Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1266/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1266
Sedința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
GREFIER:
La ordine fiind pronunțarea privind recursurile declarate de pârâții -, -, Stratul, Stratul, și de către pârâtul Municipiul T prin Primar împotriva deciziei civile nr. 583/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați, HG, și Primaria T - Directia Patrimoniu, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședința din 7 decembrie 2009, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la data de 14 decembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr. 19207/14.08.2002 reclamanta - a chemat in judecata parații, Stratul, Stratul, HG, si, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța in cauză sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vânzare cumpărare nr. 870/1974, 10351/1996, 16508/2000, 11052/1996, 10508/1996, 10912/1996, 9184/1996, 9183/1996 si 9177/1996 încheiate cu parații.
In motivarea acțiunii astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta a arătat ca pârâții au cumpărat cu rea credința apartamentele, știind ca acestea au fost revendicate, fapt menționat in rubrica anunțuri din cotidianul T, iar Statul Rac unoscut viciile titlului de proprietate si intenția de restituire in natura, dar cu toate acestea, a înstrăinat apartamentele.
În drept, s-a invocat Legea 10/2001, art. 485, art.487 si 1346 cod civil si art. 17 si 33 din Legea 115/1938.
Prin sentința civilă nr. 2922/22.03.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civila nr.3376/07.03.2001 pronunțata in dosarul nr.4360/2000 al Judecătoriei Timișoara, a fost admisă in parte acțiunea reclamantei si s-a constatat ca imobilele evidențiate in Cf nr.8400 T nr. 17182 si Cf nr.28409 T, nr. 17183, au fost naționalizate cu nerespectarea dispozițiilor Decretului 92/1950. Prin aceeași hotărâre au fost respinse capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate in baza Legii 112/1995, rectificarea cărților funciare si dezbaterea succesorala.
Hotărârea respectivă a fost pronunțata in contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local T, si, si HG, si, si, Stratul si Stratul, ( ), si, ( decedat, continuat prin moștenitorii ;; si ) si.
În raport de Legea 10/2001, instanța de fond a reținut buna credința a pârâților dobânditori ai apartamentelor 1,2,3,4,10,12,13,14, boxa, 15/A si 17, prezumata relativ in temeiul art. 1899 Cod civil, ce nu a putut fi combătuta prin alte mijloace de proba administrate in cauza.
Cu privire la apartamentul nr.5 si boxa 11 pârâților dobândite in baza Decretului Lege nr. 61/1990, instanța de fond a apreciat ca au fost întrunite condițiile de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil, neintrând sub incidenta Legii 112/1995.
Prin decizia civila nr.131/A/14.02.2006 pronunțata in dosarul nr.9710/2005 al Tribunalului Timișa fost admis in parte apelul reclamantei si s-a dispus rectificarea cărții funciare cu privire la apartamentele 9,15 si 16, menținându-se dispozițiile cu privire la celelalte apartamente.
Prin decizia civila nr.2153/R/08.11.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost respins recursul reclamantei.
In cauza de, reclamanta chemat in judecata pe pârâții SC. Domeniului Public si continuata prin succesorul in drepturi Consiliul Local T ca reprezentant al Statului,;; Stratul; Stratul; ;;;; ();;;; HG;;;;;;. de pârâtii;; și; cu privire la boxa 11, reclamanta a înțeles sa renunțe la judecata, aplicându-se astfel dispozițiile art. 246 Cproc.civ.
Obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu pârâții in temeiul Legii 112/1995. Reclamanta a invocat in cuprinsul acțiunii si a precizărilor ulterioare depuse la termenul din 02.12.2002 faptul ca pârâții au cumpărat cu rea credința apartamentele, știind ca acestea au fost revendicate, fapt menționat in rubrica anunțuri din cotidianul T, iar Statul Rac unoscut viciile titlului de proprietate si intenția de restituire in natura si cu toate acestea, a înstrăinat apartamentele. Așa cum s- arătat, buna credința a cumpărătorilor a fost analizata de instanța in cuprinsul sentinței civile nr.3376/2001.
In urma analizării hotărârilor menționate mai sus, s-a constatat ca au același obiect întemeiat pe aceeași cauza, părțile in proces fiind aceleași, Statul R prin reprezentant in calitate de vânzător si foștii chiriași ai apartamentelor, cumpărători ai acestora in temeiul Legii 112/1995.
Potrivit art. 1201 cod civil "este lucru judecat atunci când oad oua cerere in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași părți si in contra lor in aceeași calitate".
Reținând ca exista o identitate intre raportul juridic dedus judecații si cel judecat anterior, instanța de fond a admis excepția invocata de pârâți si a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25.06.2007, solicitând schimbarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii precizate.
În motivare, reclamanta a arătat că nu se putea reține tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În prezenta cauză a chemat în judecată pârâta SC. Domeniului Public ca și continuatoare a vânzătorilor Urbis, ulterior și-a precizat poziția cu privire la chemarea în judecată a Primăriei T, în timp ce în procesul finalizat irevocabil în dosarul nr-, au figurat Consiliul Local T, intervenienta Asociația de Proprietari. Obiectul dosarului soluționat viza terenul înscris în filele CF nr. 8400 și 28409 și construcția existentă la data naționalizării 20.08.1956, în litigiu făcându -se vorbire doar despre contractele de vânzare cumpărare încheiate între pârâți pentru apartamentele revendicate, deci doar construcțiile înscrise în cărțile funciare. S-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 care la data formulării acțiunii din dosarul soluționat nu era în vigoare, sentința având ca temei dreptul comun.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinare, intimatul pârât Municipiul T prin a solicitat respingerea apelului, arătând că tripla identitate de părți, obiect și cauză reiese în mod evident. Pe fond, intimatul susține că cererea nu este întemeiată întrucât autorul reclamantei nu se încadra în excepțiile prevăzute la capitolul 2 din Decretul nr. 92/1950, iar apartamentele deținute de către proprietarii din imobil au fost cumpărate de foștii chiriași, aceștia îndeplinind condițiile legale pentru a se încheia contractele de vânzare cumpărare, fiind de bună credință.
Intimatul nu a indicat temeiul juridic al apărărilor formulate.
Prin întâmpinare, intimații pârâți, Stratul, Stratul, au solicitat respingerea apelului, arătând că prima instanță a admis în mod corect excepția invocată în temeiul art. 1201.civ. constatând că există o identitate între raportul juridic dedus judecății și cel judecat anterior.
Intimații nu au indicat temeiul juridic al apărărilor formulate.
La termenul din 05.09.2007 instanța a introdus în cauză în calitate de intimată pe, succesoare cu titlu particular al intimatei cu privire la apartamentul nr. 8 în litigiu. De asemenea, aceeași persoană a fost introdusă și în calitate de succesoare a intimatei, decedată. Pentru intimatul pârât decedat, s-au introdus moștenitorii și.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, arătând că apartamentele nr. 5, 6, 7, 8 nu au fost niciodată proprietatea numitului, fiind cumpărate cu respectarea legislației, respectiv Legea nr. 4/1973, Decretul 61/1990 și Legea 85/1992.
Intimata pârâtă nu a indicat temeiul juridic al apărărilor formulate.
În apărare, a depus contract de vânzare cumpărare din 03.05.2007 și 10.05.2007, extras Cf nr. 55636 și nr. 56331, adresele cu nr. 1629/30.09.2004 și 1018/29.05.1996, raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
Prin decizia civilă nr. 583/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost admis apelul formulat de apelanta, împotriva sentinței civile nr. 2922/22.03.2007, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații PRIMARIA T- DIRECTIA PATRIMONIU, -, - -, si, HG, -, -, -, si, sens in care:
A fost desființată sentința apelata.
A fost trimisă e cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
În rejudecare, prima instanță urmând a fi verificat dacă acțiunea a fost introdusă cu respectarea termenului legal raportat la art. 45 al. 5 din Legea 10/2001, OUG 109/2001 și OUG 145/2001.
Analizând sentința civilă atacată, prin prisma criticilor formulate și dispozițiilor art. 294-296.pr.civ. cu referire la art. 297 teza 1.pr.civ. instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 1201.pr.civ. " Este lucrul judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate ".
În speță, prima instanță a reținut greșit autoritatea lucrului judecat în raport de sentința civilă nr. 3376/07.03.2001, pronunțată în dosarul nr. 4360/2000 al Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, constatând că în speță este întrunită identitatea de părți, obiect și cauză cerută de textul citat supra.
În ceea ce privește identitatea de părți, s-a constatat că pârâții din dosarul de față, și, nu au avut aceeași calitate de părți litigante în primul dosar. Chiar dacă în prezenta acțiune, reclamanta, prin mandatar, a renunțat la judecarea acțiunii față de pârâții, și prin scriptul aflata la fila 242 dosar fond, această renunțare nu poate opera implicit sub imperiul art. 246.pr.civ. așa cum greșit a reținut instanța de fond, întrucât renunțarea la judecată este un drept de dispoziție al părții reclamante care trebuie făcută fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă, iar în cazul în care reclamantul este reprezentat prin mandatar, așa cum este cazul de față, în procura de reprezentare trebuie menționat expres dreptul acordat mandatarului de a renunța la judecată, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Cu privire la obiect, s-a constatat că prima acțiune a avut ca obiect rectificarea de carte funciară în temeiul Decretului Lege 115/1938 și anularea contractelor de vânzare-cumpărare ale pârâților ca efect al preluării abuzive a imobilului și în virtutea atributelor dreptului de proprietate conferite de art. 480.civ. ultimul petit fiind analizat de acea instanță din perspectiva bunei sau a relei credințe a cumpărătorilor pârâți, potrivit art. 1899. civ. De remarcat că la data înregistrării primei acțiuni, respectiv, 08.03.2000, Legea 10/2001 încă nu fusese adoptată.
În acțiunea de față, reclamanta a invocat nulitatea absolută a acelorași contracte dar din perspectiva art. 46 al. 2 din Legea 10/2001. Prin urmare, cauza juridică a celor două acțiuni nu este identică, așa cum greșit a reținut instanța de fond, și ca atare, în speță nu operează autoritatea lucrului judecat.
Apoi, în soluționarea apelului împotriva sentinței civile nr. 3376/2001 a Judecătoriei Timișoara, în al doilea ciclu procesual, tribunalul a reținut că dispozițiile Legii 10/2001 au fost invocate doar în instanța de apel-contrar art. 294 pr. civ. încercându-se o schimbare a cauzei procesului, lucru ce nu putea fi primit.
Totodată, s-a constatat că instanța de fond a soluționat greșit cauza pe excepția autorității lucrului judecat, fără a intra în cercetarea fondului.
Împotriva deciziei civile nr. 583/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs pârâții, Stratul, Stratul, -, -, și Municipiul T prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei civile recurate, ca nefondată și nelegală, iar, odată cu rejudecarea cauzei să se dispună menținerea soluției instanței de fond, ca temeinică și legală, cu consecința respingerii cererii introductive formulate de către reclamanta intimată.
În motivarea recursului lor, pârâții au susținut că hotărârea instanței de apel este în contradicție cu dispozițiile art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, precum și cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind în mod evident rezultatul aplicării greșite a legii.
În concret, recurenții au criticat argumentele instanței de apel, relativ la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1201 Cod civil, pentru a opera autoritatea de lucru judecat, respectiv neîndeplinirea triplei identități: părți, obiect și cauză.
În ceea ce privește identitatea de părți, s-a precizat că aceasta se apreciază de instanță după cum părțile figurează sau nu în ambele procese, ca titulare al dreptului și obligațiilor deduse judecății, neavând relevanță poziția procesuală avută de o persoană într-un proces sau altul.
În ceea ce privește lipsa identității de obiect între cele două cereri, reținute de instanța de apel, recurenții precizează că instanța de apel nu a făcut distincția între acțiunea în rectificare de carte funciară, care era în subsidiar la acțiunea în revendicarea imobiliară, fundamentată pe art. 480 Cod civil, cu consecința nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare din cadrul primei cereri. Din acest punct de vedere, pârâții - recurenți arată că atât în prima acțiune introductivă, cât și în cea de a doua, se cere același lucru, și anume nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, în prima acțiune și, în cea de a doua, raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001.
S-a mai subliniat că, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 112/1995, în baza căreia și -a întemeiat prima acțiune reclamantul, au fost modificate prin dispozițiile Legii nr.10/2001, obiectul acțiunii celor două cereri este același.
În ceea ce privește identitatea de cauză, recurenții susțin că aceasta - cauza, privește fundamentul juridic dedus judecății, în speță, titlul de proprietate materializat prin contractele de vânzare-cumpărare.
În recursul declarat de pârâtul Municipiul T prin Primar s-a susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a înlăturat incidența în cauză a excepției autorității de lucru judecat, reglementată de art. 1201 Cod civil, raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 3379/7.03.2001, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 4360/2001, unde a fost respinsă acțiunea reclamantei având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, rectificare f și dezbaterea succesorală pentru imobilul în litigiu.
Pârâtul a susținut că în cauză este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, astfel încât Judecătoria Timișoara prin pronunțarea sentinței civile nr. 2922/22.03.2007 a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 163 Cod procedură civilă.
În drept, pârâtul recurent a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 112/1995 și art. 1201 Cod civil, raportat la art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate de pârâții recurenți, relativ la incidența în cauză a excepției autorității lucrului judecat, reținută de instanța de fond și înlăturată în apel, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar, potrivit art. 166 Cod procedură civilă, excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.
Având în vedere soluția pronunțată în primul proces, în literatura juridică de specialitate s-a statuat că pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces prin hotărârea pronunțată într-o acțiune civilă anterioară, potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoană, de obiect și cauză.
În condițiile în care în prima acțiune reclamanta a formulat cererea pentru rectificarea f, întemeiată pe dispozițiile art. 17 alin. 1 și 2, art. 34 și 37 din Decretul lege nr. 115/1938, precizată ulterior, iar în prezenta acțiune civilă și-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 480 Cod civil, în mod corect, Tribunalul a înlăturat excepția autorității de lucru judecat reținută ca incidentă de primă instanță, nefiind identitate de obiect și cauză.
Ceea ce interesează sub aspectul autorității de lucru judecat, este cauza raportului juridic a dreptului, pus în discuție ( causa debendi), iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei ( causa petendi). Cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată și identitatea ei în două litigii între aceleași părți, cu privire la același obiect, atrage excepția autorității de lucru judecat.
În speța de față, însă, în cele două litigii purtate între aceleași părți, Curtea constată că nu există identitate de obiect și nici de cauză.
Mai mult, așa cum s-a statuat și în literatura și practica judiciară în materie, dacă noua acțiune se bazează pe un alt temei juridic decât prima, nu există lucru judecat.
Concluzionând, Curtea reține că, în mod nelegal, instanța de fond, raportat la sentința civilă nr. 3376/7.03.2001 a Judecătoriei Timișoara, a reținut că operează în dosarul de față excepția autorității de lucru judecat, astfel încât, constatând neîndeplinirea condițiilor reglementate de art. 1201 Cod civil ( respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză), în mod corect tribunalul a înlăturat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare pe fondul ei.
În consecință, în baza art. 296 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți, menținând ca legală decizia civilă prin care s-a desființat sentința civilă pronunțată de Judecătoria Timișoara, dispunându-se trimiterea cauzei pentru soluționare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții, Stratul, Stratul, -, -, și de pârâtul Municipiul T prin Primar împotriva deciziei civile nr. 583/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 decembrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Rujița
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED. G/2.02.2010
DACT.B/2ex/2.01.2010
Inst.fond - - Judecătoria Timișoara
Inst.apel- - C - Tribunalul Timiș
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca, Rujița
