Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.121
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B - PRIN REPREZENTANT, cu sediul în B,-, cod poștal -, județul B împotriva sentinței civile nr.268 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Av., cu sediul în B, sector 1,--9,.2, cod poștal - și domiciliat în B, sector 6,-, -3,.6,.45, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul pârât Consiliul Județean B reprezentat de consilier juridic - și intimatul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Consilier juridic -, având cuvântul pentru apelantul pârât, solicită un nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimatul reclamant.
, având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită a se aprecia asupra cererii formulate, având în vedere că întâmpinarea a fost comunicată prin poștă apelantului, cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de apelant, având în vedere dispozițiile art.156 cod pr.civilă care nu prevăd acest motiv de amânare și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns apelantul pârât Consiliul Județean B reprezentat de consilier juridic - și intimatul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Consilier juridic -, având cuvântul pentru apelantul pârât, susține oral motivele de apel, arătând că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cât și cu nerespectarea dispozițiilor deciziei nr.501 din 29.11.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.
Referitor la raportul de expertiză, arată că expertul nu a răspuns obiectivului principal ordonat de instanță, acela de a stabili dacă imobilul în cauză poate fi considerat imobil nou în sensul prevederilor Legii 10/2001, iar nespecializarea expertului tehnic în monumente istorice a făcut ca expertiza efectuată să nu facă diferența dintre o construcție civilă nouă și o construcție nouă reconstruită și restaurată a unui monument istoric, iar concluziile finale ale expertizei sunt contrazise chiar de datele preliminare pe care însuși expertul le descrie în desfășurarea expertizei.
De asemenea, arată că instanța de fond, atât la judecare cât și la rejudecare a interpretat în mod eronat noțiunea de construcție nouă prevăzută de lege și de normele metodologice.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației și menținerii dispoziției nr.209/2007 emisă de pârâtă.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Referitor la motivul invocat în sensul că nu s-au respectat dispozițiile deciziei 501/1997 a Curții de APEL PLOIEȘTI, arată că este nejustificată, având în vedere faptul că trimiterea spre rejudecare s-a făcut exclusiv pe aspectul obligării unității deținătoare la restituirea în natură a imobilului și nu pe aspectul obligării pârâtei la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură, iar instanța de rejudecare a respectat întocmai dispozițiile deciziei de casare.
Cu privire la susținerea că ar fi criticat expertiza întocmită de expertul tehnic și că instanța nu și-ar fi manifestat rolul activ, arată că aceste susțineri nu pot fi primite, dat fiind faptul că din probatoriul administrat în cauză rezultă că apelanta pârâtă nu a formulat nicio obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză pentru a putea fi puse în discuția părților, iar cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, la cererea expresă a apelantei pârâte, reflectă în mod clar că imobilul în litigiu nu constituie construcțienouă,astfel cum vrea aceasta să inducă în eroare instanța.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la aceasta instanță la data de 24.04.2007 și înregistrată sub nr-, reclamantul a formulat, în contradictoriu cu paratul Consiliul Județean B, contestație împotriva Dispoziției nr.209/2007, emisa de Președintele Consiliului Județean B privind propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- anularea, ca nelegala a dispoziției nr.209/26.03.2007 emisă de Președintele Consiliului Județean B;
- obligarea Consiliului Județean B la restituirea în natură a imobilului situat în B,-, județul B alcătuit din teren, în suprafață de 601,30 mp și construcții, în suprafață de 505,40 mp;
-obligarea Consiliului Județean B să emită dispoziție privind restituirea în natură a imobilului și proces-verbal de punerea în posesie reclamantului, în calitate de moștenitor al defuncților și.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, în calitate de moștenitor al defuncților și, a formulat cerere de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul B,-, județul Notificarea cu 678/2001 a fost comunicată prin intermediul BEJ, Primăriei municipiul B, la data de 7 august 2001.
Așa cum rezultă din actul de vânzare, înregistrat sub nr. 4250 din 17 iunie 1905, imobilul revendicat a aparținut. Moștenitorii legatari acesteia au fost, decedat la data de 6 februarie 1969 și, decedat la data de 28 mai 1993. Prin Decretul Consiliul de Stat nr.232 din 7 iulie 1971 imobilul situat în municipiul B,-, județul Baf ost expropriat și trecut în proprietatea statului.
În urma decesului numiților și, reclamantul, în calitate de fiu, și, respective, de nepot, de frate a devenit unicul moștenitor al acestora.
Cu adresa nr.18216/2001 Comisia de verificare a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 a înaintat Notificarea nr. 678/2001, spre competența soluționare Consiliului Județean B, în administrarea căruia se află imobilul.
Deși în urma expertizei efectuate s-a constatat că imobilul revendicat,nu constituie imobil nou în raport cu cel preluat",la dat de 26 martie 2007, Consiliul Județean Bae mis Dispoziția nr. 209, prin care respinge cererea de restituire în natură a imobilului și se propune acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile legii speciale.
Aceasta dispoziție este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
La emiterea acestei dispoziții, Consiliul Județean Baî ncălcat atât dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care permit restituirea în natură și a imobilelor necesare și a afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de sănătate, de învățământ, ori social-cultural, dar și dispozițiile art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, care reglementează principiul prevalentei restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat ca,în raport de forma inițială s-au adăugat grupuri sanitare, ceea ce ca arie construită nu depășește 50% din aria curentă inițială", ceea ce conform art. 18 alin. (4) nu constituie imobil nou în raport cu cel preluat",
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 2, art. 7 alin. (1) și art. 26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, ale Legii nr.47/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001 și ale Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Pentru dovedirea acțiunii au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, cartea de identitate a reclamantului, dovada comunicării Notificării nr.678/2001, Ordonanța de Adjudecare nr.118 din 23 mai 1885, Adresa nr.211 din 10 martie 1970, actele de stare civilă și certificatele de deces ale defuncților și, Certificatul de calitate de moștenitor nr.34 din 18 iulie 2002 adresele nr.10005 din 11 ianuarie 2007, nr. 18216/2001, nr.10857 din 7 februarie 2002, Devizul estimativ, din 13 martie 1965, Adresa nr.8765 din 1 noiembrie 2005, Dispoziția nr. 209 din 29 martie 2007, Certificatul de calitate de moștenitor nr.115 din 19 ianuarie 2007 și Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, întocmit de expertul tehnic .
Deși a intitulat-o "concluzii scrise", Consiliul Județean B, a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală și menținerea Dispoziției nr. 209 din 26 martie 2007 emisă de Președintele Consiliului Județean B, pentru următoarele motive:
Dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art.2 lit. g și art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu art. 10, 11 și 12 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Imobilul în litigiu, cunoscut sub denumirea generică de "Casa ", a trecut proprietatea statului cu titlul legal prin Decretul nr. 232/1971 și s-a "restaurat" prin demolarea efectivă a celor câteva ziduri încă în picioare la momentul respectiv, astfel că s-a edificat o construcție nouă în proporție de 100%. Prin reconstrucția acestuia în totalitate, imobilul este un "imobil nou", în sensul prevederilor art.18 alin. 3 din Normele Metodologice, aprobate prin HG nr. 498/2003,astfel că nu poate fi restituit în natură.
Deși în etapa administrativă prealabilă s-a efectuat o expertiză tehnică având ca obiective: identificarea imobilului și stabilirea faptului dacă el este sau nu un imobil nou, în sensul prevederilor legale, în scopul unei juste soluționări a cauzei, instanța sa dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, în condiții de contradictorialitate. Instanța a apreciat necesară efectuarea acestei expertize, ținând seama de faptul că în primă fază obligatorie de soluționare a notificării, partea interesată nu poate contesta concluziile unui raport de expertiză, nu le discuta după cum nu poate contesta nici concluziile de evaluare ale comisiei.
Raportul de expertiză tehnică - judiciară a fost întocmit de expertul tehnic, dar împotriva acestui raport nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
În urma administrării întregului material probator, s-a pronunțat sentința civilă nr. 856 din 14 septembrie 2007, prin care s-a admis contestația, s-a anulat Dispoziția nr.209 din 26 martie 2007, fost obligat Consiliul Județean B să restituie contestatorului imobilul în natură, prin dispoziție motivată și să încheie cu acesta în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a dispoziției de restituire,protocol de predare - preluare a imobilului.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea fraților și, acest imobil a fost expropriat conform Decretului nr. 232/1971, fiind trecut în proprietatea statului cu suprafața de 601,30 mp teren aferent și 505,40 mp construcții.
Deși s-a dovedit că imobilul în litigiu nu este o construcție nouă, în mod greșit nu s-a restituit în natură imobilul, acordându-se de către intimați despăgubiri bănești conform titlului VII din Legea 247/2005.
În consecință a fost obligat Consiliul Județean B să restituie contestatorului imobilul în natură prin dispoziție motivată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consiliul Județean B prin reprezentant legal, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în motivele de apel că, instanța nu și-a exercitat rolul activ având în vedere susținerile apelantului ce vizau expertiza tehnică administrată în cauză.
Se face referire în acest sens la faptul că expertul nu a răspuns la obiectivul principal stabilit de instanță și anume dacă imobilul în cauză poate fi considerat imobil nou în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001.
Al doilea motiv de apel vizează probele administrate în cauză în sensul că nu s-a făcut o corectă apreciere care ar fi condus la concluzia că imobilul nu poate fi restituit în natură fiind o construcție nouă în adevăratul sens al motivării,construcție nouă"
Ultimul motiv de apel, se referă la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului întrucât din actele și lucrările administrate în dosarul nr. 209/1994, conexat la prezentul dosar, rezultă că la momentul preluării în anul 1971, au fost achitate despăgubiri foștilor proprietari.
Din partea intimatului s-a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea apelului ca nefondat, arătând că instanța de judecată a făcut o apreciere corectă a probelor inclusiv a raportului de expertiză efectuat în cauză.
Prin decizia nr. 501 din 29 XI 2007 Curții De APEL PLOIEȘTI, s-a admis apelul declarat de Consiliul Județului B, a desființat sentința apelată și a trimis cauza pentru rejudecare să se pronunțe pe fondul cauzei, considerând că o asemenea soluționare, prin obligarea apelantului la emiterea unei dispoziții motivate de restituire în natură a imobilului, echivalează cu o nepronunțare asupra fondului, având posibilitatea atacării din nou în justiție a unor dispoziții.
Întrucât, în cauză, a fost administrat un amplu material probator, din care rezultă cu suficiență că imobilul aparține contestatorului, Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.268 din 06.03.2009 a admis contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CONSILIUL JUDEȚEAN B, a anulat dispoziția nr. 209 din 26 martie 2007 și a obligat pârâtul să restituie contestatorului imobilul teren și casă situat în B,-
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Consiliul Județean B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța nu și-a exercitat rolul activ în a analiza toate actele depuse la dosar, precum și dispozițiile legale ce au incidență în cauza de față, respectiv disp.art.2 lit.h, art.10 și 11 din legea 10/2001.
În esență, apelanta a arătat că, instanța de fond lar ejudecarea cauzei nu aținut cont de faptul că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, deoarece expertul nu a răspuns obiectivului principal dispus de instanță, acela de a stabili dacă imobilul în cauză poate fi considerat imobil nou în sensul prevederilor.10/2001 și a normelor metodologice de aplicare a acesteia.
În conținutul expertizei expertul recunoaște că imobilul a fost demolat până la sol, pe locul acestuia edificându-se o nouă construcție a cărei valoare finală este mult mai mare decât cea prevăzută în devizul inițial, motiv pentru care în mod nejustificat, expertul a concluzionat că imobilul astfel edificat nu poate fi considerat nou.
A mai arătat apelanta că, cu ocazia rejudecării instanța de fond nu a luat în considerare probele administrate în cele două dosare, probe din care rezultă că imobilul în cauză îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a nu fi restituit și anume nu a fost preluat în baza unui titlu valabil, clădirea preluată prin expropriere se afla într-o stare avansată de degradare, iar la construcția nouă s-au folosit alte materiale decât cele inițiale.
Totodată, apelanta a arătat că instanța nu a ținut cont nici de declarațiile martorilor audiați în cauză care au făcut referiri la situația imobilului, depoziții care vin în contradicție cu cele constatate de către expert, considerente pentru care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
La dosar s-a formulat de către intimatul o întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefundat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, care a analizat în mod corect întregul probator administrat în cauză, acte, martori și expertiză, pe parcursul celor două cicluri procesuale, stabilind că imobilul în litigiu, compus din teren și construcție, nu constituie o construcție nouă, așa cum prevăd disp.art.18 alin.4 din legea 10/2001 și pe cale de consecință, în mod corect s-a dispus anularea dispoziției nr.209/26.03.2007 emisă de consiliul județean B, cu obligarea acestuia la restituire în natură a imobilului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de hotărârea pronunțată în cauză, apreciază că aceasta este legală și temeinică, având în vedere că s-au analizat toate probele ce au fost administrate pe parcursul celor două cicluri procesuale, cu acte, martori și expertiză, astfel că, acea critică formulată de apelantă, referitoare la expertiza întocmită în cauză, în sensul că aceasta nu se coroborează cu restul probelor administrate, precum și cu dispozițiile legale, este total neîntemeiată.
Mai întâi, este de precizat că prima instanță, procedând la rejudecarea cauzei a respectat considerentele deciziei nr.501/29.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a desființat sentința nr.856/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, administrând probatorii cu acte, martori și expertiză tehnică de specialitate.
Toate aceste probatorii au fost coroborate de către instanță, la expertiza ce s-a efectuat, apelanta nu a formulat nici un fel de obiecțiuni, nu a solicitat completarea acestor probatorii, instanța a ținut cont de concluziile raportului de expertiză în care expertul precizează că imobilul nu este un imobil nou ci este vechi, chiar dacă acesta a fost refăcut.
Expertul a mai arătat că și "casa este situată pe amplasamentul inițial, fapt dovedit de releveul imobilului executat la data de 22.02.1965, păstrând dimensiunile și cotele inițiale., cu mici modificări este cel al imobilului inițial. În raport de actele depuse la dosar, în sensul dispozițiilor.10/2001, având în vedere prevederile acesteia și Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG250/2007, având în vedere că există un releveu al imobilului executat la data de 22 02.1965, concluzionează că: imobilul nu poate fi considerat nou".
În ultimul rând, expertul,în raport de cele arătate, a mai menționat că părțile pot solicita lămuriri suplimentare sau pot formula obiecțiuni, la care acesta, documentat, va răspunde cu încadrarea în obiectivele ce vor fi stabilite de către instanță.
Așa cum am arătat mai sus, la termenul de soluționare a cauzei, la prima instanță, respectiv 14.09.2007, ambele părți nu au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză întocmit, apelanta, fiind reprezentată, considerente pentru care, această critică este total nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
La fel de neîntemeiată este și critica formulată de apelant referitoare la dispoziția contestată, întrucât aceasta a fost emisă fără a se analiza actele depuse de către de către intimat și a se ține cont de prevederile.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, așa cum a fost modificată, precum și de normele metodologice de aplicare a acesteia ce au fost incidente la data emiterii acesteia.
Pentru toate considerentele sus menționate, în baza disp.art.296 cod pr.civilă, urmează a se respinge apelul ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B - PRIN REPREZENTANT, cu sediul în B,-, cod poștal -, județul Bîmpotriva sentinței civile nr.268 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Av., cu sediul în B, sector 1,--9,.2, cod poștal - și domiciliat în B, sector 6,-, -3,.6,.45, cod poștal -, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored AP/CC
5.ex.19.06.2009
fond- Trib.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
