Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 13
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Municipiul S - prin Primar împotriva sentinței nr. 244 din 16 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr. 343/C/2006 și a cererii de aderare la apel formulată de reclamanții, ambii cu domiciliul în municipiul S,-,. 81,. A,. 5, județul S și domiciliat în municipiul S,-, -. 81,. 15, județul
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 2 februarie 2010, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, având în vedere solicitările părților - prin apărători, de amânare a pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru 9 februarie 2010, apoi pentru astăzi 16 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată inițial Judecătoriei Suceava, înregistrată sub nr. 2178/16.03.2004, reclamanții, și au solicitat obligarea pârâtului Municipiul S - prin primar la retrocedarea suprafeței de 5096 mp teren, identică cu nr. 60 și 62 ce au aparținut Cărții funciare nr. 2018 com.cad. S, situate în intravilanul mun. S, str. - -.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că terenul în litigiu a aparținut bunicului lor,. În anul 1963 parcela nr. 60 fost divizată, formându-se parcelele 60/1 și 60/2. Prin Decretul nr. 302/1963 a fost preluată la stat parcela nr. 60/1 în suprafață de 618 mp, fiind înscrisă în Cartea funciară nr. 2244 com. cad. Ulterior, în anul 1964, în baza Decretului nr. 610 au fost preluate la stat și parcelele nr. 60/1 și 62 având circa 4132 mp și înscrise în aceeași carte funciară.
Cum întreaga suprafață a parcelelor ce au constituit proprietatea autorului lor este în proprietatea statului, rezultă că diferența de 346 mp, peste suma celor expropriate, a fost preluată fără titlu.
Pentru parcelele expropriate s-a stabilit la acea dată o despăgubire de 10687,50 lei pentru, care figura în tabelele anexă la decrete ca fiind unică moștenitoare (fiică a proprietarului deposedat). Conform certificatului de nr. 57/31.05.2002, eliberat în baza Deciziei civile nr. 989/15.04.1999 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, i legali ai lui, decedat în anul 1939, sunt descendenții acestuia:, (tatăl primilor doi reclamanți) și (tatăl celui de al treilea reclamant).
În prezent, vechiul amplasament al terenului preluat de stat este ocupat astfel: parte din str. - C, bloc de locuințe și spațiu aferent acestuia, cale de acces paralelă cu blocul de locuințe, garaje având caracter de construcții provizorii, teren cultivat de diverse persoane, situat în spatele garajelor.
Prin sentința civilă nr. 1609/11.05.2004 Judecătoria Suceava și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, dosarul fiind înregistrat la această instanță sub nr. 4812/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prematurității acțiunii, motivat de faptul că până la acea dată nu a fost emisă o decizie/dispoziție a primarului, în condițiile Legii nr. 10/2001, prin care să fi fost soluționată notificarea reclamanților și care să poată fi contestată în instanță.
Prin sentința civilă nr. 138/1.03.2005, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în temeiul unor acte de expropriere valabile și cu plata unei juste despăgubiri, iar scopul exproprierii a fost realizat, în prezent parcelele respective fiind ocupate de blocuri de locuințe și amenajări de utilitate publică.
Sentința a fost criticată în apel d e reclamanți pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor au arătat că titlul statului nu a fost unul valabil, iar preluarea a fost una abuzivă, câtă vreme autorii lor direcți, deși aveau calitatea de i legali ai defunctului proprietar tabular, nu au fost consultați și nici despăgubiți; că suprafața de teren în litigiu nu este integral ocupată de blocuri de locuințe și amenajări de utilitate publică, ceea ce denotă o insuficientă cercetare a probelor de către instanță; că au purtat discuții cu membrii Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, constituită la nivelul pârâtului, însă nu au ajuns la un acord, motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal de divergență din data de 31.03.2005. În cadrul discuțiilor, pârâtul le-a oferit o suprafață de 510 mp teren ( 1267/500 din Cartea funciară nr. 2663 S), pentru diferență urmând a primi acțiuni sau titluri de valoare.
Prin decizia civilă nr. 971/11 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceavaa admis apelul și a desființat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului, cu motivarea că pretențiile reclamanților se încadrează în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. g din Legea nr. 10/2001, iar prima instanță nu a analizat îndreptățirea reclamanților în raport de acestea, aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă.
Reinvestit astfel, Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 244/16.02.2006 a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a suprafeței de 2531 mp teren, identică cu 62/2, 62/3 și 60/3 aparținând Cărții funciare nr. 2018 comunei cadastrale S, precum și a suprafeței de 510 mp teren pe un alt amplasament, identic cu nr. 1267/500 din Carte funciară 2663 Totodată, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 3.473.746.000 lei (ROL) pentru diferența de 2.265 mp teren.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul preluat de la autorul reclamanților se identifică în prezent cu 60/1, 62/1, 62/2 și 62/3 din Carte funciară nr. 2018 S și 60/2 și 60/3 a Cărții funciare 2044 Pe parcelele 62/1, 62/2 și 60/1 sunt amplasate blocurile de locuințe K1 și nr. 15, alee de acces și o parte a străzii - C din mun.
Restul parcelelor sunt ocupate de o serie de garaje și magazii, care au caracter de construcții provizorii, precum și grădini amenajate de diverși cetățeni, terenul fiind închiriat de la pârât. Pentru aceste parcele, însumând 2.531 mp teren, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind posibilă restituirea pe vechiul amplasament; întrucât în cadrul procedurii prealabile pârâtul a fost de acord să le restituie reclamanților în compensare o suprafață de 510 mp teren, cum rezultă din procesul verbal de divergență, Tribunalul a dispus restituirea acestei parcele, în temeiul dispozițiilor art. 1 al. 2 din lege.
Pentru diferența de teren ce nu poate fi restituită în natură, s-a constatat îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, a căror valoare a fost stabilită prin ultimul raport de evaluare depus la dosar (fila 86-88 dosar nr. 4812/2004 al Tribunalului Suceava ).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, arătând că greșit s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 al. 3 din Legea nr. 10/2001, în lipsa unor probe convingătoare privind identificarea cu exactitate a vechiului amplasament al terenului în litigiu, a situației lui actuale și a caracteristicilor constructive și juridice a garajelor și magaziilor amplasate din perioada anterioară anului 1990; că noile modificări ale legii nu mai permit instanțelor să stabilească valoarea despăgubirilor, acesta fiind atributul Comisiei Centrale constituită în acest scop.
La data de 12.06.2006 au formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauză, G și (fila 13 dosar - al Curții de Apel Suceava ). Au arătat că sunt proprietari ai unora dintre garajele amplasate pe terenul în litigiu (în număr total de 38), garaje construite în anul 1972 în cadrul planului de sistematizare a orașului, pe baza unei autorizații de construire. Acestea nu pot fi apreciate ca fiind ușoare și demontabile, argument în acest sens fiind chiar faptul că au format obiect de vânzare-cumpărare și de înscriere în Cartea funciară, precum și detaliile constructive - fundație de beton, cărămidă, acoperiș din placă de beton, ca și faptul că datează de peste 34 de ani.
O cerere similară a fost formulată la data de 27.06.2006 și de intervenienții, și.
Ulterior, prin memoriul atașat dosarului de apel (fila 111), intervenienții au precizat că au înțeles să formuleze cererea în interesul Municipiului S, solicitând ca aceasta să fie calificată ca atare.
Pârâtul a formulat "Precizări" (fila 126-128 apel), arătând că un număr de 20 de garaje au fost edificate de fosta IGO S, în baza autorizației de construire nr. 171/27.07.1971. Lucrările de construire au fost suportate de chiriașii titulari ai repartițiilor, care ulterior le-au și cumpărat, fiind întabulați în cartea funciară. Prețul indicat în astfel de contracte, de 329.582 lei (ROL) la nivelul anului 1995 relevă că acestea nu puteau fi construcții ușoare și demontabile.
Prin decizia civilă nr. 137/29.06.2006, Curtea de Apel Suceavaa respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în nume propriu formulată în cauză, a desființat sentința apelată și a trimis cauza Tribunalului Suceava spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 50 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de intervenție fiind formulată direct în apel, fără învoirea părților. Pe fondul cauzei, s- apreciat că expertiza nu răspunde exigențelor impuse de dispozițiile art.10 din Legea nr. 10/2001, împrejurare ce echivalează cu insuficienta cercetare a fondului cauzei, de natură a atrage aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Admițând recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2744/28.03.2007 a casat-o, trimițând cauza Curții de Apel Suceava spre rejudecare, cu motivarea că aspectele evidențiate puteau fi analizate în apel.
Dosarul cauzei a fost reînregistrat la această instanță sub nr- la 4.07.2007.
La data de 18.09.2007, reclamanții au formulat cerere de aderare la apelul declarat de pârât, solicitând schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, cât privește valoarea măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți pentru suprafața de 2.265 mp teren, motivat de creșterea valorii de circulație a terenurilor de la data pronunțării sentinței la zi.
În apel s-au administrat probe cu înscrisuri, expertiza construcții și expertiza topo cadastrală (fila187 - 190, 216-224).
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de părți, în raport de întreg probatoriul administrat în cauză, conform dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, Curtea va reține următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 45/12.01.1932 a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren nr. 60 și 62 din corpul tabular nr. 411 com. cad. S având "configurația și suprafața stabilite în anexatul plan de situație al inginerului Roll din 5 decembrie 1931, care face parte integrantă din contract" (copii filele 10-14 dosar fond).
Amplasamentul și întinderea parcelelor de teren au fost identificate în cauză de exp. C-tin, inclusiv pe baza planurilor austriece, care coincid cu cele întocmite de ing., recepționate de OCPI S prin procesul verbal nr- (fila 13 - 20, 56-60 dosar nr. 4812/2004 al Curții de Apel Suceava, filele 376 - 388, 507, 600 dosar nr- al Curții de Apel Suceava vol. I, filele 187 - 190, 217 - 218 dosar Curtea de Apel Suceava vol. II).
Potrivit acestor identificări, anterior preluării la stat, terenul proprietatea lui avea suprafața totală de 4.796 mp, cadastral 60 și 62, rezultată din modificarea parcelelor 60, 62, 59 și 1137. Corespondența parcelelor din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate cu cele din planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză este următoarea: parcela C = nr. 62/2, parcela A = 62/1, 60/2 și 60/1, parcela B = 60/3 și 62/3.
În baza deciziei nr. 302/10.06.1963 s-a expropriat nr. 60/2 în scopul construirii unui internat cu 180 de locuri pentru Învățământul pregătitor de cadre din orașul Ulterior, prin decretul 610/8.10.1964 s-au expropriat 60 și 60/1 în vederea construirii unui bloc cu 45 de apartamente.
Cu certificatele depuse la dosarul de fond și decizia civilă nr. 989/15.04.1999 a Tribunalului Suceava (fila 132 - 133 dosar apel) reclamanții au făcut dovada calității de i legali ai defunctului proprietar deposedat,. În această calitate, reclamanții au urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de dispozițiile Legii nr. 10/2001, notificând în termen legal pârâtul în vederea restituirii în natură a terenului în discuție.
La 31.03.2005 s-a încheiat între părțile litigante procesul verbal de divergență (fila 5 dosar nr. 4812/2004 al Tribunalului Suceava atașat), potrivit căruia reclamanții au refuzat oferta pârâtului de a opta pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau acordare de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, la o valoare de 3.761.689.334 lei ROL pentru suprafața de 4.286 mp teren, insistând în solicitarea de restituire în natură pe vechiul amplasament a suprafeței de 2.531 mp teren, identică cu 62/2, 62/3, 60/3 și compensarea cu teren pe alte amplasamente pe suprafața de 2265 mp teren.
Împrejurarea că procesul verbal de divergență a fost contestat de reclamanți într-un alt dosar la Secția civilă a Tribunalului Suceava este lipsită de relevanță în prezenta cauză, câtă vreme aceasta vizează însuși fondul pretenției persoanelor îndreptățite, față de refuzul neechivoc al pârâtului privind posibilitatea restituirii în natură a terenului în litigiu (dosarul Tribunalului Suceava este în prezent suspendat în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă).
De altfel, aceste aspecte au fost irevocabil stabilite în primul ciclu procesual parcurs de dosarul cauzei, limitele cercetării judecătorești în rejudecare fiind stabilite prin decizia de casare nr. 2744/28.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorii conform dispozițiilor art. 315 al. 1 Cod procedură civilă, anume: identificarea exactă a terenului în litigiu, în sensul de a se preciza dacă este ocupat sau nu de construcții, identificarea suprafețelor afectate de servituți legale sau amenajări de utilitate publică.
Potrivit constatărilor expertului topo cadastral numit în cauză, în prezent situația terenului în litigiu se prezintă astfel:
- amplasamentul,de 2.265 mp, este ocupat în totalitate de blocurile de locuințe nr. K1, 51 și 15, parte din str. - C și trotuarul aferente acesteia, spații verzi și trotuare aferente celor trei blocuri, alee de acces la sudul blocului K1, între acesta și blocul nr. 15 având o lățime de 4 și trepte de acces pietonal și utilități tehnico edilitare (rețele electrice, rețele aferente instalațiilor sanitare, rețele de gaze, de termoficare și telefonie);
- amplasamentul B, de 70 mp este afectat de rețele de canalizare, apă pluvială și menajeră, precum și de alimentare cu apă, conform planului de situație ACET S;
- amplasamentul C, de 2.461 mp, este parțial ocupat de garajele intervenienților, pe o suprafață de 373 mp și nu este afectat de amenajări de utilitate publică. Acest amplasament se identifică cu parte din nr. 62 și nu este afectat de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea.
În conformitate cu dispozițiile art. 11.3 din nr.HG 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, imobilele expropriate (construcții nedemolate și teren) care sunt libere (deci care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care au fost înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptățite.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 10.4 teza a II-a din actul normativ menționat, se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară). În acest caz, proprietarul este ținut a respecta prevederile art. 14 din lege, privind subrogarea în drepturile statului, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului (de locațiune, concesiune, etc.), dacă acesta a fost încheiat potrivit legii.
În raport de aceste dispoziții imperative ale legii, nu pot fi primite apărările intervenienților privind caracterul definitiv al garajelor, motivat de conținutul autorizațiilor de construire, detaliile tehnice constructive sau vechimea acestora.
Prin normele metodologice de aplicare unitară a legii, legiuitorul a înțeles să califice aceste construcții drept ușoare și demontabile, chiar dacă amplasarea lor a fost autorizată.
De altfel, în acest sens erau și dispozițiile Decretului nr. 144/1958 privind eliberarea autorizației de construire, potrivit cărora "garajele se încadrează la art. 2 pct. 1 lit. e - lucrări cu caracter provizoriu sau semipermanent". Un argument în plus îl constituie și faptul că terenul aferent acestor construcții face obiectul contractelor de închiriere încheiate de intervenienți cu pârâtul.
În cadrul cercetării locale, în prezența părților, a expertului și a reprezentantului Serviciului cadastru din cadrul Primăriei Mun. S, s-a constatat că pe toată suprafața din spatele garajelor până la drumul de exploatare (inclusiv pe fosta proprietate a familiei ) se află edificate diverse construcții edificate de intervenienți fără autorizații, utilizate ca și anexe gospodărești (fila 699 vol. I apel), redate parțial în planșele foto anexate procesului verbal încheiat.
Pârâtul apelant a susținut că în perimetrul terenului ce se solicită a fi restituit în natură se regăsesc și un spațiu de joacă pentru copii, precum și parte a colector, obiective ce aparțin domeniului public al unității administrativ teritoriale, fiind înscrise în HCL 317/15.12.2008, la pozițiile 1593 și, respectiv, 1594.
În fapt, spațiul de joacă se află pe str. - C, lângă blocul de locuințe K1 și măsoară circa 310 mp, pe care sunt amplasate câteva scrânciobe. Nu s-au produs de către pârât dovezi privind amenajarea spațiului în acest scop, conform legislației specifice. În atare situație, în raport și de dispozițiile art. 6.1 alin. 2 din HG nr. 250/2007, Curtea apreciază că această porțiune de teren poate fi restituită în natură. În ce privește colector, expertul topo cadastral a concluzionat că existența amenajării subterane nu schimbă destinația terenului intravilan, iar punerea în posesie a reclamanților cu acest teren nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajării subterane. De altfel, în cadrul cercetării locale s-a constatat că deasupra colector sunt amplasate diverse construcții aparținând unor terțe persoane, pe teren închiriat sau concesionat de la pârât.
Prin urmare, Curtea, reținând incidența în cauză a dispozițiilor legale citate, urmează a dispune restituirea în natură reclamanților a terenului de 2461 mp teren, identificată de expertul cu amplasamentul
În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Pentru ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prevăzute de lege constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situație care poate implica și acordarea unui alt imobil la schimb ori despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Așadar, regula în cazul imposibilității restituirii în natură o constituie acordarea de bunuri sau servicii în echivalent, în compensare, cu acordul persoanei îndreptățite, excepția fiind acordarea de despăgubiri.
În speță, la cererea reclamanților au fost identificate prin expertiza topo-cadastrală suprafețe limitrofe vechiului amplasament al terenului în litigiu, aflate în proprietatea privată a pârâtului. Astfel, parcela de 520 mp teren, reprezentând amplasamentul D din planul de situație anexă la suplimentul de expertiză, identic cu 1267/4 din cartea funciară nr. 2663 S, amplasamentul F, de 290 mp teren, identic cu parte din 1267/4 din cărtea funciară 2663 S, amplasamentul2, de 960 mp, identic cu 65 din cartea funciară 2244 S și parcela de 882 mp identică cu parcela funciară nr. 856/1.
Prin sentința civilă nr. 244 din 16 februarie 2006 pronunțată în cauză, Tribunalul Suceavaa dispus restituirea în natură a suprafeței de 510 mp în compensare, reținând acordul pârâtului, aspect necontestat de parte în apel.
În suplimentul la raportul de expertiză topo-cadastrală (filele 188-190 dosar apel - vol. II), expertul a identificat parcelele de teren, concluzionând că pe amplasamentul D, de 520 mp nu există construcții autorizate, iar restituirea acestuia în compensare nu afectează utilizarea normală a amenajării subterane (canal colector ).
La cererea pârâtului, expertul a identificat parcela de 960 mp, notată2, propusă de acesta spre a fi acordată reclamanților în compensare; parcela a fost de asemenea identificată ( filele 189-190 dosar apel ), expertul concluzionând că aceasta, ca și cea de 290 mp, notată cu litera F, nu sunt afectate de construcții și rețele de utilități publice, putând fi restituite prin compensare.
Așa fiind, Curtea, văzând și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, urmează a acorda reclamanților în compensare pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament parcelele învecinate sus-menționate.
Față de probele administrate în cauză nu poate fi primită susținerea pârâtului potrivit căreia reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii doar pentru suprafața totală de 4750 mp teren, suprafață rezultată din anexele decretelor de expropriere.
Cum s-a arătat în precedent, pe baza actului autentic de vânzare-cumpărare datat 1932, schiței anexă la contract, a hărților austriece și a evidențelor cadastrale, expertul topo-cadastral a identificat vechiul amplasament al proprietății autorului reclamanților. în prezent reclamanții nu dețin vreo porțiune din terenul în discuție. Așadar, pentru diferența de teren față de cea înscrisă în decretele de expropriere operează prezumția de preluare instituită prin dispozițiile art. 1 lit. e din nr.HG 250/2007.
Prin Decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii s-a statuat că prevederile art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă de acordare a despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Așadar, în raport de data introducerii acțiunii reclamanților în justiție, contrar criticii pârâtului-apelant, instanța are a stabili valoarea măsurilor reparatorii în echivalent la care sunt îndreptățiți reclamanții.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr.10/2001, republicată, valoarea parcelelor de teren în discuție a fost stabilită în cauză prin suplimentul expertizei topo-cadastrale (fila 216 dosar apel), necontestat de părți.
Despăgubirile bănești reprezintă diferența dintre valoarea terenului ce nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament sau pe un amplasament echivalent (de 3.159.255 lei, respectiv de 330 euro/mp) și valoarea terenului acordat în compensare (de 758,254 lei).
În conformitate cu dispozițiile art. 293 din Codul d e procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare. Dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal.
În speță, cererea de aderare la apelul pârâtului a fost formulată de reclamanți la prima zi de înfățișare stabilită după casarea cu trimitere (18.09.2007) și a vizat actualizarea cuantumului despăgubirii stabilit de prima instanță.
Această solicitare este în acord cu dispozițiile art. 294 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora în apel se pot cere dobânzi, rate venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, precum și compensația legală, acestea nefiind considerate cereri noi, ce nu au fost supuse cercetării judecătorești în primă instanță.
În interpretarea acestor dispoziții legale, în acord și cu dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 care reglementează prioritatea restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de statul român și cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, Curtea apreciază admisibilă cererea reclamanților.
Respingând apelul declarat de pârât pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge ca nefondate și cererile de intervenție accesorie formulate în cauză, conform dispozițiilor art. 54 și 56 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora acestea urmează soarta juridică a cererii părții pe care o susțin.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat și expert.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 296 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul S prin Primar.
Respinge ca nefondate cererile de intervenție în interesul pârâtului. Admite cererea de aderare la apel formulată de reclamanți.
Schimbă parțial sentința civilă nr. 244/16.02.2006, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 343/C/2006, în sensul că:
Dispune restituirea către reclamanți în natură, pe vechiul amplasament, a suprafeței de 2461 mp teren din intravilanul municipiului S, identificată în Anexa nr. 1 la suplimentul expertizei topo cadastrale (fila 190 dosar apel) cu parcela
Dispune restituirea către reclamanți în natură, pe alte amplasamente a suprafeței de 1760 mp teren, identificată în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză (fila 190 dosar apel) cu parcelele E2 de 960 mp, de 290 mp și de 510 mp și a suprafeței de 882 mp teren, identificată cu 856/1 în Anexa nr. 2 la suplimentul raportului de expertiză topo - cadastrală (fila 218 dosar apel). Constată că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în sumă de 2.401.001 lei, reprezentând diferența de valoare dintre terenul ce nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament și terenul restituit pe alte amplasamente.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 3500 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 16 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. Pl.
Tehnored.
38 ex./25.03.2010
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
