Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 124/A/2009
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 448/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului A I, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În cauză au fost formulate cereri de abținere de către judecătorii și, admise prin încheierea civilă nr. 11/A/, completul de judecată fiind complinit cu judecătorul din lista de permanență, în persoana d-nei judecător - -, în raport de dispozițiile art. 98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise, formulate de intimata pârâtă Primăria Municipiului A
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria Municipiului A I - consilier juridic, solicită respingerea apelului formulat de reclamanta și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar civil nr- al Tribunalului Alba formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP și Primăria A s-a solicitat a se dispune:
- restituirea imobilelor situate administrativ în A I, str. - nr. 26.
În motivare se susține că imobilele constând în 4 apartamente și 4 magazine au fost naționalizate în baza art. 1 din /1950, deși potrivit art. 2 era exceptată categoria intelectualilor profesioniști din care făceau parte antecesorii reclamantei, respectiv și.
Prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat a se dispune:
- nulitatea contractului de concesiune încheiat de pârâta Primăria A pentru suprafața de 300 mp.
- restituirea imobilelor libere;
- obligarea la restituirea contravalorii imobilelor imposibil de restituit la prețul de 150 Euro/mp.
Prin cererea de intervenție formulată de intervenienții, G și s-a solicitat a se dispune:
- obligarea pârâtei la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilelor situate în A I, str. -, nr. 21, și-.
În motivare se susține că intervenienții au calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari, alături de reclamantă, astfel cum o demonstrează 116/1998 eliberat de Biroul Notarului Public.
Intervenienții și-au precizat cererea solicitând obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri civile.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr.261/2008 a respins atât acțiunea principală cât și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și intervenienții, care a fost admis prin decizia civilă nr.154/A/2008 a Curții de Apel Alba -I pronunțată în dosar nr-, hotărârea fiind desființată și cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În decizia de casare s-a reținut că prima instanță a soluționat cauza prin prisma dispozițiilor legii speciale, Legea 10/2001 și nu a dreptului comun pe care și-au întemeiat reclamanta și intervenienții acțiunile, schimbând astfel cadrul juridic dedus judecății.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Reclamanta și intervenienții prin avocat și-au precizat oral temeiul de drept și pretențiile deduse judecății la termenul din data de 04.03.2009, aspect consemnat în practicaua hotărârii, susținând că au investit instanța cu o acțiune în revendicare întemeiată pe disp. art. 480 cod civil și valoarea despăgubirilor care trebuie să le fie acordate pentru imobilele preluate este cea din raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procesual: respectiv 1.263.732 lei.
Prin sentința civilă nr. 448/2009 Tribunalul Albaa respins acțiunea reclamantei precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, G și, împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice prin și Primăria Municipiului A
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut, analizând cererea principală și cea de intervenție în interes propriu sub aspectul temeiniciei legat de posibilitatea acordată acelor persoane care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanșat în termenul legal o atare procedură ori care, deși au urmat-o, nu au obținut restituirea în natură a imobilului, că aceste persoane au deschisă calea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 din Codul civil.
Acest punct de vedere a fost tranșat prin Decizia nr.33/9 iunie 2008 de ICCJ pronunțată în cadrul recursului în interesul legii și s-a stabilit că nu poate fi primit, deoarece ignoră principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant - și care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială.
Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.
Legea specială se referă atât la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, cât și la cele preluate fără titlu valabil (art. 2), precum și la relația dintre persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii și subdobânditori, cărora le permite să păstreze imobilele în anumite condiții expres prevăzute [art. 18 lit. c), art. 29], așa încât argumentul unor instanțe în sensul că nu ar exista o suprapunere în ceea ce privește câmpul de reglementare al celor două acte normative nu poate fi primit.
Referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 prevede că "pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație".
Or, Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, astfel că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate în această situație.
Pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 instituie atât o procedură administrativă prealabilă, cât și anumite termene și sancțiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat.
În consecință, s- reținut în decizie că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 din Codul civil.
În vederea aplicării unitare a legii, Înalta Curtea stabilit prin aceeași decizie că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun, fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale și că aplicarea unor dispoziții ale legii speciale poate fi înlăturată dacă acestea contravin Convenției europene a drepturilor omului.
Astfel, tribunalul a considerat că reclamanții nu pot solicita repararea prejudiciului suferit prin preluarea bunurilor în mod abuziv pe calea dreptului comun, respectiv acordarea de despăgubiri bănești cât timp nu au urmat procedura legii speciale în care se prevedeau măsuri reparatorii, inclusiv bănești.
Numai dacă reclamanta și intervenienții ar fi urmat legea specială și li s-ar fi acordat măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 respectiv titluri de participare la Fondul "Proprietatea" după cotarea acestuia la Bursă și că într-adevăr s-ar fi apreciat, că acest organism colectiv de valori mobiliare nu funcționează într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri urmează să se plătească persoanei îndreptățite despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață imobiliară a bunului (Cauza Jujescu contra României - paragraful 38, Cauza Johanna Huber contra României - paragraful 27 ).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta arătând că a solicitat revendicarea imobilului având locația în A I, - nr. 21, precizând temeiul de drept al cererii sale disp. art. 480-481 Cod civil, art. 21 din Constituția României, art. 6 alin 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Protocolul nr. 1 al Convenției, art. 6 din Legea 304/2004.
Intimatul Primarul Municipiului AIa depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor formulate Curtea reține în fapt următoarele:
Prin decizia nr. 154/A/2008 Curtea de APEL ALBA IULIAa desființat sentința civilă nr. 262/2008 a Tribunalului Alba și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, cu îndrumarea dată instanței de fond de a soluționa cauza pe temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv dispozițiile dreptului comun și Declarația Universală a Drepturilor Omului. S-a arătat că instanța de fond în mod greșit a soluționat cauza pe dispozițiile Legii 10/2001, schimbând cadrul juridic în care părțile au înțeles să-și formuleze acțiunea și prin urmare, instanța de rejudecare avea obligația să-și verifice competența de soluționare a acțiunii și să analizeze cererile părților prin prisma interpretării date Legii prin recursul în interesul legii pronunțat de ICCJ în dosar nr. 60/2007, prin Decizia 33/2008.
Fără a respecta îndrumările obligatorii date de instanța superioară, Tribunalul a pronunțat sentința civilă 448/2009 în care a reținut din nou că acțiunea reclamantei este inadmisibilă câtă vreme nu a urmat o procedură prevăzută de legea specială, așa cum ar rezulta din decizia nr. 33/2008 pronunțată de ICCJ
Curtea de Apel apreciază că instanța de fond nu mai putea pronunța o nouă hotărâre prin care să constate că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, atâta timp cât a primit îndrumări din partea instanței superioare în sensul de a soluționa cauza pe dispozițiile dreptului comun, interpretând decizia 33/2008.
Prin urmare, întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe un alt temei juridic decât cel invocat de părți și întrucât nu au fost respectate îndrumările date de instanța superioară, în baza art. 297 Cod pr. civ. va admite apelul reclamantei împotriva sentinței civile 448/2009 și va desființa sentința și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța își va verifica competența de soluționare a cauzei raportat la valoarea imobilului, întrucât ne aflăm în prezența unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, iar competența de judecată aparține judecătoriei în temeiul art. 1 pct. 1 Cod pr. civ. Numai dacă valoarea imobilului depășește 500.000 lei competența va aparține Tribunalului, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b Cod pr. civ. aspect pe care Tribunalul urmează să-l cerceteze.
În ceea ce privește interpretarea deciziei 33/2008 a ICCJ B, este adevărat că prin această decizie s-a stabilit că, în cazul unui concurs între legea specială și legea generală, acest concurs se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiuluispecialia generalibus derogant. Totodată, s-a stabilit că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
De asemenea, în considerentele deciziei s-a arătat că "nu se poate aprecia că existența Legii 10/2001 exclude, în toate situațiile, posibilitatea de a recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional și trebuie să i se asigure accesul la justiție.
Așadar, urmează ca instanța de fond să verifice dacă reclamanta are un "bun" în sensul Convenției, dacă prin pretențiile formulate s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securității raporturilor juridice.
De asemenea, în considerentele aceleiași decizii s-a arătat că privarea de bun în absența oricărei despăgubiri constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, or, chiar din jurisprudența Curții reiese că, atunci când statul nu mai poate să restituie imobilul în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de legea interioară sunt încă iluzorii, urmează să se plătească reclamantului despăgubiri bănești.
Toate aceste aspecte pe care trebuie să le cerceteze instanța de rejudecare sunt aspecte care țin de fondul cauzei, și prin urmare nu se mai poate pune problema admisibilității acțiunii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în baza art. 297 Cod pr. civ. Curtea va admite apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 448/2009 pe care o va desființa, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare.
Pentru aceste motive,
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 124/A/25.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 448/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- și în consecință:
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.
8 ex/07.07.2009
-
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Daniela Mărginean
