Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1438/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.1438
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta COM, împotriva sentinței nr. 374 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns și reclamantul intimat .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
consilier juridic pentru pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței și pe fond respingerea în totalitate a acțiunii formulată de reclamant. Depune concluzii scrise.
Reclamantul intimat a cerut respingerea recursului ca nefondat menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 18 noiembrie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta SC _ COM" SRL D solicitând obligarea acesteia la plata indemnizației pentru concediu de odihnă aferent perioadei în care a lucrat la societatea pârâtă începând cu 26 martie 2007, drepturile salariale pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă în perioada ulterioară încheierii contractului de muncă 26 martie 2007, precum și drepturile salariale pentru perioada de preaviz și daune morale.
Cererea a fost precizată de către reclamant (23 dosar) prin indicarea zilelor pentru care solicită plata orelor suplimentare.
Față de acțiunea reclamantului a depus întâmpinare pârâta (filele 10 - 11 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare a arătat că reclamantul a beneficiat de concediu legal de odihnă atât în anul 2007 cât și în anul 2008 achitându-i-se drepturile aferente.
Mai arată că, acesta a fost angajat la unitatea pârâtă începând cu 26 martie 2007 ca muncitor necalificat, iar la data de 13 octombrie 2008 prin adresa 395 fost înștiințat că începând cu 01 noiembrie 2008 i se va desface contractul de muncă potrivit art.65 alin.1 din Codul Muncii, prin aceasta respectându-se dreptul de preaviz prevăzut de art.73 alin.1 din Legea 53/2003 acordându-i-se 15 zile lucrătoare.
În ce privește plata orelor suplimentare a arătat că, din verificarea foilor de pontaj acesta nu a efectuat ore suplimentare în zilele de sâmbătă.
În ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale acestea nu sunt justificate neexistând o motivare a lor, neexistând motive pentru acordarea acestora.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și au fost audiați martori (112, 116 și 119 dosar).
Prin sentința civilă nr.374 din 19.03.2009 Tribunalul Botoșani- Secția civilă a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească indemnizația pentru concediul de odihnă aferentă timpului efectiv lucrat în perioada 26.03.2007 - 31.10.2008, drepturile salariale pentru 400 ore lucrate sâmbăta în perioada 26.03.2007 - 31.10.2008, precum și sporul de 100% aplicat la salariul de bază; drepturile salariale pentru o perioadă de preaviz de 5 zile lucrătoare.
Prin aceeași sentință s-a respins ca nefondat capătul de cerere privitor la daunele morale.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond reținut în esență că, din înscrisul aflat la fila 107 dosar cât și din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamantul a lucrat la unitatea pârâtă în fiecare zi de sâmbătă un program de 5 ore între orele 8 - 13,00 în perioada 26.03.2007 - 31.10.2008, precum și că nu s-o aflat în concediu de odihnă efectivă nici o zi pe timpul cât a fost angajat al unității.
De asemenea a mai reținut instanța de fond că unitatea pârâtă nu a respectat dispozițiile art.74 al.2 din în sensul acordării unui preaviz cu o durată de 20 de zile, reclamantul primind un preaviz de numai 15 zile astfel că pârâta datorează acestuia plata drepturilor salariale pentru o perioadă de 5 zile lucrătoare reprezentând termen de preaviz.
Față de cererea de acordare a daunelor morale prima instanță reține că reclamantul nu a probat că ar fi suferit un prejudiciu moral ca urmare neacordării drepturilor solicitate în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal, a declarat recurs pârâta SC COM SRL D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat a arătat în esență că instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză și a pronunțat soluția recurată doar în baza declarațiilor martorilor și, care se aflau în judecată cu societatea la momentul respectiv, astfel că au depus declarații nesincere.
Pe de altă parte, mai arată recurenta că, din evidența scriptică - facturi și avize de expediție - prezentată instanței, a rezultat că nu s-au efectuat activități de genul celor aflate în obiectul de activitate al unității, în zilele de sâmbătă, iar cât privește înscrisul aflat la fila 107 dosar - acesta demonstrează că doar un singur punct de lucru a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă și duminică, respectiv depozitul,la care reclamantul nu a desfășurat activitate.
Cât privește declarația martorei, în mod greșit a fost înlăturată, întrucât reclamantul, în calitatea sa de îngrijitor, nu avea șef de formație care să-i întocmească fișa de pontaj semnând în condica de prezență, astfel că, sarcina întocmirii fișei de pontaj a acestuia revenea numitei, în calitate de responsabil Personal.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată,prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul pârâtei.
Din probatoriul administrat la judecata în primă instanță, rezultă că reclamantul a fost angajatul pârâtei pe durată nedeterminată, pe post de muncitor necalificat, începând cu data de 26.03.2007.
La data de 1.XI.2008 pârâta a emis decizia nr.421 prin care, în temeiul art.65 al.1 din Codul Munciis - dispus încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei la societatea pârâtă.
Anterior emiterii acestei decizii prin actul numit "preaviz" pârâta acordat reclamantului un termen de 15 zile de preaviz, în perioada 13.2008 - 1.XI.2008.
În prezenta cauză reclamantul solicită obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale aferente zilelor de sâmbătă în care a desfășurat activitate, în perioada 26.03.2007 - 31.10.2008, drepturile salariale pentru 5 zile lucrătoare - termen preaviz neacordat -, indemnizația de concediu neefectuat efectiv, cât și daune morale.
Din evidența scriptică a societății pârâte, respectiv de plată, foi colective de prezență, planificări pentru concediu, facturi și avize de expediție, rezultă fără dubiu că reclamantul nu a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă, precum și că a efectuat concediul de odihnă pe anii 2007, 2008.
Înscrisul de la fila 107 dosar dovedește programul de activitate al punctelor de lucru ale pârâtei, de luni până vineri între orele 8 - 16, cu excepția Depozitului care a desfășurat activitate și sâmbăta și duminica între orele 8 - 12.
Însă, așa cum rezultă din susținerile pârâtei, necontestate de reclamant, dar și din declarațiile martorilor propuși chiar de către reclamant, acesta nu a prestat activitate la acest punct de lucru, aflat în afara municipiului D, ci la un alt punct de lucru din municipiul D aflat pe strada -. -, în Cartierul Satul.
Cât privește declarațiile martorilor propuși de reclamant, trebuie de subliniat că aceștia se aflau în litigiu cu unitatea pârâtă, astfel că în mod evident, susținerile lor nu pot fi apreciate ca obiective ci mai degrabă subiective, influențate de situația conflictuală în care se aflau cu pârâta.
Față de aceste aspecte, în mod eronat instanța de fond, coroborând înscrisul de la fila 107 dosar fond cu declarațiile martorilor propuși de reclamant, a considerat că reclamantul a dovedit că a lucrat în zilele de sâmbătă respectiv că nu a efectuat efectiv concediul de odihnă pe anii 2007, 2008 și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale aferente.
Deosebit de cele de mai sus, curtea apreciază corectă soluția de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale pentru o diferență de preaviz de 5 zile lucrătoare, din înscrisul de la fila 20, rezultând că reclamantul a primit preaviz cu privire la desfacerea contractului de muncă cu 15 zile înainte de data emiterii deciziei, contrar prevederilor art.74 al.2 C:
Deasemeni, în mod just a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, câtă vreme reclamantul nu a produs probe privind prejudiciul moral suferit.
Pe cale de consecință, pentru cele mai sus reținute, în temeiul art.312 al.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă recursul pârâtei va fi admis iar sentința civilă va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata indemnizațiilor de concediu aferentă perioadei 26.03.2007 - 31.10.2008 cât și a drepturilor salariale pentru 400 de ore lucrate sâmbăta în aceeași perioadă.
Totodată se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta COM, împotriva sentinței nr. 374 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.374 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- în sensul că:
Respinge cererea de plată a indemnizației de concediu aferentă timpului efectiv lucrat în perioada 26.03.2007 - 31.2008 și a drepturilor salariale, precum și sporul de 100% aplicat la salariul de bază ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
-pentru jud. -,aflată
în semnează
președintele instanței,
Red.
Jud. fond:
Tehnored. ex.2
14.12.2009.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina -Drepturi bănești
II. - Soluția la fond -Admis în parte acțiunea.Respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale.
III. - Soluția în recurs -Admis recursul declarat de pârâta SC COM SRL Modifică în parte nr.374/18.03.2009 a trib.Bt. în sensul că: Respinge cererea de plată a indemnizației de concediu aferentă timpului efectiv lucrat în perioada 26.03.2007 - 31.2008 și a drepturilor salariale,precum și sporul de 100% aplicat la salariul de bază ca nefondată.
FIȘA ÎN CIVIL - conflicte de muncă
JUDECĂTORIA III. CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. Decizia nr.1438/17.XI.2009
Judecători Dosar nr-
Complet: - - -
II. TRIBUNALUL BOTOȘANI - -
Sentința nr.374/18.03.2009 -
Judecători:
În prezenta cauză reclamantul solicită obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale aferente zilelor de sâmbătă în care a desfășurat activitate, în perioada 26.03.2007 - 31.10.2008, drepturile salariale pentru 5 zile lucrătoare - termen preaviz neacordat -, indemnizația de concediu neefectuat efectiv, cât și daune morale.
Din evidența scriptică a societății pârâte, respectiv de plată, foi colective de prezență, planificări pentru concediu, facturi și avize de expediție, rezultă fără dubiu că reclamantul nu a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă, precum și că a efectuat concediul de odihnă pe anii 2007, 2008.
Înscrisul de la fila 107 dosar dovedește programul de activitate al punctelor de lucru ale pârâtei, de luni până vineri între orele 8 - 16, cu excepția Depozitului care a desfășurat activitate și sâmbăta și duminica între orele 8 - 12.
Însă, așa cum rezultă din susținerile pârâtei, necontestate de reclamant, dar și din declarațiile martorilor propuși chiar de către reclamant, acesta nu a prestat activitate la acest punct de lucru, aflat în afara municipiului D, ci la un alt punct de lucru din municipiul D aflat pe strada -. -, în Cartierul Satul.
Cât privește declarațiile martorilor propuși de reclamant, trebuie de subliniat că aceștia se aflau în litigiu cu unitatea pârâtă, astfel că în mod evident, susținerile lor nu pot fi apreciate ca obiective ci mai degrabă subiective, influențate de situația conflictuală în care se aflau cu pârâta.
Față de aceste aspecte, în mod eronat instanța de fond, coroborând înscrisul de la fila 107 dosar fond cu declarațiile martorilor propuși de reclamant, a considerat că reclamantul a dovedit că a lucrat în zilele de sâmbătă respectiv că nu a efectuat efectiv concediul de odihnă pe anii 2007, 2008 și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale aferente.
Deosebit de cele de mai sus, curtea apreciază corectă soluția de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale pentru o diferență de preaviz de 5 zile lucrătoare, din înscrisul de la fila 20, rezultând că reclamantul a primit preaviz cu privire la desfacerea contractului de muncă cu 15 zile înainte de data emiterii deciziei, contrar prevederilor art.74 al.2 C:
Deasemeni, în mod just a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, câtă vreme reclamantul nu a produs probe privind prejudiciul moral suferit.
Pe cale de consecință, pentru cele mai sus reținute, în temeiul art.312 al.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă recursul pârâtei va fi admis iar sentința civilă va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata indemnizațiilor de concediu aferentă perioadei 26.03.2007 - 31.10.2008 cât și a drepturilor salariale pentru 400 de ore lucrate sâmbăta în aceeași perioadă.
Totodată se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Sas Laura, Bratu
