Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1196/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1196/R/2008
Ședința publică din data de 30 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Traian Dârjan
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții () și prin procurator ( ) împotriva sentinței civile nr. 516 din 11.05.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI VIȘEU DE având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului declarat reține:
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr. 401/30.12.2005 reclamanții și au solicitat anularea dispoziției nr. 1349/17.11.2005 emisă de Primarul orașului Vișeu de și restituirea în natură a imobilului compus din casă de locuit și teren aferent, situată în Vișeu de,-/A, înscris în CF 6316, nr. top. 140/b/3.
Prin încheierea din 10 martie 2006, la cererea reprezentantei reclamanților și a reprezentantei pârâtului s-a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 1.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 516/11.05.2007 a Tribunalului Maramureșs -a constatat perimată plângerea formulată de și, având a obiect plângere împotriva dispoziției nr. 1349/17.11.2005, emisă de Primarul orașului Vișeu de.
În considerentele sentinței s-a reținut că de la data suspendării - 10 martie 2006 - părțile nu au mai îndeplinit nici un act de procedură, o perioadă mai M de 1 an, fiind incidente dispozițiile art. 248.pr.civ.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, ce a fost înregistrat la data de 10 aprilie 2008, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât reclamanții recurenți nu au fost legal citați.
Recurenții au formulat, în temeiul art. 103.pr.civ. cerere de repunere în termenul de recurs.
Solicită reclamanții recurenți ca în îndrumările ce urmează a fi date prin decizia de casare să se precizeze că în speța dedusă judecății a operat, în temeiul art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, o suspendarede jure, obligatorie și imperativă, iar nu o suspendare la cererea părților, întemeiată pe dispozițiile art. 242 alin. 1 pct. 1.pr.civ.
În motivarea recursului, prezentându-se situația de fapt, recurenții au arătat următoarele:
Prin notificarea nr. 132/16.10.2001, în baza Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului casă, anexe gospodărești și teren, situate în Vișeu de -/A, înscrise în CF 6316 Vișeu de, nr. top. 140/b/3.
Primarul orașului Vișeu de a emis dispoziția nr. 1349/17.11.2005, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de parte din imobil, nefiind posibilă restituirea în natură, întrucât imobilul a fost vândut numitei, în baza Legii nr. 112/1995.
Această dispoziție a fost atacată de reclamanți cu plângere la Tribunalul Maramureș, ce formează obiectul dosarului nr. 401/2006.
Reclamanții și-au ales sediul procesual la cabinetul, din B M,-,. IV,. 123.
În dosarul nr. 3564/2005 al Judecătoriei Vișeu d S u s, reclamanții au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 83/23.06.1997, încheiat între Vișeu de și, a Ordinului Prefectului M nr. 1825/2002 privind atribuirea suprafeței de 475 mp, cu nr. top. 140/b/3, în proprietatea lui și radierea mențiunilor privind dreptul de proprietate al numitei asupra imobilului.
În dosarul nr. 401/2006 al Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere contra dispoziției primarului, în ședința publică din 10 martie 2006 s-a dispus suspendarea la cererea părților în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 1.pr.civ.
În litigiul având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, avocata reclamanților l-a indicat pe fiul acestora, drept mandatar în acel litigiu. Pe parcursul acestui proces, reclamanții au renunțat la serviciile avocatei inițial angajate, angajând, în calitate de apărător, pe d-nii avocați și, schimbându-și domiciliul procesual la sediul societății de avocatură a acestora, din B,-, însă nu au înștiințat Tribunalul Maramureș în legătură cu aceste aspecte în dosarul nr. 401/2006, nr. în format nou -.
În timp ce în dosarul având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare se continua judecata, prin sentința civilă nr. 516/11.05.2007 Tribunalul Maramureșa constatat perimarea plângerii reclamanților fără a verifica îndeplinirea procedurii de citare și cauza reală a suspendării.
Prin decizia civilă nr. 206/13.07.2007 a Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea reclamanților împotriva sentinței civile nr. 61/11.01.2006 a Judecătoriei Vișeu d Sus și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 83/23.06.1997 încheiat între Vișeu de și, având ca obiect locuința în litigiu, s-a constatat nulitatea absolută a Ordinului Prefectului M nr. 1825/07.10.2002 și s-au radiat mențiunile de sub -23 din CF 6316 Vișeu de, privitoare la dreptul de proprietate al pârâtei.
Decizia tribunalului a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 424/18.02.2008 a Curții de Apel Cluj, urmare a respingerii ca nefondate a recursurilor declarate de pârâții și Orașul Vișeu de prin primar.
Urmare a acestei soluții, reclamanții au făcut demersuri pentru repunerea pe rol a cauzei având ca obiect plângerea împotriva dispoziției primarului, iar la 3 aprilie 2008 fosta lor avocată a comunicat avocaților actuali documentele privitoare la acest dosar.
La această dată reclamanții și mandatarul lor au luat la cunoștință de nelegalitatea încheierii din 10.03.2006, prin care s-a dispus suspendarea, cât și a sentinței civile nr. 516/11.05.2007.
Încheierea de suspendare a judecății este nelegală, întrucât nu se putea dispune suspendarea întemeiat pe dispozițiile art. 242 alin. 1 pct. 1.pr.civ. în condițiile în care opera suspendarea legală de drept, imperativă și obligatorie, conform art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, a introdus un caz de suspendare de drept a procedurii administrativ jurisdicționale, cât timp se dovedește promovarea uneia dintre acțiunile la care se referă art. 45 și art. 47 din același act normativ.
Instanța avea obligația de a verifica temeiul suspendării, chiar dacă avocatul reclamanților, din neglijență, a cerut-o în baza art. 242 alin. 1 pct. 1.pr.civ.
Nelegală este și hotărârea prin care s-a constatat perimarea, pe de o parte deoarece lăsarea pricinii în nelucrare nu s-a datorat culpei părții, iar pe de altă parte, conform art. 250 alin. 1.pr.civ. cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecății, pronunțată în cazurile prevăzute de art. 244, precum și alte cazuri prevăzute de lege.
Perimarea nu curge pe timpul cât procesul a stat în nelucrare pentru o cauză neimputabilă părții, sau dacă suspendarea s-a dispus în baza unui temei legal greșit.
Cu ocazia judecării perimării, procedura de citare a reclamanților a fost nelegal îndeplinită, din dovezile de citare nu reiese că citare s-a făcut la cabinetul de avocatură al apărătoarei inițiale și nu au fost indicate etajul și apartamentul la care se află acest sediu, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 89, art. 91, art. 92 alin. 3 și 4 și următoarele pr.civ.
De asemenea, tribunalul a omis a verifica legala suspendare a pricinii, precum și neîndeplinirea condițiilor perimării.
Cu privire la termenul de recurs, reclamanții apreciază că recursul a fost declarat în termenul legal, termenul de 5 zile de la pronunțare a început să curgă de la data de 3 aprilie 2008, când avocații lor au luat la cunoștință de existența și conținutul hotărârii de perimare.
Dacă s-ar aprecia că termenul de recurs a fost depășit, reclamanții se află în situația de a fi repuși în termen în condițiile art. 103.pr.civ.
Recursul este tardiv.
Sentința civilă nr. 516/11.05.2007 a Tribunalului Maramureș, atacată cu prezentul recurs, a constatat perimarea plângerii formulate de și contra dispoziției nr. 1349/17.11.2005 emisă de Primarul orașului Vișeu de.
Potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 2.pr.civ. "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare".
Recursul a fost declarat la data de 1 aprilie 2008, dată menționată pe plicul poștal ( 26 dosar recurs).
Recurenții susțin că termenul de recurs a început să curgă în ce-i privește nu de la data pronunțării, respectiv 11 mai 2007, ci de la data la care avocații lor, și, ar fi luat la cunoștință despre existența hotărârii, și anume 3 aprilie 2008.
Textul art. 253 alin. 2.pr.civ. reprezintă o derogare legală de la termenul comun de exercitare a recursului, prevăzut de art. 301.pr.civ. și anume de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.
Termenul de exercitare a recursului împotriva hotărârii de constatare a perimării cererii de chemare în judecată curgând de la pronunțare, dispoziție de la care legea nu prevede nici o excepție, în cazul reclamanților recurenți acest termen a început să curgă la 11 mai 2007.
Recurenții apreciază că termenul de recurs, curgând de la pronunțarea hotărârii, citarea ține loc de act procedural de comunicare a hotărârii, iar legat de acest aspect, învederează că pentru termenul din 11 mai 2007, procedura de citare a reclamanților nu a fost legal îndeplinită.
Reclamanții, prin cererea de chemare în judecată și-au ales domiciliul procesual la sediul cabinetului avocatei lor, situat în B M,-/123.
La acest domiciliu s-a realizat citarea reclamanților pentru termenele de judecată din 10.02.2006 ( 7-8), 10.03.2006 ( 15-16) și 11.05.2007 ( 29-30).
Citarea s-a făcut legal la domiciliul indicat de reclamanți, iar faptul că aceștia nu au indicat în cerere numărul etajului și apartamentului, constituie culpa lor, pe care nu o pot invoca în prezent. Dar, la domiciliul astfel indicat, respectiv nr. "1/123" în mod curent prima cifră semnifică numărul imobilului, iar următoarea numărul apartamentului. Fiind citați la acest domiciliu, reclamanții, prin reprezentanta lor, la primul termen de judecată au solicitat amânarea, iar la termenul din 10.03.2006 s-au prezentat prin avocat.
Nu sunt incidente motivele de nulitate a procedurii de citare cu reclamanții, prevăzute de art. 88 alin. 1 pct. 4, art. 88 alin. 2, art. 100 alin. 1 pct. 4 și art. 100 alin. 2.pr.civ.
Termenul pentru exercitarea căilor de atac are iun caracter imperativ (peremptoriu) și absolut, fiind obligatoriu atât pentru părți cât și pentru instanță, iar neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege atrage decăderea părții vinovate, sancțiune ce este echivalentă cu pierderea dreptului.
Potrivit dispozițiilor art. 103.pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Recurenții, deși invocă incidența art. 103.pr.civ. nu indică care a fost împrejurarea ce a determinat împiedicarea.
În dosarul de fond nu s-a comunicat instanței că reclamanții și-ar fi schimbat domiciliul procesual și avocatul, prin petiție la dosar, astfel cum prevede art. 98.pr.civ. iar sancțiunea pentru acest fapt este neluarea ei în seamă.
La 28 februarie 2008 avocatul reclamanților, singura care avea împuternicire în dosar ( 5) și cu privire la care reclamanții nu au dovedit că i-ar fi retras mandatul, a solicitat copia sentinței de perimare.
Chiar dacă s-ar admite că termenul de recurs ar curge de la această dată, și în acest caz recursul apare ca tardiv, motivele invocate de recurenți privitoare la "împiedicarea" dată de nelegala citare trebuind invocate cel mai târziu în termen de 5 zile, din 28 februarie 2008.
Pentru considerentele expuse, se va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de recurs, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, raportat la art. 253 alin. 2.pr.civ. recursul urmează a fi respins ca tardiv.
Toate celelalte critici formulate de recurenți ce privesc nelegalitatea încheierii de suspendare precum și nelegalitatea sentinței de perimare se circumscriu unei examinări pe fond a recursului. Nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea putea fi atacată cu recurs în mod separat tot timpul cât a durat suspendarea conform dispozițiilor art. 2441pr.civ.
excepția decăderii din dreptul de a exercita recursul, este inutilă cercetarea în fond a recursului, respectiv a motivelor de nelegalitate ale sentinței de perimare și a încheierii de suspendare, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ. instanța pronunțându-se mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, în totul, cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanți.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 516 din 11 mai 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SL/dact.
2 ex./25.06.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Traian Dârjan
