Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 128/Ap
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 101/Ap/23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 4 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.101/23.03.2009, Tribunalul Brașova admis în parte contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorul, în contradictoriu cu intimata și în consecință:
A dispus anularea Deciziei nr. 636/24.04.2008 emisă de intimată.
A obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, pentru cota de 3/6 din dreptul de proprietate ce a fost deținută de contestator din imobilul situat în B,-, înscris în 12841 B, nr. top. inițiale 470, 471/1/1, 471/1/2, 471/1/3.
A luat act că contestatorul a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei.
A respins ca tardivă cererea formulată de contestator prin precizarea de acțiune, având ca obiect restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul identificat mai sus.
A respins cererea de intervenție principală și cererea de intervenție accesorie în favoarea intimatei, formulate de intervenienții G și, domiciliați în B,-, cu l ales în B,- și 2 U COM, cu sediul în B,-.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 214/12.02.2002 la. -, notificatorul s-a adresat intimatei, solicitând restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în B,-, înscris în 12841 B, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 3093 mp, care a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil, în baza Decretului nr. 223/1974.
În cuprinsul cererii, notificatorul a mai arătat că a fost titularul dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobil, celelalte cote de câte 1/6 aparținând numiților, și G, acesta din urmă înstrăinând cota sa către Miess, iar celelalte părți fiind preluate de către Statul Român.
A arătat de asemenea că imobilul nu a fost vândut chiriașilor, astfel că restituirea în natură a acestuia este posibilă.
Prin Decizia nr. 636/24.04.2008 emisă de intimata s-a dispus respingerea notificării formulate de contestator, cu privire la restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în B,-, înscris în 12841 B, nr. top. 470, 471/1/1, 471/1/2 totul /B, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită potrivit art. 1, art. 3 alin. 1 lit. a și art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În motivarea deciziei, intimata a reținut că imobilul a constituit coproprietatea numiților, cu cota de 1/6, cu cota de 1/6 și, cu cota de 3/6, aceste cote din dreptul de proprietate fiind preluate în baza Decretului nr. 223/1974, precum și că imobilul a făcut obiectul ieșirii din indiviziune pe cale judecătorească, act cu caracter declarativ de drepturi, fiecare copărtaș fiind considerat proprietar al părții din bun care i-a revenit, în mod retroactiv.
În consecință, intimata a considerat că titlul de proprietate al Statului Român, provenit din preluare în baza actului normativ menționat, va fi considerat ca existând retroactiv asupra Lotului II, ca urmare a caracterului declarativ de drepturi al hotărârii de ieșire din indiviziune.
A mai reținut intimata că notificatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată, asupra cotei de 1/2 din lotul 2 de la 8, respectiv din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, deși intimata a solicitat prin adresă contestatorului să facă aceste dovezi.
Se reține astfel că, în esență, nemulțumirea contestatorului vizează respingerea cererii sale ca urmare a nedovedirii calității de persoană îndreptățită.
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, în natură sau în echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, persoana care se pretinde îndreptățită are obligația de a dovedi, în esență, calitatea sa de fost proprietar al imobilului ce intră în sfera de reglementare a acestui act normativ, ori calitatea de succesor al acestuia, dreptul său de proprietate ori al autorului său la data preluării abuzive, precum și preluarea imobilului de către Stat sau de către o altă persoană juridică, în interiorul perioadei de referință a legii, și de asemenea obligația de a urma normele legale care reglementează accesul la procedura prevăzută de actul normativ special de reparație.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite în ceea ce îl privește pe contestator.
Astfel, din evidențele de carte funciară (copia desfășurată a cărții funciare, aflată la filele 219-224 din dosar) rezultă fără putință de tăgadă că notificatorul a fost titularul dreptului de proprietate asupra cotei de 3/6 din imobilul înscris sub nr. top. inițiale 470, 471/1/1, 471/1/2, care a fost preluată în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 193/25.03.1981 a fostului Consiliu Popular al Județului B (fila 129 din dosar), act care atestă trecerea în proprietatea Statului, cu acest titlu, atât a cotei de proprietate ce a aparținut contestatorului, cât și a cotelor ce au aparținut coproprietarilor și, cu motivarea că aceștia au părăsit în mod definitiv țara.
Din cuprinsul aceleiași decizii rezultă că s-a stabilit și suma de bani cuvenită pentru cotele din dreptul de proprietate preluate și care "urmează a li se achita la cerere", ceea ce, coroborat cu mențiunea din decizie potrivit căreia foștii proprietari menționați au părăsit definitiv țara, este de natură a da naștere prezumției simple - necombătută cu vreun mijloc de probă - în sensul că notificatorul nu a primit despăgubiri pentru bunul preluat.
Acest act normativ de preluare determină incidența legii speciale de restituire, astfel că instanța apreciază că au fost făcute dovezile menționate mai sus, care conduc la concluzia că contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în condițiile în care acesta a urmat procedura de restituire prevăzută de acest act normativ, prin formularea notificării prescrise de lege.
Faptul că, după ce diverse porțiuni din imobil au făcut obiectul unor acte de înstrăinare, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 238/S/2001 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului, prin decizia civilă nr. 6/Ap/2002 a Curții de Apel Brașov (unele dintre actele juridice fiind încheiate în baza Legii nr. 112/1995), imobilul a făcut obiectul ieșirii din indiviziune, prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, nu este de natură a înlătura aplicarea Legii nr. 10/2001 în ceea ce îl privește pe contestator, chiar dacă sentința de partaj are caracter declarativ de drepturi, iar foștii copărtași sunt considerați a fi, în mod retroactiv, respectiv de la data nașterii stării de indiviziune, ca fiind titularii exclusivi ai bunurilor ce le-au revenit în urma partajului, deoarece, pe de o parte, legea specială de reparație nu face o asemenea distincție, nefiind excluși de la acordarea măsurilor reparatorii foștii proprietari ale căror imobile au făcut obiectul unor acte de partaj ulterior preluării lor de către Stat, iar pe de altă parte o atare distincție artificială, neprevăzută de lege, ar conduce la crearea unei discriminări între această categorie de persoane îndreptățite și ceilalți beneficiari ai legii, în condițiile în care, pentru a se bucura de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ, Legea nr. 10/2001 prevede exclusiv condiția de a face dovada celor menționate mai sus, respectiv a calității de fost proprietar al imobilului ce intră în sfera de reglementare a acestui act normativ, ori calitatea de succesor al acestuia, dreptul său de proprietate al persoanei ce se pretinde îndreptățită ori al autorului său la data preluării abuzive, precum și preluarea imobilului de către Stat sau de către o altă persoană juridică, în interiorul perioadei de referință a legii, fără alte cerințe suplimentare și fără a distinge - în ceea ce privește îndreptățirea la măsuri reparatorii, ci numai cu privire la natura acestora - după cum imobilul a făcut sau nu obiectul unor operațiuni juridice, indiferent de caracterul constitutiv sau declarativ de drepturi al acestora.
În raport cu cele ce preced, rezultă că decizia atacată este nelegală, intimata reținând fără temei că contestatorul nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită.
În ceea ce privește natura măsurilor reparatorii, se reține că, prin încheierea de ședință din data de 16.03.2009, instanța a admis excepția tardivității formulării "precizării de acțiune" prin care contestatorul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând restituirea în natură a cotei din dreptul de proprietate ce i-a aparținut, cu motivarea că, în raport cu prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, aceasta a fost depusă în afara termenului de 30 zile de la comunicarea deciziei.
Acest text de lege prevede că decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Față de această prevedere legală, rezultă că ceea ce nu face obiectul contestației în justiție, în interiorul termenului de decădere menționat, este considerat a fi acceptat de către persoana îndreptățită, ori, așa cum rezultă din cererea introductivă, contestatorul a înțeles să critice decizia emisă de intimată numai sub aspectul referitor la nedovedirea calității sale de persoană îndreptățită și să solicite în mod expres doar obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, pentru cota de 3/6 din dreptul de proprietate ce a fost deținută de acesta din imobilul ce a făcut obiectul notificării, modificarea formulată de acesta cu privire la natura măsurilor reparatorii fiind depusă cu încălcarea termenului procedural prevăzut de lege pentru atacarea deciziei prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură.
În consecință, cererea de restituire în natură, formulată prin modificarea de acțiune, nu poate fi primită, întrucât decizia nu a fost atacată sub acest aspect în interiorul termenului legal.
De altfel, se reține că, prin însăși motivarea cererii de chemare în judecată, contestatorul a arătat că imobilul a făcut obiectul unor acte de înstrăinare către chiriași, restituirea în natură nemaifiind posibilă, aspect care rezultă și din sentința prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului, acesta fiind în totalitate proprietatea altor persoane fizice și juridice (ceea ce rezultă și din evidențele de carte funciară), iar faptul că Lotul II format ca urmare a sistării stării de indiviziune a fost atribuit pârâtului Municipiul B se datorează, așa cum rezultă din considerentele sentinței, exclusiv împrejurării că asupra unora dintre apartamentele situate în imobil fuseseră încheiate contracte de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, iar atribuirea a fost determinată de varianta care să permită respectarea și valorificarea acestor contracte.
Referitor la cererea de intervenție principală formulată în cauză de intervenienții G și, și 2 U COM, prin care aceștia au solicitat să se constate calitatea lor de proprietari asupra unor apartamente, spații și părți de uz comun din imobilul în litigiu, instanța reține că specificul cererii de intervenție principală este acela că, de principiu, intervenientul își dispută dreptul ce face obiectul litigiului cu celelalte părți deja aflate în proces, tinzând la aproprierea acestuia, în tot sau în parte, admisibilitatea în fond a cererii fiind condiționată de legătura ce există, sub acest aspect, între cererea de intervenție și cererea principală.
În speță, această condiție nu este îndeplinită, deoarece atâta vreme cât contestatorul nu poate obține restituirea în natură a imobilului, pentru motivele arătate mai sus, intervenienții nu se află în situația de a-și disputa dreptul de proprietate cu acesta, iar dreptul lor de proprietate asupra apartamentelor indicate rezultă din evidențele reale imobiliare și nu se află în situația de a fi stabilit prin prezenta hotărâre judecătorească, în contradictoriu cu celelalte părți din proces.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de aceiași intervenienți în favoarea intimatei, instanța urmează a face aplicarea principiului dependenței procesuale a acestei cereri față de cererea (respectiv poziția procesuală de apărare) a părții în folosul căreia s-a intervenit, în sensul că, intimata căzând în pretenții, și cererea de intervenție în favoarea acesteia urmează a fi respinsă.
Față de aceste considerente, în baza art. 26 alin. 3, art. 3 alin. 1 lit. a și a celorlalte texte menționate din Legea nr. 10/2001 republicată, Tribunalul urmează a admite în parte contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorul în contradictoriu cu intimata, și în consecință urmează a dispune anularea Deciziei nr. 636/24.04.2008 emisă de intimată și aoo bliga pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, pentru cota de 3/6 din dreptul de proprietate ce a fost deținută de contestator din imobilul situat în B,-, înscris în 12841 B, nr. top. inițiale 470, 471/1/1, 471/1/2, 471/1/3.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul, solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul restituirii în natură a cotei de parte din imobil.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă nelegalitatea sentinței în ce privește constatarea tardivității modificării cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În acest sens se face referire la dispozițiile art.132 Cod proc.civ. care permite modificarea cererii de chemare în judecată până la prima zi de înfățișare.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motiv ele de apel, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată la. " - " sub nr.214/12.02.2002 și la SRL B sub nr.1537/14.02.2002, contestatorul a solicitat restituirea în natură a cotei de din imobilul situat în B,st.- nr.217, înscris în CF 12841 Astfel, prin cererea formulata in interiorul termenului prevazut de art. 22 din Legea 10/2001, contestatorul mi-a manifestat vointa in sensul de a beneficia de masurile reparatorii prevazute de legea speciala sub forma restituirii in natura.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.636/24.04.2008 emisă de SRL B și obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru cota de 3/6. Prin decizia atacata, intimata Lad ispus respingerea notificării formulate de contestator, cu privire la restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în B,-, înscris în 12841 B, nr. top. 470, 471/1/1, 471/1/2 totul /B, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită potrivit art. 1, art. 3 alin. 1 lit. a și art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Curtea retine ca notificatorul a optat pentru masura restituirii in natura in interiorul termenului prevazut de art.22 din /2001 in acest sens si ca decizia prin care s-a repins notificarea ca urmare a nedovedirii calitatii de persoana indreptatita a fost contestata in termenul legal prevazut de art.26 din lege.
La termenul de judecată din 13.10.2008, contestatorul a depus la dosarul cauzei o modificare de acțiune, solicitând restituirea în natură a cotei de din imobilul în litigiu, modificarea care a fost făcută de contestator până la prima zi de înfățișare, în conformitate cu dispozițiile art.132 Cod proc.civ.
Avind in vedere ca notificatorul a optat in termenul prevazut de Legea 10/2001 pentru masura restituirii in natura si nu pentru acordarea de despagubiri, în temeiul dispozițiilor art.297 Cod proc.civ. Curtea va admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul contestator și cererea de aderare la apel formulată de intervenienții G, și SC 2U Com SRL împotriva sentinței civile nr. 101/S/23 martie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
--- - - -
Grefier,
- -
Red. - 4.12.09
Dact. GG - 17.12.09
8 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
