Speta Legea 10/2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Decizia Nr. 117/Ap Dosar Nr-
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Gilda Gubernat
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorii G- și -, împotriva Sentinței civile nr.90 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 15 octombrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 90/14 martie 2008 Tribunalului Brașov, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește capătul de cerere relativ la constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare nr. 1574/22.01.1998 și nr. 1556/21.01.1998.
A fost respinsă, astfel cum a fost ulterior precizată și completată, contestația formulată, în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatorii G- și -, în contradictoriu cu intimații Orașul prin Primar, SC SA, și
HGPentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din copia legalizată a cărții funciare Din copia integrală și legalizată cărții funciare nr. 11199 B, rezultă că, imobilul mai sus identificat a fost preluat de Statul Român, în temeiul Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966.
Prin contractele de vânzare - cumpărare nr. 1574/22.01.1998 și nr. 1556/21.01.1998, apartamentele nr. 1, 5, și 6 din imobilul mai sus identificat au fost înstrăinate intimaților, și G. Drepturile de proprietate, dobândite de intimații menționați, în temeiul acestor acte translative de proprietate au fost întabulate în evidențele de carte funciară, la data de 21 ianuarie 1999, 30.06.1999 și, respectiv, la data de 11 iunie 2002. (filele 264-271)
Din actele de stare civilă, aflate la filele 78-91 din dosarul cauzei, rezultă calitatea contestatorilor de succesori în drepturi ai proprietarilor inițiali ai imobilului din litigiu, G și.
În această calitate, contestatorii au urmat procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, sens în care, la data de 14 iunie 2001, au înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul intimatului Orașul, o notificare, prin care au solicitat a le fi restituit în natură, imobilul situat în,-. (fila 44).
Prin Dispoziția nr. 251/02.04.2007, emisă de intimatul Orașul, prin reprezentantul său legal, au fost restituite în natură contestatorilor apartamentele nr. 3 și 4 din imobilul revendicat, precum și terenul aferent acestora, iar, pentru apartamentele 1, 5 și 6 din acest imobil și pentru terenul aferent acestora, ce au fost înstrăinate în condițiile reglementate de Legea nr. 112/1995, contestatorilor le- fost făcută propunerea de restituire în echivalent, sub forma despăgubirilor, acordate în condițiile legii speciale, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. ( filele 2-3)
Art. 45 alin (5) din Legea nr. 10/2001 republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, stipulează că, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune în cazul cererilor vizând nulitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu privire la imobilele ce formează obiectul de reglementare a acestui act normativ se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii. Acest termen a fost prelungit cu trei luni prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2001 și cu încă trei luni prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 145/2001, el expirând la data de 22 august 2002.
În cauză, așa cum am arătat, Legea nr. 10/2001, aplicabilă în speța dedusă judecății, stabilește un termen de prescripție de 18 luni, calculat de la data intrării sale în vigoare (10 februarie 2001) pentru atacarea în justiție a actelor translative de proprietate cu privire la imobilele ce formează obiectul ei de reglementare.
Fiind un termen de prescripție, în privința termenului instituit de art. 45 alin (5) din Legea nr. 10/2001 republicată operează, în condițiile stabilite de lege, instituția repunerii în termen, care constă în beneficiul acordat de lege titularului dreptului la acțiune care, din motive temeinice, nu a putut declanșa acțiunea înăuntrul termenului de prescripție, astfel că, organul de jurisdicție este îndreptățit să soluționeze pe fond, cererea de chemare în judecată, chiar dacă aceasta a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripție.
Repunerea în termenul de prescripție extinctivă este consacrată, cu caracter general, de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia, "instanța de judecată - poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii -". Potrivit celui de-al doilea alineat al aceluiași text de lege, "cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție".
În doctrină s-a arătat că, prin cauze temeinic justificate trebuie să se înțeleagă doar acele împrejurări care, fără a avea caracterul forței majore sunt exclusive de culpă. Este deci vorba de piedici relative, iar nu absolute, în sensul că, împrejurările de fapt respective au caracterul de în exercitarea acțiunii pentru reclamant și pentru cei aflați în situații asemănătoare și totodată nu i se poate imputa vreo culpă titularului dreptului la acțiune.
În speță, tribunalul reține că, cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare, încheiate pentru imobilul în litigiu, în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost formulată de contestatori cu depășirea termenului imperativ instituit de prevederile legale mai sus redate, respectiv, doar la data de 04.01.2008.
Împrejurarea că, contestatorii cunoșteau despre înstrăinarea, în condițiile reglementate de Legea nr. 112/1995, a apartamentelor nr. 1, 5 și 6 din imobilul în litigiu, rezultă și din actul aflat la fila 121 din dosar, datat 21 august 2002, act de face parte din corespondența pe care părțile menționate au purta-o cu intimatul Orașul, în cadrul procedurii prealabile obligatorii instituită de Legea nr. 10 /2001, precum și din raportul de expertiză, pe care părțile menționate l-au depus în cadrul documentației aferente notificării pe care au formulat-o, astfel că, nu se poate reține incidența, în speță, a dispozițiilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere că, tribunalul constatat că, părțile menționate nu mai pot obține pe cale judecătorească constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare perfectate cu privire la imobilul în litigiu, conform considerentelor mai sus-expuse, se reține că, pentru partea din imobilul în litigiu ce a format obiectul material al acestor acte translativ de proprietate, sunt incidente prevederile art. 18 lit.c din Legea nr. 10/2001, contestatorii putând beneficia doar de măsuri reparatorii prin echivalent pentru această parte a imobilului pe care l-au revendicat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorii G- și - criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că apelanții au contestat soluția exprimată prin dispoziția nr.251/2 aprilie 2007 deoarece Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Lega nr. 247/2005, modificări conform cărora, soluționarea cererilor de retrocedare se va face cu precădere în natură.
Preluarea abuzivă obligă la restituirea în natură, conform actelor normative care au ca finalitate reparații materiale și morale.
Instanța, în motivarea hotărârii dezvoltă teoretizări referitoare la imprescriptibilitate și prescriptibilitate fără a analiza situația prin prisma modului de soluționare a unor astfel de spețe de către CEDO.
Chiar dacă cererea a fost formulată sub imperiul legilor nr. 112/1995 și 10/2001, emiterea dispoziției nr. 251 s-a făcut în anul 2007, astfel încât nu pot fi ignorate modificările pe care Lega nr. 247/2005 le-a adus legilor anterioare.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimații și, G și Orașul Stațiune, prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 90/2008.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
În raport de data înregistrării acțiunii, respectiv 2 iulie 2007 fost depășit termenul prev. de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, iar cursul prescripției nu se consideră suspendat sau întrerupt, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 13 și 16 din decretul nr. 167/1958, contestatorii având obligația să respecte condițiile impuse de legiuitor sub aspectul termenului stabilit pentru promovarea unei acțiuni referitoare la constatarea nulității absolute a actelor de vânzare-cumpărare.
Nerespectarea termenului atrage decăderea din dreptul de a mai obține o cercetare pe fond asupra legalității actelor juridice a căror desființare se solicită pe calea nulității absolute, considerente pentru care, în mod întemeiat, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru acest capăt de cerere.
Sub aspectul relevat teoretizările referitoare la prescripție ale instanței de fond sunt legale, mai ales că asupra constituționalității acestui text de lege s-a pronunțat și Curtea Constituțională, arătând că, instituția prescripției și termenul în raport cu care acestea își produc efectele nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiție și că prin stabilirea lor se asigură un climat indispensabil exercitării în condițiile optime a unui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice.
Prin Legea nr. 247/2005 s-au adus modificări normelor de drept material a Legii nr. 10/2001, dar cu privire la restrângerea sferei măsurilor reparatorii prin echivalent care pot fi acordate pentru imobilele preluate abuziv, nu însă și dispozițiile referitoare la prescripția dreptului la acțiunea privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și a art. 18 lit. E din Legea nr. 10/2001.
Opțiunea persoanei la restituirea imobilului în natură trebuie concretizată în raport cu dispozițiile legii speciale.
În interpretarea art. 18 lit. E din Legea nr. 10/2001, care consacră un caz de excepție, singura modalitate de reparare a prejudiciului creat contestatorilor prin preluarea abuzivă a proprietății și imposibilitatea restituirii în natură a întregului imobil, este aceea a acordării despăgubirilor bănești pentru cota parte din imobil, astfel cum s-a și dispus prin decizia contestată, în adoptarea soluției deja enunțate.
Atâta vreme cât apelanții contestatori au avut la dispoziție o cale specială de urmat și un termen în care puteau solicita nulitatea actelor de vânzare, nu poate fi primită critica cu referire la lipsa unei analize a cauzei prin prisma modului de soluționare a unor astfel de cauze de către CEDO și a încălcării Convenției, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1
Art. 1 din Protocol ocrotește bunurile actuale, iar nu de a vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat, de o perioadă îndelungată de timp.
Pe de altă parte, stabilirea unor condiții și a unui termen în care foștii proprietari puteau solicita retrocedarea imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr. 10/2001 a fost de natură să asigure respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice în materia proprietății.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. apelul declarat va fi respins, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții contestatori G și, împotriva sentinței civile nr. 90/14.03.2008 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. - 14.11.08
Dact. - 17.11.08
10 ex.
Jud. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu, Gilda Gubernat
