Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1545/
Ședința publică din 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP B și TRIBUNALUL BRAȘOV în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimata pârâtă CURTEA DE APEL BRAȘOV, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 1411/20.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 8 2009, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 15 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1411/M/2009 TRIBUNALUL BRAȘOV, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de acest pârât prin întâmpinare. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL BRAȘOV, invocată de pârâtul Curtea de APEL BRAȘOV, prin întâmpinare. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de acesta prin întâmpinare. A admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada cuprinsă între 16.08.2004 - 05.07.2006, invocată de toți pârâții prin întâmpinări. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov, invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV, prin întâmpinare, pentru perioada cuprinsă între 01.02.2008 și până în prezent. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și în consecință: a obligat pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției și Libertăților să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada de 06.07.2006 - 01.02.2008, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație la data plății. A obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei cu privire la plata acestor drepturi. A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior. A respins acțiunea formulată de reclamantă pentru perioada 16.08.2004 - 05.06.2006, ca fiind prescrisă. A respins restul pretențiilor.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut următoarele:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța constată că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești. Ca urmare, nu are relevanță faptul că reclamanta nu au raporturi de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a apreciat că este nefondată pentru următoarele considerente:
Este evident că reclamanta nu tinde la obligarea acestei părți la plata pretențiilor indicate în cererea de chemare în judecată, chemare sa în judecată fiind justificată de dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 republicată.
Potrivit prevederilor acestui text normativ, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Hotărârea pronunțată de instanța de judecată se comunică Consiliului.
Cum reclamanta a înțeles să cheme în judecată și Consiliul, rezultă că acesta a invocat o stare de discriminare și aplicarea dispozițiilor actului normativ invocat.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV, respectiv, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, motivat de faptul că nu a avut la dispoziție fonduri destinate plății acestor sume și în consecință nu putea face plățile, instanța a apreciat că această excepție nu este întemeiată, întrucât între reclamanți și această parte, există raporturi de muncă, iar pârâta în calitate de ordonator de credite, asigură plata salariilor, inclusiv a stimulentelor și a premiilor. Existența sau inexistența fondurilor necesare plăților ține de admisibilitatea acțiunii pe fond și nu vizează excepția lipsei calității procesual pasive.
Același pârât a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și pentru considerentul că pentru perioada 1.02.2008 până în prezent reclamanta a fost detașată la Scoala Națională de Grefieri pentru un an de zile, iar conform art.47 alin.1 din Legea nr. 53/2003 drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea.
Cu privire la aceste susțineri, instanța a constatat că în conformitate cu mențiunile cuprinse în adeverința nr.1380/13.10.2009 emisă de TRIBUNALUL BRAȘOV aceasta și-a început activitatea în cadrul Tribunalului Brașov la data de 16.08.2004, iar în perioada 1.02.2008 - 15.09.2009 a fost detașată la Școala Națională de Grefieri.
În consecință, în temeiul art. 137 alin.1 pr.civ. instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov pentru acțiunea formulată de reclamantă pentru pretențiile corespunzătoare perioadei 1.02.2008 până în prezent, existând posibilitatea acționării în justiție a instituției în cadrul cărora a funcționat pentru valorificarea drepturilor sale.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile constând în sporul de confidențialitate corespunzător perioadei 16.08.2004 - 5.07.2006, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/10.04.1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Conform art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
Conform art.283 alin.1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
In consecința, instanța constată că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 16.08.2004 - 5.07.2006, întrucât acțiunea a fost promovata la data de 6.07.2009, conform rezoluției aflate pe cererea introductivă de instanță.
Ca urmare, în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei indicate este întemeiata, fiind admisa, cu consecința respingerii pretențiilor reclamantei pentru intervalul de timp arătat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate prin cererea de chemare în judecată și de apărările formulate de pârâți pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Brașov, astfel cum rezultă din adeverința menționată mai sus.
Prin dispozițiile deciziei nr.46/15.12.2008 a Jp ronunțate în recurs în interesul legii, s-a constatat că judecătorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
În motivarea deciziei amintite s-a reținut de către instanța supremă faptul că în conformitate cu dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 și art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Deși Înalta Curtea reținut că sporul de confidențialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, întrucât nu este prevăzut de actele normative respective, instanța supremă a subliniat că, pentru respectarea principiilor nediscriminării, sporul trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent dacă lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului. Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul art.27 alin.2 din OG nr. 137/2000.
Ca urmare, instanța a constatat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, întrucât aceasta face parte din categoria personalului auxiliar al Tribunalului Brașov, iar îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate a fost stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
Potrivit art.329 alin.3 teza finală pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Or, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate prin decizia nr. 46/2008 a, astfel încât se impune admiterea acțiunii.
Față de aceste considerente, este evident că acțiunea reclamantelor nu este neîntemeiată astfel cum susține pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, întrucât prin acțiune se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, această chestiune fiind analizată și tranșată prin decizia pronunțată în interesul legii. Instanța supremă a statuat că acordarea sporului de confidențialitate este pe deplin admisibilă prin raportare la dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În consecință, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 6.07.2006 - 1.02.2008 (pretențiile corespunzătoare perioadei anterioare acestei date fiind prescrise, astfel cum s-a reținut mai sus, iar pentru perioada de după data de 1.02.2008, reclamanta având posibilitatea formulării unei acțiuni în contradictoriu cu instituția la care a fost detașată).
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, Tribunalul a reținut că această cerere este neîntemeiată, față de considerentele reținute pentru excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV.
Actualizarea sumelor acordata conform indicelui de inflație va fi acordată de instanță în temeiul art.1082 și 1084 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat reclamantei un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate. În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
În dezvoltarea motivelor de recurs, TRIBUNALUL BRAȘOV critica sentința pe considerentul că prin soluția atacată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece prin acordarea sporului de confidențialitate se adaugă la legea de salarizare invocând decizia Curții Constituționale prin care s-a admis neconstituționalitatea art.1,art.2 alin 3și ale art.27 alin1 din nr.OG137/2007. În acest sens a fost invocată și decizia Curții Constituționale în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
De asemenea este criticată soluția de actualizare a sumelor acordate cu indicele de inflație și acordarea dreptului șipe viitor în condițiile în care ele sunt eventuale, nenăscute și actuale.
Ministerul Justiției și Libertăților invocă în temeiul art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și în acest sens menționează decizia Curtea Constituționale pronunțată la data de 27.05.2009 și în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, lipsa de temei legal a hotărârii având în vedere că în speță nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
De asemenea este criticată soluția de actualizare a sumelor acordate cu rata inflației și dobânda legală.
Ministerul Finanțelor Publice reiterează lipsa excepției calității procesual pasive, iar pe fond nelegalitatea hotărârii.
Recursurile nu sunt fondate.
În ceea ce privește excepția reiterată de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, curtea reține că a fost corect soluționată de prima instanță având în vedere că potrivit nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești curtea reține că acesta este nefondat întrucât cu privire la drepturile salariale supuse judecății s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii.
Prin urmare, admițând acțiunea privind acordarea sporului de confidențialitate de 15%, instanța de judecată de drept comun nu iese din sfera atribuțiilor sale constituționale, nu încalcă atribuțiile unei alte puteri constituționale, ci asigură respectarea prevederilor legale, de procedură civilă, care în prezent guvernează regimul juridic al deciziilor date în recursurile în interesul legii, anume instituirea caracterului obligatoriu al deciziilor de acest fel pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în Monitorul Oficial potrivit cerinței imperative din art.329 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la regimul juridic și efectele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în privința conflictelor juridice de natură constituțională, în concret Decizia nr.838/27 mai 2009 referitoare la conflictul dintre Puterea Judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale pe de altă parte, atât doctrina, cât și jurisprudența constituțională sunt unanime în sensul că, potrivit art.147 alin.ultim din Constituție, efectele se produc numai pentru viitor, iar întinderea efectelor acoperă exclusiv comportamentul criticat de Curtea Constituțională prin decizia respectivă, interpretarea neputând fi extinsă la alte categorii de atribuții ale autorității publice găsită în culpă.
Efectele deciziei de constatare a conflictului între puteri (în sensul art.146 lit.e din Constituție) nu pot retroactiva cu privire la deciziile pronunțate în recurs în interesul legii care au născut conflictul în autorități, ci dispozitivul deciziei instanței constituționale impune Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite să își reconsidere jurisprudența constituită în deciziile de unificare a practicii judiciare în așa fel încât deciziile în recurs în interesul legii să nu mai conducă la încălcarea atribuțiilor exclusive ale altei puteri constituționale, anume la încălcarea atribuțiilor exclusive ale Parlamentului în cazul concret.
Cu atât mai mult, astfel de decizii ale Curții Constituționale nu pot determina prin ele însele modificarea directă a practicii instanțelor de judecată în cauzele obișnuite, în absența unei noi decizii în recurs în interesul legii pe care să o fi pronunțat între timp ÎCCJ - Secțiile Unite, adică după publicarea Deciziei nr.838/2009 în Monitorul Oficial. Dimpotrivă, instanțele ordinare, cum este și cazul Tribunalului Brașov în litigiul de față, au obligația legală de a respecta dispozițiile cuprinse în deciziile pronunțate de ÎCCJ- secțiile Unite în recurs în interesul legii, așa cum impune art.329 alin.3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, curtea reține că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale a fost corect acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 Cod Civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părților reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN Direcția Generală a Finanțelor Publice B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1411/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. - /05.01.2010
Dact. /05.01.2010
Jud. fond: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
