Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 116/Ap Dosar nr-
Ședința publică de la 15 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi președinte secție
- - JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 131 din 16 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 15 octombrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 131/S/16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a admis, astfel cum a fost precizată, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatorii și în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primar și, a anulat Dispoziția nr. 2861/2006, emisă de intimat, obligându-l pe acesta să procedeze la emiterea unei noi Dispoziții, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să acorde contestatorilor, în compensare, un bun imobil, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul situat în B,-, în scris în CF 14024 B, sub nr. top 8799/15/2, compus din construcție și teren.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că la data de 1 februarie 1974, în CF nr. 14024 B, a fost intabulat dreptul de proprietate al contestatorilor asupra imobilului înscris sub nr. top 8799/15/2 și sub nr. top 8799/15.
Prin Decretul emis, la data de 23 noiembrie 1983, de către Consiliul de Stat al România, imobilul ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al contestatorilor a fost expropriat, iar ulterior demolat.
Urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr.10/2001, contestatorii au înregistrat pe rolul intimatului o notificare prin care au solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului ce a constituit obiectul dreptului lor de proprietate, iar, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Dispoziția nr.1451/24 iunie 2003, emisă de intimat prin reprezentantul său legal, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului înscris în nr.14024 B, sub numerele topografice 8799/15 și 8799/15/2, compus din construcție și teren, deoarece imobilul cu destinația de construcție a fost demolat, iar pe teren au fost construite blocuri de locuințe, a fost respinsă cererea contestatorilor de acordare de despăgubiri bănești, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru imobilul mai sus menționat, ca fiind lipsită de temei legal și li s-au oferit acestora măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Ulterior, ca urmare a apariției Legii nr.247/2005, intimatul a emis, prin reprezentantul său legal, Dispoziția nr.2861/25 iulie 2006, prin care a înlocuit măsura reparatorie prin echivalent stabilită prin dispoziția pe care a emis-o la data de 24 iunie 2003, propunând ca măsură reparatorie prin echivalent pentru imobilul ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al contestatorilor acordarea de titluri de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primar, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, potrivit dispozițiilor art.26 din Legea 10/2001 republicată, instanța nu se poate substitui unității deținătoare și nu poate stabili conținutul deciziei administrative.
Legea nr.10/2001 nu obligă unitatea deținătoare acordarea de bunuri sau servicii în compensare în situațiile în care această măsură nu este posibilă, cum este cazul în speță, terenurile având destinația prevăzută în Planul Urbanistic General și puse la dispoziția comisiei locale de fond funciar.
Ultima critică se referă la faptul că, prin dispoziția atacată s-a stabilit o propunere care este supusă controlului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor urmându-se procedura prevăzută de cap.V din Legea nr.10/2001 republicată.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației.
În drept, apelul este întemeiat pe prevederile art.282, 284-288 Cod procedură civilă și Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.- Curtea de Apel Brașova respins apelul declarat de pârâta Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 131/2007, pronunțată de Tribunalul Brașov.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 505/2008 a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul B prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 96/2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea completării probatoriului, pentru a se stabili dacă există în patrimoniul pârâtului bunuri imobile care să poată fi acordate în compensare, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Examinând hotărârea atacată după rejudecare, în raport cu motivele invocate în apel, Curtea reține că apelul pârâtului Municipiul B prin Primar este nefondat.
Din conținutul dispoziției art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă fără echivoc că entitatea investită cu soluționarea notificării sau deținătorul imobilului, are obligația ca prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei nedreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii, sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Textul de lege menționat, reglementează atât modalitatea de restituire a imobilelor ce formează obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 și instituie totodată o ierarhie a măsurilor reparatorii prin echivalent, în eventualitatea imposibilității restituirii în natură a acestor imobile.
Prin interpretarea dispozițiilor legale la care ne referim, se ajunge la concluzia certă că cele două variante alternative ale măsurii reparatorii prin echivalent preconizate de legiuitor nu se află la alegerea discreționară a unității deținătoare.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile tezei finale ale aceluiași art. 26 alin. 1, propunerea de acordare în compensare cu alte bunuri sau despăgubiri, nu se poate face decât în subsidiar și anume, doar în ipoteza în care persoana îndreptățită a refuzat măsura compensatorie inițial propusă sau, în fine, dacă acea măsură nu este posibilă.
Ca urmare a comportamentului retroactiv al apelantei pârâte, care a susținut permanent imposibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, din cauza inexistenței unor terenuri disponibile, în apel s-au administrat probe pentru a dovedi existența unor imobile-teren disponibile.
Aceste bunuri imobile au fost identificate în patrimoniul apelantei, astfel cum rezultă din HCL nr. 406/2008 completată cu HCL nr. 432/2006, prin care s-a aprobat de către Consiliul Local al Municipiului B, punerea la dispoziția Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a unui teren de 30 ha din trupul și terenurile înscrise în CF nr. 455, CF 20026, CF 17492, CF 17118, CF 20264 și CF 20792.
Potrivit opțiunii contestatorilor din suprafața de teren de 30 ha din trupul se poate acorda acestora cei 274 mp trecuți în proprietatea statului, o suprafață echivalentă valoric.
Existența unor imobile libere în patrimoniul apelantei, sunt de natură să înlăture susținerile acesteia, relative la împrejurarea imposibilității de acordare a terenului în compensare.
Din prevederea art. 26 alin. 3 din Legea nr. -, rezultă fără echivoc accesul liber la justiție al persoanelor îndreptățite de a ataca decizia sau dispoziția prin care s-a respins notificarea. Conduita culpabilă a apelantei nu poate să afecteze interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege. Așadar susținerea potrivit căreia instanța s-ar substitui unității deținătoare, nu poate fi acceptată.
Ultima critică este înlăturată pe considerentul că, întrucât dispoziția emisă de intimată a fost anulată, nu mai are relevanță în cauză procedura prevăzută de Cap. V din Legea nr. 10/2001 republicată.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia civilă nr. 96/2007, pentru completarea probatoriului, în sensul mai sus menționat, dispozitivul nu poate cuprinde mențiunile de identificare a imobilului teren ce urmează a fi atribuit în compensare, având în vedere că în cauză a exercitat calea de atac numai pârâtul Municipiul B prin Primar, astfel că, potrivit principiului neagravării situației în propria cale de atac, soluția reținută de prima instanță neputând fi modificată, urmează a fi păstrată ca legală și temeinică.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. apelul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 131/16.02.2007 pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 3: Gilda Gubernat
- - - -
Grefier,
- -
Red. - 3.11.08
Dact. - 7.11.08
5 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu, Gilda Gubernat
