Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Legea 10/2001 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 12

Ședința publică din 30 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Timofte Cristina

JUDECĂTOR 2: Surdu Oana Grefier: - -

Pe rol se află judecarea apelului declarat de pârâta M DISTRIBUȚIE -, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul B-, județul B și sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul S,-, județul S împotriva sentinței civile nr. 1607 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit atât reprezentantul apelantei M DISTRIBUȚIE - B cât și reclamantul intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, dată fiind lipsa părților, cauza s-a lăsat la a doua strigare.

La reluarea cauzei au lipsit părțile.

Instanța, văzând lucrările și înscrisurile dosarului, lipsa părților, cât și faptul că pârâta apelantă a solicitat judecarea în lipsă, conform prev. art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată:

Prin acțiunea civilă adresată Tribunalului Suceava, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - M obligarea acesteia la plata sumei de 12.240 lei, reprezentând măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de 204 mp, teren ocupat de aceasta.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.760 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că pârâtul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 204 mp, parte din parcela nr. 38/38 pășune, din nr. 9038 a comunei cadastrale Câmpulung Reclamantul a susținut că instanțele au omis a obliga pârâta la plata sumei stabilite prin această hotărâre judecătorească, apreciind că pârâta este singura care trebuie să-l despăgubească.

Prin sentința civilă nr. 1607 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata despăgubirilor civile, cât și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr. 7702 din 14 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice nu avea calitate procesuală pasivă în litigiul declanșat anterior de către reclamant și în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 760 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava, apreciind că în temeiului dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată, obligația de a repara prejudiciul cauzat reclamantului revine pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel ON M DISTRIBUȚIE - B, care a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul, întreaga documentație privind notificarea formulată de către reclamant impunându-se a fi transmisă Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de despăgubire, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a susținut că apelul este neîntemeiat, arătând că nu a fost indicat temeiul juridic (articolul din Legea 10/2001) în temeiul căruia urmează a fi despăgubit de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Fondul Proprietatea.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a susținut că în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat, întrucât reclamantul a formulat oad oua cerere, având același obiect, întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți, prin sentința civilă nr.760 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava fiind încuviințate pretențiile reclamantului. Cu privire la fondul prezentei acțiuni, pârâta apelantă a apreciat că sunt in incidente dispozițiile Legii 247/2005, reclamantul urmând a fi despăgubit prin dispoziția Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. În aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, a fost înaintată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților documentația privind notificarea formulată de către reclamant, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, întrucât pârâta nu are obligația de a-l despăgubi pe reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată întemeiat prezentul apel, din următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 12.240 lei, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea suprafeței de 204 mp teren. A susținut că această sumă a fost stabilită anterior prin sentința civilă nr. 760 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava, din eroare instanțele menționând în dispozitivul sentinței doar îndreptățirea sa la măsuri reparatorii prin echivalent, nu și obligarea efectivă a pârâtei la plata acestei sume.

Temeiul juridic al acțiunii indicat de către reclamant a fost "Legea 10/2001", instanța încuviințând cererea reclamantului prin sentința civilă nr. 1607 din 14 octombrie 2008, în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001.

Prin răspunsul la întâmpinare, pârâta apelantă a detaliat apărările sale și a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 247/2005, reclamantul urmând a fi despăgubit efectiv prin decizie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Fondul Proprietatea.

Observând că, prin decizia nr. 7702 din 14 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în litigiul având ca obiect contestația formulată de către reclamant împotriva deciziei emisă de pârâtă în soluționarea notificării, instanța de apel apreciază că în cauză nu a fost clarificat temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamant. Față de această imprecizie, instanța nu a cercetat fondul acțiunii formulată de acesta, impunându-se ca, în contradictoriu cu ambele părți, să se procedeze la identificarea temeiului juridic al acțiunii formulate de către reclamant.

Instanța urmează a verifica în ce măsură dispozițiile Titlului VII din Legea 247/2005 au incidență în cauză, având în vedere că în prezent Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost sesizată cu soluționarea pretențiilor reclamantului, astfel cum rezultă din adresa nr. 27376/CC/13 august 2008 (fila 21 dosar apel).

Față de aspectele reținute anterior, în baza art. 297 Cod procedură civilă, instanța urmează a admite prezentul apel, a desființa sentința atacată și a trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâta M DISTRIBUȚIE -, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul B-, județul B și sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul S,-, județul S împotriva sentinței civile nr. 1607 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Desființează în totalitate sentința civilă nr. 1607 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 30 ianuarie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.TC

Tehnored.SP/20.02.2009

Nr.ex.5

Președinte:Timofte Cristina
Judecători:Timofte Cristina, Surdu Oana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Suceava