Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 14
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâtul Municipiul S - prin Primar și de către reclamanții, cu domiciliul în municipiul S,-, județul S și, cu domiciliul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1220 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 2 februarie 2010, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, având în vedere solicitările părților - prin apărători, de amânare a pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru 9 februarie 2010 apoi pentru astăzi 16 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin notificările formulate în baza art. 21 din Legea nr. l0/2001 și comunicate Municipiului S prin executorul judecătoresc, sub nr. 11/2001, 220/2001, 151/2001 și 221/2001, reclamanții și au solicitat emiterea unei dispoziții de restituire în natură pe vechiul amplasament sau, în caz de imposibilitate, prin compensare a suprafeței de 7500 mp teren identic cu 1190/379 din CF nr. 2613 și 1190/465 din CF nr. 2244 com. cad. S, din care suprafața de 223 mp este ocupată de ""SA și " PRIMA"SRL S, precum și acordarea prin compensare a unui alt imobil, pentru construcțiile casă cu anexe, demolate de pe 1190/379.
Întrucât intimatul notificat nu a răspuns în termenul de 60 de zile prevăzut de lege, prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamanții în contradictoriu cu Municipiul S - prin primar, ""SA și " PRIMA"SRL S au reiterat pretențiile și motivele din notificare.
Astfel, au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare înscris în registrul de legalizări al Judecătoriei mixte S la nr. 1771/16.11.1935, autorul lor, a dobândit proprietatea unui teren în suprafață de 1 ha situat în municipiul S, identic cu 1190/379, drept înscris în CF nr. 2613 com. cad. S, pe care a edificat o casă cu anexe, fapt dovedit cu lista proprietarilor din 1939, autorizația pentru executarea lucrărilor de reparații capitale din 1960 și adeverința nr. 9259/10.03.2005 a Primăriei Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 905/474 din 23 mai 1957 din această parcelă a fost înstrăinată suprafața de 2500 mp, iar în baza Decretului 775/1964 suprafața de 7012 mp a trecut în proprietatea statului, prin expropriere, formându-se o nouă parcelă, nr. 1190/465 înscrisă în CF 2244 pe Statul Român, iar nr. l 190/379 din CF 2613 în suprafață de 488 mp, pe care se aflau și construcțiile a rămas în proprietatea autorului lor. Cu toate acestea, fără nici un titlu, construcțiile au fost demolate, iar suprafața de 488 mp tern, identică cu 1190/379 a fost preluată abuziv la stat. Exproprierea s-a făcut în scopul construirii unor blocuri de locuințe și a unei piețe în zona -, obiective care au fost parțial realizate, iar terenul nu este integral ocupat de construcții, astfel că se impune restituirea în natură a suprafețelor libere. Cât privește intimatele "" SA și " PRIMA" SRL S, acestea au edificat o plăcintărie pe o parte din terenul expropriat și, deși se invocă un atestat al dreptului de proprietate pentru suprafața de 223 mp teren ocupat, acesta face parte din categoria celor prevăzute de art. 10 al. 3 din Legea nr. l0/2001, fiind supus regimului restituirii în natură. De asemenea, casa cu anexe și suprafața aferentă de 488 mp teren, se impune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu un alt imobil de aceeași valoare.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar adresa nr. 13063/2004 emisă de Primăria S, adresa nr- emisă de Prefectura S, certificat de deces, certificat de moștenitor nr. 134/1993, certificat de deces, certificatul de moștenitor nr. 73/2005, contract de vânzare-cumpărare nr. 1771/1935, încheierea Tribunalului Popular Raional S din 18 mai 1957, contract de vânzare-cumpărare nr-, adeverința nr. 7304/1993 emisă de Primăria S, încheierea nr. 134/1965 a notariatului de stat regional S, extras din lista anexă decretului de expropriere, copie plan de situație; extras din lista proprietarilor de case eliberat de Direcția județeană Sa A rhivelor naționale, adeverința nr. 9259/2005 emisă de Primăria S, autorizația pentru executarea de lucrări nr. 30/1960, adresa nr. 6/2005 și planul cadastral emise de Oficiul județean de cadastru S; adresa nr. 563/1999 emisă de "" SA S și au solicitat efectuarea unor expertize tehnice topometrice și în construcții.
Municipiul S prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată. În motivare, a arătat că potrivit evidențelor din plan urbanistic, l190/465, în suprafață de 223 mp este ocupată de secund intimata " PRIMA"SRL, iar în spatele acesteia se află amenajat un loc de joacă pentru copii, care aparține domeniului public, neputând face obiectul restituirii. De asemenea, a invocat lipsa calității de moștenitori a părților după defunctul.
""SA S, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că terenul pe care se află plăcintăria a fost dobândit prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria S nr.0044, eliberat la 31 martie 1997, fiind înstrăinate către " PRIMA" SRL.
SC " PRIMA" SRL Sas olicitat respingerea acțiunii, susținând că este cumpărător de bună credință, dobândind plăcintăria în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1992, terenul fiind înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate dobândit de vânzătoare.
În dovedire, a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare, extras CF, certificat de atestare a dreptului de proprietate, plan de încadrare în zonă, plan de amplasament, planuri de situație, decizia de constituire a societății.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză topometrică, pentru identificarea suprafeței de teren ce a fost dobândită de autorul reclamanților, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1771/1935, identic cu l190/379 din CF 2613; pentru identificarea din această parcelă, separat, a suprafeței de 2500 mp ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării din 1957, terenului ce a făcut obiectul decretului de expropriere nr. 775/1964, a terenului rămas neexpropriat, a terenului pe care s-au aflat construcțiile demolate și dacă a format sau nu obiectul exproprierii, a suprafeței de teren pe care nu s-au executat lucrări pentru care s-a dispus exproprierea, terenul rămas neocupat de construcții noi, terenul pe care se află construcții neautorizate, construcții ușoare și cel ocupat de construcții noi, autorizate, terenul ocupat de " PRIMA"SRL, parte din terenul înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al ""SA
De asemenea, a fost admisă și proba cu expertiză în construcții pentru a se verifica dacă imobilul cu destinație "-ria -" aparținând " PRIMA"SRL este o construcție definitivă sau una din categoria construcțiilor ușoare, demontabile.
În cauză a fost efectuată și o cercetare locală.
Prin sentința civilă nr. 1220 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul Municipiul S - prin primar, să restituie reclamanților, în natură, parcela de teren în suprafață de 1191. identic cu parcela cuprinsă între (N), bloc locuințe B3 (E), bloc locuințe (S) și str. - (V), configurată în contur albastru în planul de situație, prin excluderea imobilului "-rie", bunul pârâtelor, în suprafață de 223. configurată în contur în anexa 2 din raportul de expertiză și suprafața de 1247. teren, situat în zona -, cuprins între alee și blocul D (N), alee (E), proprietate particulară, post trafo și alee (S) și blocul de locuințe J cu patru scări (V), configurat în contur albastru în planul de situație din anexa 3, condiționat de restituirea prețului actualizat primit de reclamanți la expropriere. Totodată, a constatat dreptul de proprietate al reclamanților în echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii, ori acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru diferența de 5188. imposibil de restituit (186 euro/mp sau echivalentul în lei la data executării), și a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva pârâtelor ""SA și C " PRIMA"SRL
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1771/16.11.1935, a dobândit din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren situat în S, identic cu l190/379 din Cf 2613 com. cad. În anul 1957, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 905/474, autorul reclamanților a înstrăinat suprafața de 2500 mp, suprafața nefiind însă divizată în trei parcele destinate celor trei cumpărători, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultând că obiectul vânzării 1-a constituit o suprafață de teren aflat în str. -, în prezent str. -.
Conform încheierii CF nr. 34/1965, în baza planului de situație întocmit la 15.02.1965 și a adresei nr.7285 din 12.03.1965 a Sfatului Popular S, nr. l190/379 s-a divizat în 1190/379, nr. l190/451 și nr. 1190/465, aceasta din urmă fiind de 10.168 mp. Potrivit încheierii CF nr. 135/1965, în baza Decretului nr. 775/9.12.1964 al Consiliului de stat al, nr.1190/465, de 10.168 mp se transcrie în CF 2244 S pe Statul Român. În baza adresei nr. 8645/1966 a Primăriei S, conform încheierii CF nr. 43/1966, nr. 1190/451 își schimbă nr. în 1190/478.
Din raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză a rezultat că pe nr. 1190/465 s-au edificat mai multe blocuri de locuințe, două alei pietonale, - și spațiul comercial "-ria -", această parcelă făcând obiectul Decretului nr. 775/1964. Cum din planul de amplasament, întocmit de Serviciul de cadastru S ( 23) rezultă că 1190/379 din CF 2613, proprietatea autorilor reclamanților, nu a făcut obiectul exproprierii, iar din raportul de expertiză rezultă că pe această parcelă nu a putut fi identificată o casă, instanța a constatat că doar suprafața de 488 mp identică cu parcela menționată a fost preluată fără titlu.
Așadar, față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a considerat că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură este de 1414 mp teren cuprins între, bloc de locuințe B3, bloc de locuințe și strada -, configurat cu albastru în planul de situație, precum și suprafața de 1247 mp situată în zona -, cu mențiunea că pe prima parcelă se află imobilul pârâtelor, "-ria -", iar pe cea de a doua parcelă se află un număr de 13 garaje, un loc de joacă pentru copii neidentificat în inventarul bunurilor publice, un parc, de asemenea neidentificat și alei asfaltate.
Referitor la aceste din urmă obiective, nu au fost reținute apărările intimatului Municipiul S - prin primar, privind natura lor juridică, întrucât așa cum rezultă și din raportul de expertiză, parcul și locul de joacă pentru copii nu figurează în evidențele bunurilor publice, potrivit Legii nr. 213/1998, iar terenul este liber, astfel că în raport de prevederile art. 10 al. 31din Legea nr. l0/2001, modificată, se impune restituirea în natură. De asemenea, garajele sunt construcții ușoare, în sensul al. 3 din art. 10, putând fi demontate, neprezentând relevanță juridică modalitatea de achiziționare a acestora.
În ceea ce privește pârâtele ""SA și " PRIMA"SRL S, s-a reținut că acțiunea reclamanților apare ca nefondată. Astfel, ""SA s-a înființat în baza Legii nr. 31/1990, iar în anul 1992 cedat pârâtei " PRIMA"SRL S -ria - care se află pe suprafața de 223 mp teren. Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1997, ""SA a dobândit dreptul de proprietate și pentru suprafața de teren pe care se află imobilul în litigiu.
Nu a fost reținută poziția reclamanților privind nulitatea certificatului, întrucât în practica s-a statuat că nulitatea are în toate cazurile caracter judiciar. Actul de vânzare-cumpărare dintre pârâte întrunește condițiile ad validitatem, fiind încheiat în anul 2002, ulterior dobândirii dreptului vânzătoarei, iar faptul că la acea dată era în vigoare Legea nr. 10/2001 nu echivalează cu nulitatea titlului - care, de asemenea, se cere constatată - între părți existând un antecontract în baza căruia bunul fusese predat, iar prețul plătit. De altfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu referatul de cercetare locală, rezultă că plăcintăria edificată pe suprafața de teren în litigiu are caracteristicile unei construcții definitive, amplasată în conformitate cu și potrivit scopului stabilit prin actul cesionar, nedemontabilă și imposibil de strămutat.
Cum, potrivit procesului verbal de evaluare întocmit la 25 ianuarie 1965, autorii reclamanților au fost despăgubiți, în baza art. 11 din Legea nr. 10/2001, modificată, instanța a condiționat restituirea în natură de rambursarea prețului primit actualizat.
Nu a fost reținută excepția lipsei calității de moștenitori ai reclamanților după, fratele autorului acestora, invocată în întâmpinare de Municipiul S - prin primar, întrucât aceasta este dată de lege, reclamanții manifestând acceptarea moștenirii după proprietarii tabulari prin însăși notificarea de restituire a bunurilor acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții cât și pârâtul Municipiul S - prin primar.
Prin cererea de apel pârâtul Municipiul S - prin primar a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, arătând că suprafața de teren ce formează obiectul restituirii în natură este ocupată parțial de un loc de joacă pentru copii, terenul fiind afectat unei folosințe publice, astfel că a fost inclus în inventarul bunurilor publice prin HG nr. 1357/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 bis din 2002, făcând parte din categoria bunurilor inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. De asemenea, în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren ocupate de garaje, întrucât acestea nu se încadrează în categoria construcțiilor ușoare, măsura instanței având caracterul unei exproprieri față de persoana care a dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra construcțiilor. Apelantul a contestat calitatea de moștenitori a reclamanților după, în cauză nefiind făcută dovada decesului acestei persoane, respectiv a acceptării moștenirii acestuia.
Prin cererea de apel, reclamanții au criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește nerestituirea suprafeței de 223 mp teren pe care se află -ria -, proprietatea intimatei " Prima" SRL, au susținut că această suprafață a fost expropriată în scopul construirii unor blocuri de locuințe și a unei piețe în zona -, unitatea de alimentație publică neîncadrându-se în scopul exproprierii. Construcția nu a fost autorizată, așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuală în cauză, făcând parte din categoria construcțiilor ușoare și demontabile, acest din urmă caracter rezultând din faptul că a fost mutată pe actualul amplasament în anul 1978. În ceea ce privește dreptul de proprietate pentru acest teren, s-a arătat că eliberarea titlului constituit de certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost ulterioară înstrăinării acestui activ către intimata SC " Prima"SRL, astfel că valabilitatea înscrisului doveditor nu poate fi reținută în raport de dispozițiile HG 834/1991. De asemenea, au invocat caracterul incomplet al expertizei topometrice efectuate în cauză, arătând că nu a fost identificată întreaga suprafață de teren expropriată care în prezent este liberă și poate fi restituită în natură. Pentru suprafețele de teren ce nu au putut fi restituite în natură, reclamanții au arătat că atât pârâtul, cât și instanța aveau obligația de a identifica bunuri sau servicii care să fie atribuite în compensare, și doar în măsura în care o astfel de măsură nu poate fi identificată se puteau stabili măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor. Măsura reparatorie trebuia să privească și imobilul construcție, care a fost demolat abuziv ulterior exproprierii, existența casei cu anexe gospodărești fiind dovedită în cauză cu înscrisuri, chiar dacă în actul de expropriere acestea nu au fost menționate.
Intimata SC " Prima" SRL Saf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, arătând că suprafața de 223 mp din fosta proprietate a autorilor reclamanților este în prezent ocupată de o unitate de alimentați publică (plăcintărie) care îi aparține, dreptul de proprietate pentru acest teren fiind constituit în conformitate cu HG 834/1991. Construcția a fost îmbunătățită în mod substanțial, atât detaliile construcției, cât și asigurarea tuturor utilităților fiind de natură a caracteriza imobilul ca fiind o construcție definitivă.
Intimata SC "" SA Saf ormulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, arătând că s-a înființat în temeiul Legii nr. 31/1990 și a vândut intimatei SC " Prima"SRL terenul pe care se află amplasată și în prezent -ria -. Obținerea ulterioară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate lipsi de efecte acest certificat, constatarea nulității putând fi obținută doar în cadrul unui litigiu privind valabilitatea acestuia, argumentele vizând aspectele de practică judiciară ale instanței supreme în ceea ce privește motivele de nulitate absolută a unor astfel de titluri de proprietate neputând fi suficiente în prezenta cauză, pentru a se reține lipsa de valabilitate a certificatului de atestare. Construcția aparținând intimatei se încadrează în categoria construcțiilor definitive, modificările de structură și racordare la utilități fiind realizate cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale.
În apel a fost administrată proba cu o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie topometrie, precum și o cercetare la fața locului.
La termenul din 11 martie 2009 fost formulată o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului apelant de către și, care au susținut imposibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 2500 mp teren, vândută de autorul reclamanților autorilor intervenienților, respectiv familiilor, și prin contractul de vânzare cumpărare nr-. Intervenienții au arătat că terenul atribuit de prima instanță reclamanților se suprapune cu parte din terenul ce a fost propus de către pârâtul apelant a le fi restituit lor în natură, autorii intervenienților fiind expropriați prin același decret cu autorii reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată ca fiind nefondat apelul pârâtului, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul acestuia, urmând a admite apelul reclamanților și a modifica parțial sentința primei instanțe în sensul obligării pârâtului, în principal, la atribuirea în compensare a unei suprafețe de teren corespunzătoare pentru suprafața de 5188 mp teren nerestituit, iar în subsidiar a obligației de despăgubire, precum și în sensul obligării pârâtului la acordarea de despăgubiri pentru construcții.
În ceea ce privește apelul formulat de către pârâtul Municipiul S - prin primar, instanța îl constată a fi neîntemeiat, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 6 al. 1 și 3 din Legea nr. 213/1998. Pârâtul a contestat atribuirea în natură a două suprafețe de teren, din care prima ocupată de un loc de joacă pentru copii, situat în spatele plăcintăriei aparținând intimatei SC " Prima" SRL, iar a doua ocupată de garaje. S-a invocat în ceea ce privește prima suprafață faptul că este inclusă în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public al municipiului S, fiind afectat unei utilități publice, în raport de care nu se putea dispune restituirea în natură. Instanța constată însă că reținerea calității de bun proprietate publică este condiționată prin textul normativ citat de "intrarea în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat." În prezenta cauză, reclamanții invocă trecerea abuzivă în patrimoniului statului a terenului, astfel că simpla înscriere în inventarul bunurilor aparținând domeniului public nu îndeplinește această condiție. În lipsa unor alte argumente de natură a legitima intrarea în posesia statului a terenului, instanța consideră ca fiind insuficientă menționarea în HG nr. nr. 1357/2001, pentru a considera că terenul în litigiu aparține de drept pârâtului. Mai mult, deși s-a invocat existența unui spațiu de joacă pentru copii, instanța reține că suprafața de 230 mp este ocupată de câteva scrânciobe. Nu s-au produs de către pârât dovezi privind amenajarea spațiului în acest scop, conform legislației specifice. În atare situație, în raport și de dispozițiile art. 6.1 alin. 2 din HG nr. 250/2007, Curtea apreciază că această porțiune de teren poate fi restituită în natură.
Cu privire la cea de-a doua suprafață de teren, pârâtul a invocat că este ocupată de garaje construite încă de la momentul edificării blocurilor de locuințe, blocuri ce au constituit obiectivul în vederea căruia s-a dispus exproprierea. Terenul respectiv face obiectul unor contracte de închiriere sau superficie, încheiate cu proprietarii acestor garaje, prima instanță considerând în mod greșit că este vorba de construcții ușoare, demontabile. În conformitate cu dispozițiile art. 11.3 din nr.HG 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, imobilele expropriate (construcții nedemolate și teren) care sunt libere (deci care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care au fost înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptățite. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 10.4 teza a II-a din actul normativ menționat, "se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizația era temporară). În acest caz, proprietarul este ținut a respecta prevederile art. 14 din lege", privind subrogarea în drepturile statului, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului (de locațiune, concesiune, etc.), dacă acesta a fost încheiat potrivit legii.
În raport de aceste dispoziții imperative ale legii, nu pot fi primite apărările pârâtului privind caracterul definitiv al garajelor, motivat de conținutul autorizațiilor de construire, detaliile tehnice constructive sau vechimea acestora. Prin normele metodologice de aplicare unitară a legii, legiuitorul a înțeles să califice aceste construcții drept ușoare și demontabile, chiar dacă amplasarea lor a fost autorizată. De altfel, în acest sens erau și dispozițiile Decretului nr. 144/1958 privind eliberarea autorizației de construire, potrivit cărora "garajele se încadrează la art. 2 pct. 1 lit. e - lucrări cu caracter provizoriu sau semipermanent". Un argument în plus îl constituie și faptul că terenul aferent acestor construcții face obiectul contractelor de închiriere încheiate de pârât cu proprietarii garajelor.
Neîntemeiate se dovedesc a fi și criticile apelantului cu privire la calitatea de moștenitori a reclamanților după, în sensul că, deși aceștia nu au făcut dovada decesului, și implicit nici pe cea a acceptării succesiunii după această persoană, acest aspect nu este de natură a împiedica pe reclamanți să beneficieze de dispozițiile reparatorii ale Legii nr. 10/2001. Astfel, fratele autorului reclamanților, născut în anul 1907, fost declarat dispărut prin sentința civilă nr. 5433/2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, ultimele informații despre această persoană datând din timpul celui de-al doilea război mondial. Lipsa oricăror informații despre această persoană într-o perioadă atât de îndelungată, vârsta pe care aceasta ar fi avut-o în prezent, cât și lipsa vreunei notificări din partea vreunei alte persoane, sunt elemente care permit instanței reținerea prezumției că aceasta a încetat din viață.
Cererea de intervenție accesorie formulată în cauză va fi respinsă ca nefondată, în conformitate cu dispozițiile art. 55 din Codul d e procedură civilă. Deși cererea de intervenție a fost calificată de înșiși autorii săi drept cerere de intervenție în interesul pârâtului, intervenienții au arătat că cererea lor de respingere a pretențiilor reclamanților este justificată de propriile pretenții, pe care le au asupra a parte din terenul restituit de prima instanță, respectiv parcela cuprinsă între (N), bloc locuințe B3 (E), bloc locuințe (S) și str. - (V), configurată în contur albastru în planul de situație. Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect lipsa unor mențiuni care să permită identificarea amplasamentului parcelei de 2.500 mp vândută de în anul 1957, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 905/474. Nici prin expertiza topometrică efectuată în apel nu a putut fi identificat cu certitudine amplasamentul terenului aparținând intervenienților, întrucât la data încheierii convenției de înstrăinare s-a consemnat mențiunea vânzării suprafeței de 2.500 mp, fără ca parcela tabulară să fie divizată, contractul nefiind însoțit de un plan de situație care să permită individualizarea proprietății dobândite de cumpărători.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamanți, instanța reține că este întemeiată critica formulată de aceștia privind prioritatea ce trebuie acordată modalității de reparare a prejudiciilor cauzate prin expropriere pe calea atribuirii altor bunuri și servicii în compensare, față de acordarea de despăgubiri. Din textele cuprinse în art. 10 al. 10, art. 11 al. 8, art. 19 al. 1, art. 20 al. 3, art. 26 al. 1 ale Legii 10/2001, rezultă că unitățile deținătoare au obligația de a verifica cu prioritate posibilitatea de atribuire a unor bunuri sau servicii de natură a compensa prejudiciul produs reclamanților, și doar în măsura în care astfel de bunuri și servicii nu sunt identificate, aceștia urmând să fie despăgubiți în conformitate cu Titlul VII din Legea 247/2005.
În consecință, instanța urmează a admite apelul reclamanților și a stabili o obligație alternativă în sarcina pârâtului, în condițiile în care acesta are posibilitatea de a identifica în domeniul public sau privat ce îi aparține (în cazul bunurilor din domeniul public urmând a efectua demersurile necesare în vederea transferării mai întâi în domeniul privat a bunurilor, iar ulterior în vederea atribuirii către reclamanți) a bunurilor mobile sau imobile ce pot fi atribuite reclamanților, indiferent de momentul în care aceste bunuri devin proprietatea pârâtului, iar în caz de imposibilitate efectivă și obiectivă, urmând a fi acordate reclamanților despăgubiri în conformitate cu Titlul VII din Legea 247/2005.
Față de declarația expresă a reclamantului din ședința din 2 februarie 2010, instanța a încuviințat solicitarea acestuia de a se reveni de la efectuarea unei expertize topometrice care să identifice bunuri din domeniul privat al pârâtului care să poată fi atribuite în compensare.
De asemenea, instanța constată a fi întemeiată critica reclamanților privind omisiunea primei instanțe de a obliga pârâtul la despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor ce au aparținut autorilor lor. Deși în decretul de expropriere nu se menționează în mod expres preluarea casei de locuit și anexelor gospodărești, reclamanții au făcut dovada existenței acestor imobile pe terenul supus exproprierii (filele 20-22), iar în prezent aceste construcții nu mai există (fila 23, 24), pe amplasamentul pe care se aflau construcțiile fiind în prezent edificate blocuri de locuit și garajele despre care a făcut mențiune pârâtul prin cererea de apel. Având în vedere că pârâtul nu a contestat desființarea abuzivă a acestor construcții și nici nu s-a invocat ori dovedit despăgubirea reclamanților, în mod distinct, pentru aceste construcții, instanța va reține o prezumție simplă, judecătorească, în sensul că imobilele construcții au existat în patrimoniul autorilor reclamanților. Constatând că pârâtul nu a invocat și dovedit desființarea legală a acestor construcții, în condițiile în care demolarea era supusă autorizării la data dispariției acestora din evidențele fiscale ale autorității locale (conform adresei nr. 9259/10.03.2005 emisă de pârât, autoarea reclamanților a achitat impozit pentru proprietatea sa "situată în-, compusă din clădire și teren" până în anul 1966 - fila 21 dosar fond), instanța va aprecia că reclamanții au făcut dovada îndreptățirii la despăgubiri pentru aceste bunuri. Conform dispozițiilor art. 11 al. 2 din Legea nr. 1/2001, "pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent", despăgubirile urmând a fi acordate conform dispozițiilor procedurale din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul acestora fiind stabilit prin expertiza efectuată de prima instanță la suma de 50.800 lei.
Deși prin cererea de apel reclamanții au invocat caracterul incomplet al expertizei topometrice efectuate în cauză, arătând că nu a fost identificată întreaga suprafață de teren expropriată, care în prezent este liberă și poate fi restituită în natură, la termenul din 21 octombrie 2009, au renunțat la judecarea acestui motiv de apel.
Criticile reclamanților privind posibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 223 mp ocupat de -ria "-" urmează a fi respinse ca neîntemeiate. Astfel, cu toate că această construcție nu a fost autorizată, instanța reține faptul că a fost mutată pe actualul amplasament în anul 1978, ulterior fiind aduse imobilului multiple îmbunătățiri, ce îi conferă caracteristicile unei construcții definitive (filele 146-155 dosar fond).
În ceea ce privește dreptul de proprietate pentru acest teren, a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0044 din 31.03.1997, pârâtei "" S:A:, iar la data 06.11.2001 a fost vândut pârâtei " PRIMA" prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6592/6.11.2001 de BNP - În lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, corect instanța de fond a apreciat că nu se poate reține lipsa de valabilitate a acestui înscris. Aspectele invocate de către reclamanți, privind împrejurările în care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pot face obiectul analizei instanței competente, în măsura în care aceasta va fi sesizată. Cum la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă din care să rezulte că nevalabilitatea acestui titlu de proprietate a fost constatată judiciar, instanța constată că această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură, reclamanții urmând a primi măsuri reparatorii conform art. 11 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
Se vor menține dispozițiile sentinței apelate cu privire la condiționarea acordării măsurilor reparatorii de restituirea, în cuantum actualizat, a despăgubirii achitate autorilor reclamanților la momentul exproprierii, întrucât acest aspect nu a fost contestat prin cererile de apel formulate și nici nu a fost infirmat de probele administrate în apel. De asemenea, va fi menținută dispoziția de respingere a acțiunii reclamanților față de pârâtele "" SA și " PRIMA" SRL
În baza art. 274 și art. 276 din Codul d e procedură civilă, instanța va obliga pârâtul Municipiul S să plătească reclamanților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, având în vedere că pretențiile acestora au fost încuviințate doar în parte.
În numele Legii,
Pentru aceste motive,
DECIDE:
Respinge apelul pârâtului ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienții - și.
Admite apelul reclamanților.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1220 din 2 octombrie 2007 Tribunalului Suceava, în sensul că:
Obligă pârâtul să acorde reclamanților în compensare pentru suprafața de 5188 mp, imposibil de restituit în natură, precum și pentru construcțiile demolate, alte bunuri imobiliare, iar în caz de imposibilitate să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, în valoare de 964.968 Euro (186 Euro/mp) sau echivalentul în lei la data executării, pentru teren, respectiv 50.800 lei pentru construcții.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâtul Municipiul S să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
2ex./ 31.03.2010
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
