Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 133
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B împotriva sentinței nr. 602 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic - pentru pârâta apelantă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, avocat pentru reclamantul intimat G, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța,constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic - pentru pârâta apelantă Direcția Generală a Finanțelor Publice B susține că din înscrisurile de la dosar nu rezultă că imobilul revendicat, în care în prezent funcționează Garda Financiară - secția B, a fost proprietatea defunctei -. În prezent la adresa unde are sediul Garda Financiară - secția B, figurează înscrisă "Casa " și nu "Casa -". Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Avocat cu delegație de substituire pentru avocat - pentru reclamantul intimat G, precizează că imobilul este liber, poate fi restituit, având în vedere că pârâta apelantă s-a mutat într-un sediu nou. Solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la 7 septembrie 2006 reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B anularea deciziei nr. 1 din 14 august 2006 emisă de această din urmă și obligarea ei la restituirea imobilului situat în B,-.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că autoarea sa - a fost proprietara acestui imobil preluat de stat conform listei anexă la Decretul nr. 95/50 și că anterior încheiase un contract de închiriere cu Direcția Generală a Drumurilor iar la 11 octombrie 1949 a plătit la Administrația Financiară B impozitul datorat pentru clădire.
Reclamantul a arătat de asemenea că este nepotul numitei - așa cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 43 din 20 septembrie 2005 și nr. 156 din 11 iulie 1997 fiind singurul care a formulat cerere de restituire întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că imobilul proprietatea numitei - este cel în care actualmente funcționează Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al Județului B - monument istoric înscris la poziția 353 a Institutului Național al Monumentelor Istorice.
Prin sentința civilă nr. 602 din 29 mai 2002 a Tribunalului Botoșanis -a admis acțiunea, s-a anulat decizia nr. 1 din 14 august 2006 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligată să restituie reclamantului imobilele construcție și teren în suprafață de 289,46 mp respectiv 1124 mp situate în- din municipiul B, identificate în schița anexă la raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de închiriere din 1945, proprietarii imobilului din- respectiv - și Colonel - au închiriat Direcției Generale a Drumurilor B construcția formată din 2 corpuri de case respectiv corpul principal cu 5 camere și 2 antreuri iar cel secundar cu 3 odăi mici și o cameră la parter iar la etaj 4 odăi mici și o. Prin Decretul nr. 92 din 1950 privind naționalizarea de imobile din județul B din proprietatea numitei - au fost preluate de stat 12 apartamente din str. - nr. 1. S-a reținut că str. - s-a numit între anii 1942-1947 str. - iar din 1969 str. - - așa încât imobilul revendicat este cel expropriat în 1950. În 1949 impozitul pentru imobil a fost achitat de -.
S-a apreciat că reclamantul a făcut dovada că are calitate de persoană îndreptățită la restituire, fiind moștenitor al -.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins prin decizia civilă nr. 314 din 27 noiembrie 2007.
A reținut instanța de apel că, prin contractul de închiriere din 12 iunie 1945 s-a făcut dovada faptului că autoarea reclamantului, -, a fost proprietara imobilului situat în-. Chitanța nr. 36813 din 11 octombrie 1949 emisă de Administrația Financiară B face dovada achitării de către autoarea reclamantului a impozitului pentru clădire confirmând dreptul de proprietate.
Prin Decretul nr. 92/1950 s-au expropriat din proprietatea - 12 apartamente situate în str. - nr. 1 Referitor la evoluția denumirii străzii - s-a reținut că strada s-a numit - între anii 1942-1947, - din 1948 și str. - - din 1960. Așa fiind, imobilul expropriat în 1950 de pe str. - nr. 1 este cel situat în 1945 pe-.
Expertiza efectuată în cauză a confirmat că imobilul identificat în contractul de închiriere din 1945 este cel în care în prezent își desfășoară activitatea Garda Financiară
Susținerile pârâtei potrivit cărora imobilul situat pe nr. 10 aflat în proprietatea Direcției Județene de Cultură este cel revendicat au fost înlăturate, adresa emisă de Muzeul Județean B necoroborându-se cu celelalte probe.
Având în vedere că raportul de expertiză efectuat în cauză a fost depus la dosar pentru termenul din 25 aprilie 2007 acordându-se termen pentru studiu la 23 mai 2007 și că până la termenul acordat pârâta nu a formulat obiecțiuni, s-a apreciat că, prin neacordarea unui nou termen de către prima instanță nu s-a încălcat dreptul la apărare și nici principiul contradictorialității.
În ce privește acordarea cheltuielilor de judecată s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta criticând-o printre alte motive și pentru faptul că, deși a invocat în motivarea apelului faptul că instanța de fond nu i-a solicitat reclamantului să prezinte în original documentele depuse la dosar în copie, instanța de apel nu a avut în vedere acest motiv.
Prin decizia nr. 1491 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală s-a admis recursul pârâtei, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, deși critica apelantei viza faptul că nu au fost verificate copiile actelor existente la dosar, Curtea de Apel nu a răspuns acestui motiv, nerespectând limitele de judecată fixate în conformitate cu art. 287 pct. 3 Cod procedură civilă.
În rejudecare, la termenul din 23 octombrie 2009 instanța de apel a procedat la verificarea conținutului înscrisurilor prezentate de apărătoarea reclamantului în original constatând identitatea acestora cu cele existente în copie la dosar, fiecare înscris fiind menționat în încheierea de ședință redactată pentru acea dată.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate precum și în conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă respectiv art. 315 al. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza contractului de închiriere din 12 iunie 1945 (fila 18 dosar fond), - prin procurator și Colonel. - au închiriat Direcției Generale a Drumurilor B imobilul compus din două corpuri de case situat în-. Fără îndoială că la acea dată cei doi erau proprietarii imobilului în litigiu, De altfel cu chitanța nr. 36813 din 11 octombrie 1949 emisă de Administrația Financiară B (fila 17 dosar fond) s-a făcut dovada plății impozitului pentru acest imobil.
Susținerea apelantei vizând faptul că nu au fost identificate acte privind imobilul în litigiu în urma verificărilor efectuate de - DRDP I, întemeiată pe adresa nr. 93/5347 din 13 aprilie 2006, nu are relevanță atâta timp cât s-a făcut dovada închirierii cu contractul mai sus menționat.
Prin Decretul nr. 92/1950 privind naționalizarea de imobile din orașul B au fost preluate 12 apartamente din str. - nr. 1 aparținând numitei - așa cum rezultă din copia extras emisă de Direcția Județeană Ba A rhivelor Naționale.
În ce privește schimbarea denumirii străzii, adresa nr. 1261 din 18 septembrie 2006 a Muzeului Județean B (fila 38 dosar fond) confirmă că strada pe care se află imobilul s-a numit în perioada 1942-1947 str. -, din 1948 str. - și din 1960 str. - -.
Așa fiind, imobilul expropriat în 1950 situat pe str. - nr.1 este același cu cel care figura în 1945 pe-.
Expertiza efectuată în cauză confirmă că imobilul care a format obiectul contractului de închiriere este cel în care își desfășoară activitatea Garda Financiară fiind atribuit prin protocol de către Prefectura Județului B pârâtei.
Susținerea pârâtei privind faptul că imobilul preluat de la - este situat pe nr. 10 fiind în proprietatea Direcției Județene de Cultură Baf ost în mod corect înlăturată, adresa Muzeului Județean B necoroborându-se cu altă probă. De altfel expertiza efectuară în cauză a concluzionat că acest imobil are 16 camere + grupuri sanitare și nu 12 așa cum rezultă din documentația depusă de reclamant, iar schițele depuse de ambele părți confirmă susținerile expertului.
Critica vizând încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității este neîntemeiată în condițiile în care raportul de expertiză a fost depus la 25 aprilie 2007, s-a acordat termen pentru studiul acestuia iar pârâta nu a formulat obiecțiuni.
La termenul din 23 octombrie 2009 apărătoarea reclamantului a prezentat instanței înscrisurile invocate în motivarea acțiunii verificându-se conținutul acestora și constatându-se identitatea cu copiile depuse la dosar, respectându-se astfel dispozițiile art. 139 Cod procedură civilă a căror încălcare s-a invocat în motivarea apelului.
Cheltuielile de judecată au fost stabilite de prima instanță în sarcina pârâtei cu respectarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 296 respectiv 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B împotriva sentinței nr. 602 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4ex/10.12.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Plăcintă Dochița
