Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 118/Ap Dosar Nr-
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Gilda Gubernat
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 209 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 15 octombrie 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 209/2008, Tribunalul Brașova respins actiunea formulata si precizata de reclamanta in contradictoriu cu paratii orasul si SC SRL reținând în considerente că la La data de 13.02.2002 reclamanta a adresat Primariei, prin intermediul executorului judecatoresc, notificarea cu nr.49/2002 (fila 5) prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului casa si teren situat in -, inscris in Cartea Funciara 8011 sub nr.top 1526/1 iar in cazul in care imobilul a fost instrainat s-a solicitat acordarea de despagubiri banesti.
Prin dispozitia Primarului nr.1226/19.07.2007 s-a respins solicitarea reclamantei privind restituirea in natura a imobilului intrucat acesta a fost instrainat carte SC SRL si s-a dispus acordarea de titluri de despagubire in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezenta contestatie.
In continuare, instanta urmeaza sa analizeze legalitatea dispozitiei contestate prin raportare la preverile Legii nr. 10/2001.
Reclamanta critica, in primul rand, dispozitia contestata cu privire la respingerea cererii de restituire in natura a imobilului constructie, care a fost instrainat paratei SC SRL sens in care se solicita si constatarea nulitatii absolute a acestui contract.
Acest ultim petit a fost intemeiat pe incalcarea prevederilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
In ceea ce priveste instrainarea imobilului constructie in litigiu instanta retine ca aceasta a avut loc in baza sentintei civile nr. 1659/2001 pronuntata de Tribunalul B prin care s-a admis cererea formulata de parata SC SRL si s-a dispus obligarea paratului Orasul sa incheie contract de vanzare cumparare si act de intabulare cu privire la spatiul comercial situat in -.
In urma punerii in exceutare silita a sentintei mentionate, intre parti s-a incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1480/11.10.2002 de catre BNP C.
Asadar atat sentinta prin care s-a consfintit indreptatirea paratei SC SRL de a dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu cat si contractul de vanzare cumparare, au fost incheiate anterior intrarii in vigoare a prevederilor Legii nr. 247/2005 de modificare a legii nr. 10/2001 iar articoul 21 alin.5 pe care isi intemeiaza reclamanta cererea de anulare a fost introdus prin aceasta lege de modificare.
Intrucat nulitatea este o cauza de ineficacitate a actelor juridice ce presupune neindeplinirea conditiilor de valablitate edictate la momentul incheierii actului, instanta constata ca in speta, contractul contestat nu poate fi analizat prin prisma cauzei de nulitate prevazuta de art. 20 alin. 4 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 intrucat acest articol a fost introdus prin Legea nr. 247/2005 care a intrat in vigoare ulterior incheierii actului.
Pe de alta parte, instanta constata ca la momentul pronuntarii sentintei amintite care consfinteste dreptul de proprietate al paratei SC SRL asupra imobilului constructie in litigiu, reclamanta nu formulase cerere de restituire a acestuia in baza Legii 10/2001, notificarea fiind formulta ulterior, la data de 13.02.2002.
Asadar intrucat instrainarea a avut la baza o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat si tinand cont ca temeiul juridic al cererii de anulare nu este incident, pentru considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza ca in speta nu se poate constata nulitatea contractului de vanzare cumparare incheiat de parati privind imobilul constructie in litigiu, in sensul solicitat de reclamanta astfel incat acest petit urmeaza a fi respins.
In acest context criticile aduse de reclamanta deciziei emise de parata, vizand indreptatirea acesteia la restituirea in natura a imobilului in litigiu sunt nefondate.
In conditiile in care imobilul constructie a fost instrainat paratei SC SRL, instanta mentinand contractul de vanzare cumparare incheiat intre parate, sub aspectul modalității de restituire a imobilului în litigiu, instanța retine incidența în speță a dispozițiilor 18 lit. c din Legea nr. 10 / 2001 republicată.
Potrivit textului de lege menționat, in cazul in care imobilul a fost instrainat, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
De asemenea in ceea ce priveste terenul in litigiu dat fiind ca acesta este partial ocupat de constructia in litigiu iar reclamanta nu a facut dovada ca o parte din respectivul teren este libera,depasind suprafata aferenta constructiei, fara a fi afectata servitutilor legale sau altor amenajari de utlitate publica, raportat la prevederile art.10 din Legea nr. 10/200, instanta apreciaza ca cererea de restituire in natura a terenului in litigiu este de asemenea nefondata.
Totodata instanta are in vedere prevederile art.10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001 potrivit carora entitatea investita cu solutionarea notificarii are obligatia de a verifica destinatia actuala a terenului solicitat si a subfetei acestuia, pentru a nu afecta caile de acces, existenta si utilizarea unor amenajari subterane si altele asemenea iar in speta reclamanta nu a facut dovada faptului ca terenul in litigiu este restituibil in natura prin prisma dispozitiilor legale mentionate.
Pentru aceste motive instanta apreciaza ca dispozitia contestata a fost emisa cu respectarea prevederilor legale in materie
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o întrucât la momentul formulării contestației a fost indicat ca temei de drept art. 21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, iar ulterior, după intrarea în posesia contractului e vânzare-cumpărare, acesta a fost precizat ca fiind art. 46 alin. 4, art. 9 alin. 1, art. 20, art. 43 alin. 1 și 2, art. 52 din Legea nr. 10/2001 și, în raport de această precizare, în mod nelegal s-a considerat că nu poate fi primită această modificare de acțiune.
Această precizare a temeiului de drept, nu constituie o modificare de acțiune potrivit dispozițiilor legale și oricum, instanța de judecată nu este ținută de temeiul de drept indicat de reclamant.
Prin urmare, se solicită admiterea apelului și drept consecință a contestației.
Pârâta SC SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în temeiul unei dispoziții legale pe baza unei hotărâri judecătorești, iar la data încheierii sale, sancțiunea nulității nu era prev. de Legea nr. 10/2001.
În favoarea sa operează de altfel principiul ocrotirii bunei credințe, al apărării securității dinamicii circuitului civil, principiul echității și utilității sociale și principiul validității aparenței de drept.
Orașul a formulat de asemenea întâmpinare, invocând exepția tardivității depunerii petiției de apel, iar în subsidiar, respingerea acestuia.
În dezvoltarea petiției sale se menționează că înstrăinarea imobilului s-a efectuat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale fără a exista vreo dovadă în sensul fraudei la lege. În această situație restituirea în natură nu este posibilă.
În ceea ce privește restituirea parțială în natură a terenului (cale de acces la clădire) nu este posibilă pe motivul că prin punerea în posesie a apelantei s-ar îngrădi dreptul de acces al intimatei SC SRL, iar Orașul nu ar putea realiza punerea în posesie, fiind incidente dispozițiile art. 5803Cod pr. civilă.
În ce privește temeiul de drept despre care face vorbire apelanta în cererea de apel, respectiv art. 46 alin. 4, art. 9 alin. 1, art. 20, art. 43 alin. 1 și 2 și art. 52 din Legea nr. 10/2001, acestea nu au fost invocate de apelantă pe tot cursul judecății, de altfel nici instanța de fond nu a făcut mențiuni despre acestea în conținutul sentinței pronunțată în cauză și, chiar dacă apelanta ar fi prezentat astfel de cerere, aceasta constituia o modificare a cererii principale, deoarece apelanta a contestat dispoziția de retrocedare pe temeiul Legii nr. 10/2001 și nu promovase o acțiune întemeiată pe dreptul comun.
Nefiind în culpă procesuală, nu datorează cheltuieli de judecată.
Curtea, față de excepția invocată, în temeiul art. 137/1 Cod pr. civ. a respins-o întrucât verificând data comunicării sentinței civile și data depunerii căii de atac la oficiul poștal a constatat respectarea dispozițiilor art. 284 Cod pr. civ.
Cât privește fondul cauzei se constată că apelul nu este fondat.
Notificarea persoanei îndreptățite a fost depusă la data de 11 februarie 2002.
La data de 28 noiembrie 2001 s-a pronunțat sentința civilă nr. 1659/2001 a Tribunalului Brașov prin care proprietarul tabular a fost obligat să încheie contract de vindere cu SC SRL.
Contractul de vânzare-cumpărare trebuie examinat în raport cu dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii sale, potrivit principiului tempus regit actum.
Astfel, art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care constituie temei al acțiunii și precizării aflate la fila 49 din dosarul de fond a fost introdus prin Legea nr. 247/2005 și instituie sancțiunea nulității absolute, cu privire la înstrăinare este inaplicabil în speță.
Anterior modificării, sancțiunea era prev. în art. 46 și era condiționată de inexistența unui titlu valabil și a încălcării legilor în vigoare la data înstrăinării.
Or, nici prevederile acestui articol nu sunt întrunite, cerințele legii ( HG nr. 389/1996) fiind respectate și, ca atare, pronunțându-se o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat prin care pârâta SC a devenit titulara dreptului de proprietate.
De altfel, în regimul de publicitate imobiliară al cărților funciare funcționează principiul fundamental al forței probante al înscrierii, prev. de art. 33 din Legea nr.7/1996.
Potrivit art. 34 din același act normativ, dobânditorul înscris în CF este considerat de bună credință dacă în CF nu este notată nici o contestație a conținutului său.
dominus, potrivit art. 32 din Legea nr.115/1938, care instituie prezumția că simpla înscriere în CF a dreptului real imobiliar valorează titlu, a fost vânzătorul, iar actul juridic de înstrăinare nu poate fi constatat nul pentru că această sancțiune operează pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii convenției.
Prin urmare, în speță își dovedește deplina aplicabilitate, art. 18 lit. C din Legea nr. 10/2001.
În privința terenului nu s-a făcut dovada că o parte ar fi restituibilă, astfel încât instanța a reținut susținerile pârâtului Orașul potrivit cu care, terenul este afectat construcțiilor înstrăinate și amenajărilor de utilitate publică.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. apelul va fi respins cu păstrarea întocmai a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității depunerii petiției de apel.
Respinge apelul formulat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 209/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. - 31.10.08
Dact. - 3.11.08
6 ex.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu, Gilda Gubernat
