în nota aflată la fila 32 dosar.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Contestatorii au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 159 din 6 februarie 2009 Tribunalul Buzău - Secția civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de petenții și în contradictoriu cu parata Municipiul B prin Primar.
De asemenea a respins capătul de cerere privind constatarea si cererea completatoare din 09 mai 2007 ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin Legea 10/2001, intrată în vigoare la 14 februarie 2001, fost reglementată procedura prin care pot fi revendicate imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care presupune parcurgerea fazei prealabile se ce declanșează odată cu înregistrarea notificării și care este finalizată printr-o dispoziție ce poate fi contestată.
Din chiar conținutul contestației se poate observa că petenții sunt nemulțumiți de dispoziția nr. 88 emisă de pârât, dar numai în situația respingerii celorlalte două capete de cerere.
Și cum aceste cereri nu fac obiectul Legii 10/2001, ca lege specială, ele sunt neîntemeiate și se vor respinge.
Împotriva acestei sentința au declarat apel contestatorii și, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanții au arătat că, instanța a fost sesizată cu judecarea a trei capete de cerere.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată au solicitat să se constate că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1287,39. situată în Municipiul B,- și- bis, urmare a dobândirii a 1000. prin moștenire (conform certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de fostul Notariat de Stat Județean B) și a 387,39. conform sentinței civile nr. 518/08.09.2003 a Tribunalului Buzău, ca urmare a acestui fapt să se dispună anularea în parte a dispoziției menționate, în sensul de a li se acorda despăgubiri, în echivalent, pentru suprafața de 154,61. teren nerestituit în natură, situat în municipiul B,- bis (fostă-), precum și constatarea faptului, iar în subsidiar în situația respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, să fie menținută dispoziția nr. 88/01.02.2007 a Primăriei Municipiului
Prin cererea completatoare s-a solicitat a se dispune cu privire la anularea "rectificării" efectuate de către Notariatul de Stat Județean B pe copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de același notariat.
Ori, prima instanța nu a analizat pe fondul cauzei, niciunul din capetele de cerere anterior menționate.
În ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate și anularea "" efectuate pe Copia legalizată a Certificatului de moștenitor nr. 1280 din data de 13.08.1984 a dispus respingerea acestora ca inadmisibile pentru simpla motivare că nu face obiectul Legii 10/2001, lăsându-le nesoluționate pe fondul cauzei.
Așadar după părerea primei instanțe orice capăt de cerere care nu face obiectul Legii 10/2001 urmează a fi respins ca inadmisibil.
Și în ceea ce privește contestația Dispoziției primarului nr. 88/01.02.2007, instanța nu a soluționat pe fond această dispoziție pentru a constata dacă este emisă în mod nelegal sau nu, ci a respins contestația cu motivația că nu am fi solicitat anularea acesteia decât în măsura respingerii celorlalte capete de cerere.
Au mai precizat apelanții că așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată toate cele trei capete de cerere urmează a fi soluționate împreună deoarece sunt indisolubil legate și privesc toate modul de recunoaștere de către stat în temeiul Legii mr.10/2001, a proprietății acestora preluată parțial în mod abuziv de către stat.
Astfel, așa cum am arătat în cererea de chemare în judecată, apelanții sunt proprietarii suprafeței de 1287,39. - 900 de metri nefiind preluați niciodată la stat de la autoarea acestora și 387,39. teren fiind restituiți prin Sentinței civile nr. 518/8.10.2003 pronunțată de Tribunalul Buzău în dos.nr.1468/2003.
Dacă s-ar admite ca aceștia ar avea dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1034,61 mp așa cum s-a reținut în Dispoziția nr.88/1.02.2007 avându-se în vedere că autoarei lor nu i-au fost preluați niciodată la stat cei 1000 mp teren, ar însemna ca prin chiar Dispoziția nr.88/1.02.2007 s-ar prelua la stat în mod abuziv și indirect terenul în suprafață de 900 mp.
Tocmai acesta este motivul formulării contestației cu cele două capete de cerere inițiale și ulterior, completată cu capătul de cerere privind anularea "" efectuate pe Copia legalizată a Certificatului de moștenitor nr. 1280 din data de 13.08.1984.
De altfel, hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluționarea tuturor capetele de cerere este nelegală deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil.
Conform acestui principiu, instanța nu poate dispune nicio măsură în dosar fără a pune în discuția părților acea măsură.
Cu atât mai mult instanța nu poate admite o excepție de procedură fără ca aceasta să fie invocată anterior și fără a da cuvântul părților cu privire la acea excepție.
Or, așa cum s-a arătat anterior, instanța a soluționat toate capetele de cerere în baza unor excepții de procedură, iar nu analizându-le pe fond.
În ceea ce privește capătul de cerere privind contestația împotriva Dispoziției primarului, deși menționează că respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, în realitate nu a analizat acest capăt de cerere pe fondul său, ci l-a respins cu motivația că " Din chiar conținutul contestației se poate observa că petenții sunt nemulțumiți de dispoziția nr.88 emisă de pârât, dar numai în situația respingerii celorlalte două capete de cerere".
Astfel, se impune admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr. 159/6.02.2009 a Tribunalului Buzău - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, pentru nelegalitatea acesteia avându-se în vedere nerespectarea principiului contradictorialității și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a discuta excepțiile soluționate prin sentința apelată.
Iar în situația în care se va dispune respingerea ca nefondate a excepțiilor soluționate de prima instanță prin sentința apelată urmează a fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată, avându-se în vedere ca prima instanță nu a soluționat pe fond capetele de cerere ale apelanților.
În subsidiar, în situația în care nu se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, urmează a fi admis apelul iar, pe fondul cauzei, admisă cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată și completată prin cererea completatoare din 9.05.2007.
În motivarea apelului sub acest aspect apelanții au arătat că, acestora a fost proprietara terenului în suprafață de 1542 mp și a construcțiilor - casa de locuit - în suprafață de 328,45 mp și magazie de lemn în suprafață de 26,16 mp situate în municipiul B,-, teren și construcții dobândite prin moștenire de la autorul acesteia.
În mod abuziv, invocându-se Decretul nr.224/1951 cât și faptul că autoarea acestora nu ar fi achitat impozitele, prin Sentința civilă nr. 19/15.01.1953 a Tribunalului Popular B, s-a dispus preluarea la stat a mobilului proprietatea autoarei noastre, menționat în procesul verbal de sechestru din 16 septembrie 1952.
Sentința sus-menționată nu a mai fost pusă în executare, fapt dovedit prin aceea că nu există nici un act din care să rezulte executarea acesteia, apelanților rămânând în continuare proprietara și posesoare a imobilului sus arătat,întrucât dreptul de a executa sentința sus arătată s-a prescris prin împlinirea termenului de prescripție.
De asemenea, în mod abuziv deși Statul nu a devenit proprietar prin punerea în executarea sentinței civile sus -arătate, prin Decizia nr. 41/517 din data de 26.02.1957 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului B s-a dispus în mod abuziv, atribuirea în folosință către Gau nei suprafețe de 668 mp, suprafața care făcea parte din terenul situat în Municipiul B,-, cu toate că așa cum s-a arătat mai sus, acesta se afla în proprietatea mătușii contestatorilor, iar după preluarea în folosință s-a dat un număr poștal nou -- bis, pentru această suprafață de teren de 668 mp.
Au mai învederat apelanții că deși prin decizia sus - arătată i s-a atribuit în folosință lui Gos uprafață de 668 mp în realitate acesta a preluat în posesie efectivă numai 542 mp diferența de 1000 mp din suprafața totală de 1542 mp rămânând în continuare în proprietatea și posesia lui, suprafața de teren care ne-a fost transmisă prin succesiune conform Certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de către Notariatul de Stat Județean
Întrucât terenul aparținând autoarei apelanților nu a fost preluat de către stat și pentru a se acoperi abuzul săvârșit prin atribuirea suprafeței de 668 mp prin decizia nr.41/517/26.02.1957, s-a întocmit procesul verbal din data de 2.06.1958 în care se menționează că s-ar fi preluat în baza Decretului 224/1951 imobilul situat în municipiul B-, imobil compus din teren în suprafață totală de 838 mp din care suprafața construită 304,92 mp.
Acest proces verbal a fost întocmit în mod formal și abuziv fiind emis după trecerea unei perioade de un an de la atribuirea la data de 26.02.1957 a terenului în suprafață de 688 mp lui G și după împlinirea termenului de prescripție a executării silite a sentinței civile nr. 19/15.01.1953 a Tribunalului Popular al municipiului B prin care s-a dispus trecerea la stat a imobilului menționat într-un proces verbal de sechestru.
Restul suprafeței de 1000 mp teren cât și un apartament din imobilul situat în munic.B,- au rămas în continuare în proprietatea mătușii contestatorilor deoarece nu există nici un fel de act din care să rezulte că acestea să fi fost preluate de către stat.
Așa fiind, - și ca urmare a decesului mătușii acestora în anul 1984 au dobândit prin moștenire legală, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 dreptul de proprietate asupra locuinței cu dependințe cât și asupra suprafeței de 1000 mp teren situate în Municipiul B,-.
Astfel, la rubrica "bunuri imobile" din Certificatul de moștenitor nr.1280 din data de 13.08.1094 se menționează că făcând parte din masa succesorală următoarele: "locuința cu dependințe și împreună cu 1000 mp teren aferent " însă pe copia legalizată a acestui certificat de moștenitor depusă în dosarul cauzei de către intimată, cifra "1000 mp" este rectificată prin tăierea unui "0" (zero), astfel încât rezultă că apelanții au moștenit numai 100 mp iar nu 1000 mp așa cum s-a întâmplat în realitate și cum se menționează în certificatul de moștenitor nerectificat.
Această rectificare efectuată pe copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 1280 din data de 13.08.1984, emis de către Notariatul de Stat Județean B este lovită de nulitate și prin urmare nu poate avea consecințe juridice, motivat de faptul că această rectificare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.20 și 22 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea și funcționarea Notariatului de Stat, fiind făcută pe o copie legalizată a certificatului de moștenitor, iar nu pe originalele acestuia, în lipsa moștenitorilor - părților - care figurau în certificat și în lipsa unei încheieri de rectificare.
Au mai precizat apelanții că, în anul 2001 au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 Notificarea nr. 2473/19.04.2001 prin care au solicitat municipiului B reprezentată prin primar, să le restituie în natură partea din imobilul situat în municipiul B,-, care fusese preluată în mod abuziv de către stat prin procesul verbal din data de 2.06.1958 emis de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului B în baza Decretului nr. 224/1951.
Astfel, urmează a se constata că prin Notificarea sus - arătată au solicitat restituirea în natură a celor patru apartamente în suprafață de 304,92 mp și a terenului în suprafață de 542 mp deoarece numai această parte din imobilul situat în Municipiului B,- fusese preluat de stat prin procesul verbal din data de 2.06.1958 sus - arătat.
Împotriva Dispoziției nr. 257/15.07.2003 emisă de primarul municipiului B, au formulat contestație la Tribunalul Buzău în dosarul nr. 1468/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1955/21.07.2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 4006/2004 și decizia civilă nr. 6294/01.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 16839/2004 dispunându-se admiterea contestației, anularea Dispoziției nr. 257/15.07.2003 și restituirea în natură către contestatori a părții din imobilul - casă de locuit - care nu a fost vândută în baza Legii 112/1995 precum și a suprafeței de 387,39 mp teren curte.
Așadar, din suprafața totală de 1542 mp teren care a aparținut autoarei apelanților, suprafața de 1287,39 mp sunt și rămân în proprietatea acestora, existând în natură suprafața de 100 mp teren a fost înstrăinată soților prin contract de vânzare - cumpărare și astfel, a mai rămas nerestituită în natură suprafața de 154,61 mp pentru care se solicită despăgubiri în echivalent cât și pentru cele două apartamente care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995.
Într-o atare situație acordarea de despăgubiri urmează a se dispune pentru suprafața de 154,61. teren situat în Municipiul.B- bis - fostă - nr.61 precum și pentru suprafața din imobilul - casă de locuit care a fost vândută chiriașilor în baza Legii 112/1995 așa cum se arată în Dispoziția primarului, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație.
În subsidiar, în situația în care se va respingea capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate apelanții au învederat că înțeleg să li se acorde despăgubiri în echivalent așa cum sunt menționate în Dispoziția nr.88/1.02.2007 emisă de Primarul Municipiului
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Contestatorii și au investit inițial Tribunalul Buzău - Secția civilă cu o contestație având mai multe petite și anume: anularea, în parte a Dispoziției nr. 88/01.02.2007 emisă de Primarul municipiului B, în sensul de a li se acorda despăgubiri, în echivalent, pentru suprafața de 154,61. teren nerestituit în natură, situat în municipiul B,- bis - fostă-, constatarea faptului că sunt proprietarii suprafeței de teren de 1287,39. situată în Municipiul B,- și- bis, urmare a dobândirii a 1000. prin moștenire conform certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de fostul Notariat de Stat Județean B și a 387,39. conform sentinței civile nr. 518/08.09.2003 a Tribunalului Buzău, iar în subsidiar, în situația respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, menținerea dispoziției contestate, acțiune formulată în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin primar.
Prin cerere scrisă depusă la dosar la data de 09.05.2007 contestatorii au solicitat și anularea "rectificării" efectuate de către Notariatul de Stat Județean B pe copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de același notariat.
Prima instanță prin Sentința civilă nr. 546/09.05.2007 a disjuns cererea completatoare și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Buzău, iar cu privire la cererea inițială a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimat.
Urmare a apelului promovat de către contestatorii Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie prin Decizia nr. 479/19.11.2007 a desființat Sentința civilă nr. 546/09.05.2007 a Tribunalului Buzău cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Întrucât din dispozitivul deciziei instanței de apel se reține că desființarea hotărârii de primă instanță a fost una totală, deci și cu privire la disjungerea cererii completatoare și declinării competenței de soluționare a acesteia în favoarea judecătoriei, instanța de rejudecare a rămas investită cu toate petitele formulate de către contestatori atât cele din contestația inițială cât și cel din cererea scrisă din data de 09.05.2007.
De altfel și în fața instanței de rejudecare prin cererea scrisă depusă la termenul de judecată din data de 16.05.2008 contestatorii au reiterat solicitarea de anulare a "rectificării" efectuate de către Notariatul de Stat Județean B pe copia legalizată a certificatului de moștenitor nr. 1280/13.08.1984 emis de același notariat.
Tribunalul Buzău - Secția civilă în rejudecare după desființarea cu trimitere a respins ca neîntemeiată contestația, iar capătul de cerere privind constatarea și cererea completatoare din 09.05.2007 ca inadmisibile.
Singura motivarea pentru fundamentarea soluției a constat în aceea că prin Legea 10/2001, intrată în vigoare la 14 februarie 2001, fost reglementată procedura prin care pot fi revendicate imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care presupune parcurgerea fazei prealabile se ce declanșează odată cu înregistrarea notificării și care este finalizată printr-o dispoziție ce poate fi contestată, că din chiar conținutul contestației se poate observa că petenții sunt nemulțumiți de dispoziția nr. 88 emisă de pârât, dar numai în situația respingerii celorlalte două capete de cerere și cum aceste cereri nu fac obiectul Legii 10/2001, ca lege specială, ele sunt neîntemeiate și se vor respinge.
Prin această modalitate de soluționare a cauzei și de redactare a considerentelor se reține că în realitate prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul nici unuia din petitele cu care a fost investită.
Astfel, instanța nu arată de ce contestația la Dispoziția nr. 88/01.02.2007 emisă de Primarul Municipiului B este nefondată, în alte cuvinte analiza că la emiterea ei au fost respectate toate dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor invocate de contestatori, subsidiarul având ca ipoteză numai respingerea celui de al doilea capăt de cerere din cuprinsul contestației inițiale.
În ceea ce privește respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere având ca obiect constatarea, înțelegându-se din modul de formulare a dispozitivului hotărârii apelate că ar fi vorba de cel de al doilea petit din cererea principală, cât și cererea completatoare din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului, precum și din practicaua hotărârii se reține că nici un moment tribunalul nu a pus în discuția părților o eventuală inadmisibilitate a acestora.
Ori, indiferent la care din opiniile doctrinare exprimate cu privire la inadmisibilități s-a achiesa, un astfel de fine de neprimire trebuie obligatoriu pus în discuția contradictorie a părților pentru a da posibilitatea acestora să își formuleze apărări și susțineri.
Mai mult decât atât, reținerea de către prima instanță, chiar și în lipsa respectării principiilor contradictorialității, a dreptului la apărare și al oralității care guvernează procesul civil, a inadmisibilității unor petite în cuprinsul dispozitivului fără ca în conținutul considerentelor să se motiveze sub acest aspect echivalează cu înseși nesoluționarea acestora întrucât nu se poate stabili ce anume a avut în vedere instanța pentru a se pronunța în acest mod.
De altfel succinta motivare a instanței este și contradictorie în sensul că reține că anumite capete de cerere nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 ca lege specială dar le respinge ca neîntemeiate, ceea ce ar conduce la concluzia ce nu concordă cu reglementările în vigoare că orice cerere ca nu are un asemenea temei urmează a fi soluționată în sensul arătat.
Pentru toate motivele arătate Curtea constată că toate criticile apelanților subsumate solicitării de desființare cu trimitere sunt fondate.
Având în vedere cele menționate în precedent și dispozițiile art. 297 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită apelul.
Pe cale de consecință Curtea va dispune desființarea sentinței Tribunalului Buzău - Secția civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării prima instanță se va pronunța cu privire la toate petitele formulate de către contestatorii așa cum acestea au fost expuse în considerentele prezentei decizii.
În ceea ce privește susținerile și criticile vizând fondul litigiului dedus judecății față de soluția pronunțată acestea urmează a fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul apelului formulat de contestatorii, domiciliat în B-.20.C.6.146, sector 1 și, domiciliată în B- sector 2, împotriva sentinței civile nr. 159 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B - prin Primar, cu sediul în B- jud.
Desființează Sentința civilă nr. 159 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red
5 ex/01.07.2009
nr- Tribunalul Buzău - Secția civilă
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elisabeta Gherasim
