Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 133
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Consiliul Județean, cu sediul în T, nr. 1, jud.D, împotriva sentinței civile nr.370 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și, ambele cu domiciliul ales la cab.av. -, cu sediul în B, sector 1,-,. 4,. B,. 4,. 70 și intervenientul în interesul Consiliului Județean D, Complexul "Curtea Domnească" cu sediul în T,-, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, sub nr.2551/120/3.04.2008, reclamantele și, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.47/2008 și restituirea în natură a imobilului din T,-, actualmente Muzeul și Cărții, imobil compus din construcție și teren aferent în suprafață de 3349 mp.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilul menționat a fost cumpărat de către autorii lor, conform contractului de vânzare-cumpărare din 23 mai 1945, iar ca urmare a regimului comunist, în anul 1949 au fost evacuați prin forță, iar la data de 1.06.1949 au fost obligați la închirierea imobilului T-conform adeverințelor din 10.09.1949 și că în această perioadă, tatăl lor, fiind veteran de război, având activitate politică în cadrul unui partid istoric, a fost nevoit ca pentru o perioadă de câțiva ani să se ascundă pentru a se feri de represaliile regimului comunist.
Mai arată că, ulterior, în anul 1952, printr-o hotărâre judecătorească au fost deposedați definitiv de proprietatea asupra imobilului din-, iar ca
- 2 -
urmare a intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 a notificat prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, solicitând restituirea în natură a imobilului și că din momentul formulării notificării, Primăria Tat ergiversate în mod abuziv soluționarea acesteia, astfel că imobilul menționat a fost preluat fără respectarea art.4 din Decretul nr.224/1951 și a legislației în vigoare la acea dată, a fost preluat fără titlu de către autoritățile comuniste, suma pretinsă drept impozit a fost achitată de către chiriașul Casa Armatei, iar realizarea procedurii ce precede încuviințarea executării silite la altă adresă nu a permis debitorilor să-și facă apărările în timpul procesului, mai mult, aceștia nu mai locuiau din 1949 în-, iar părăsise județul D pentru a nu fi arestat datorită activității sale politice, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Au fost depuse la dosar, în copie, următoarele acte: dispoziția nr.47/10.03.2008, sentința civilă nr.9986/14.12.1998, decizia nr.2856/21.12.1999, decizia nr.2049/2.06.2000, hotărâri ale guvernului, protocol nr.11548/13.12.2007, proces verbal încheiat la 13.12.2007.
Prin întâmpinarea depusă Consiliul Județean Das olicitat respingerea ca nefondată a contestației formulată în baza Legii nr.10/2001 și să se mențină ca legală și temeinică dispoziția nr.47/10.03.2008, emisă de Președintele Consiliului Județean
La termenul de judecată din data de 4.07.2008 au fost admise obiectivele formulate de reclamante și s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie pentru identificarea terenului din T,-, stabilirea vecinătăților, stabilirea suprafeței de teren anterior anului 1952, conform actelor de proprietate și a contractului de împrumut și stabilirea actualei suprafețe de teren din-
La termenul de judecată din data de 27.10.2008 s-a dispus introducerea în cauză a Complexului Național "Curtea Domnească" în calitate de intervenient în interesul Consiliului Județean
La data de 22.09,2008 s-a depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul, iar la termenul din 24.11.2008, reprezentantul pârâtului a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni ce au fost admise și s-a dispus refacerea raportului de expertiză, în specialitatea topografie, cu privire la modalitatea de stabilire a dimensiunilor terenului stabilite de raport la nivelul anului 1952.
La data de 22.01.2009, s-a depus la dosar raportul de expertiză-refacere întocmit de expertul iar la data de 30.01.2009, reprezentantul pârâtului și reprezentantul intervenientului în interesul pârâtului au formulat și depus obiecțiuni la raportul de expertiză-refacere obiecțiuni, iar la termenul din data de 9.02.2009 instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză-refacere, și, nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, a rămas în deliberare.
In cauza au fost audiati martorii si
Prin sentința civilă nr.370 pronunțată la data de 16 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantele și, a anulat dispoziția nr.47/2008 emisă de pârâtă și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în T,--compus
- 3 -
din construcție și suprafața de 3349 mp teren așa cum este identificat în raportul de expertiză -filele 115-117.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în ceea ce priveste constructia in cauza definitoriu este de stabilit daca imobilul a fost preluat abuziv, caci existenta dreptului de proprietate si posesia la momentul preluarii sunt dincolo de orice dubiu, rezultând din inscrisurile depuse la dosar si din depozitiile martorilor audiati.
Imobilul constructie a trecut in proprietatea statului urmare a sentintei civile nr 153/1952.
Asa cum se arata in cererea de chemare in judecata, sentinta 153/1952 nu face vorbire de imobilul situat la nr 7 pe strada - ci de nr. 6, mai mult partile nu au fost in masura sa cunoasca de existenta procesului, nefiind respectate nici dispozitiile art 4 si 5 din Decretul 224/1951,procesul verbal de sechestru nr. 31/1952, necuprinzând evaluarea imobilului cit si averea scutita de urmarire, astfel ca preluarea s-a facut in baza unui titlu nevalabil.
Relativ la terenul solicitat in mod corect expertul a indentificat suprafata acestuia de 3349 mp, având la indemâna vecinatatile ce sunt prezentate in contractul de imprumut din 5.12.1944.Nu se poate pune la indoiala suprafata ce a fost gasita de expert in conditiile in care in contractul de imprumut sunt trecute vecinatatile cit si dimensiunile laturilor.
Asa cum se arata si in actiunea introductiva, imobilul teren a fost preluat in mod abuziv de catre statul R, teza confirmata chiar de catre comisia de analiza a cererilor formulate in baza legii 10/2000 fila 31.
Prin depozitiile martorilor audiati in cauza a fost dovedit si faptul posesiei imobilului la data preluarii abuzive, dovada ce nu a fost combatuta de catre parata prin nici o proba contrara.
Impotriva acestei decizii a declarat apel pârâtul Consiliul Județean D, susținând că:
1. Instanța de fond a admis acțiunea reclamantelor fără un temei legal, fără a se dovedi caracterul și modalitatea efectivă de preluare abuzivă a imobilelor, ignorând prevederile Legii nr. 10/2001 și a normelor metodologice de aplicare a acesteia.
2. Instanța de fond a ținut cont doar de actele și probele administrate în cauză de către reclamante, neluând în considerare actele în apărare depuse la dosar de către Consiliul Județean D, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt cu privire la preluarea imobilelor în proprietatea statului.
In dezvoltarea acestor motive de apel, apelantul a susținut cu privire la imobilul clădire,Muzeul și, din T,-, că instanța de fond a dispus în mod netemeinic restituirea în natură a acestuia, pe motiv că imobilul ar fi fost preluat abuziv în proprietatea statului.
Dimpotrivă, din actele depuse la dosar de către apelant rezultă că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 224/1951, pentru neplata impozitelor datorate de proprietarul imobilului la stat, conform Cărții de judecată nr. 153 din 10.08.1952, recunoscută ca valabilă prin sentința civilă nr.9986 din 14.12.1998 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2049 din 2 iunie 2000 Curții de APEL PLOIEȘTI.
- 4 -
Totodată, din actele prezentate în apărare de către apelant rezultă fără dubii că fostul proprietar al imobilului, nu a fost împiedicat de către stat să întreprindă diligențele necesare pentru anularea sentinței nr. 153/1952.
Cu privire la terenul aferent imobilului clădire din-, apelantul apreciază că soluția instanței de fond este nelegală față de prevederile Legii nr. 10/2001 întrucât se raportează doar la identificarea suprafeței de teren fără a dispune administrarea de probe pentru dovedirea deținerii legale a terenului la momentul deposedării precum și dovedirea preluării abuzive a imobilului, de la fostul proprietar, pe motive politice.
Legea nr. 10/2001 impune petenților obligația de a face dovada deținerii legale a terenului la momentul preluării în proprietatea statului.
Reclamantele nu au făcut această dovadă astfel că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a terenului aferent imobilului.
Totodată, instanța de fond a ignorat faptul că în cauză, nu s-a făcut dovada preluării abuzive, pe motive politice a imobilului în litigiu, aceasta deoarece normele metodologice de aplicarea Legii nr. 10/2001 enumeră expres măsurile abuzive impuse de stat, pe considerente de persecuție politică, prin care se poate dovedi că drepturile fostului proprietar nu puteau fi exercitate.
Niciuna din situațiile de persecuție politică enumerate de Norme nu a fost dovedită de către reclamante, referitor la defunctul proprietar al imobilului, iar prin declarațiile martorilor audiați nu s-a putut face nici dovada apartenenței politice la PNL a fostului proprietar și nici dovada că fostul proprietar a fost împiedicat în exercitarea drepturilor sale de proprietar, ca urmare a măsurilor abuzive, de persecuție politică, impuse de stat prin arestarea, deportarea, internarea forțată sau a altor măsuri de persecuție care să fi determinat fuga acestuia din țară.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Imobilul din litigiu a aparținut autorilor reclamanților și de la, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 23 mai 1945 transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 1183 din 28.05.1945 aflat la grefa Tribunalului Dâmbovița, calitatea de moștenitoare a reclamantelor fiind dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 450 din 9 august 1972 eliberat de pe urma defunctei și nr. 208 din 8.12.2005 eliberat de pe urma defunctului.
Imobilul a fost preluat de stat în urma admiterii cererii formulate de Secțiunea Financiară a orașului T și încuviințării vânzării de către organele secției financiare pentru neplata impozitelor prin, Carte de judecată civilă nr. 153 din 10.04.1952, pronunțată de Judecătoria Populară Mixtă
Instanța de fond, reținând că preluarea s-a făcut în baza unui titlu nevalabil, a anulat dispoziția nr. 47 din 10.03.2008 emisă de Consiliul Județean D și a dispus restituirea în natură a imobilului, situat în mun.T,-, compus din construcție și teren în suprafață de 3349.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care apelul declarat de pârât este nefundat și urmează a fi respins deoarece:
1. Este neîntemeiată susținerea apelantului că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în natură a imobilului, pe motiv că ar fi fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului.
- 5 -
Practica judecătorească a Inaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că sunt imobile preluate în mod abuziv și intră sub incidența Legii 10/2001 conform art. 2 alin. (1) lit., imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor, dacă au fost încălcate formele procedurale în vigoare la data preluării.
Totodată s-a statuat că, prin decretul nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului s-a instituit o procedură specială, preponderent administrativă, de executare silită imobiliară pentru realizarea creanțelor statului, art. 1 prevăzând expres că această reglementare urma să se aplice pentru urmărirea restanțelor și majorărilor din impozite, taxe și alte venituri bugetare datorate de populație.
De asemenea, prin art. 2, art. 7 și art. 15 din Decretul nr. 224/1951 instanțelor de judecată le-au fost conferite prerogative care vizau în principal verificarea legalității formelor de urmărire efectuate de organele administrative abilitate să inițieze această procedură și totodată puteau pronunța o hotărâre de încuviințare a vânzării imobilului aflat în proprietatea debitorului.
In raport de aceste prevederi legale, hotărârea judecătorească astfel pronunțată nu echivala cu o pierdere a dreptului de proprietate imobiliară al debitorului, ci crea doar premisele pentru o asemenea expropriere în condițiile continuării formelor de urmărire silită.
In același sens sunt și dispozițiile art. 16 alin.(4) din decretul nr. 224/1951 care îi confereau debitorului dreptul de a achita suma datorată,majorările și cheltuielile de judecată până cel mai târziu în ziua fixată pentru vânzarea la licitație a imobilului, deci și ulterior pronunțării hotărârii de către instanță.
Ca urmare, pierderea dreptului de proprietate al debitorului în condițiile Decretului nr. 224/1951 putea interveni numai în situațiile prevăzute de art. 17 și art. 18 adică fie prin vânzarea efectivă a imobilului la licitație, fie prin,predarea, bunului,fără plată comitetelor executive ale Populare Locale, în ambele situații fiind însă obligatorie întocmirea unui proces verbal.
Decretul nr. 224/1951 cuprindea și o interdicție, respectiv prin art. 4 era exceptată de la urmărire silită pentru neplaat impozitelor, casa de locuit cu anexele sale, locuită efectiv de debitor cu familia sa.
In speță, preluarea imobilului s-a făcut cu nerespectarea acestei interdicții, deci în mod abuziv, întrucât imobilul era casă de locuit din care foștii proprietari au fost alungați și ocupată de Casa Armatei.
Față de aceste considerente, este neîntemeiată și susținerea că prin sentința civilă nr.9986 din 14.12.1998 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în dosar nr. 7928/1998 și decizia nr. 2049 din 2 iunie 2000 Curții de APEL PLOIEȘTI, pronunțată în dosar nr. 3819/2000, s-aer fi stabilit irevocabil valabilitatea titlului statului, întrucât prin sentința civilă nr. 9986 din 14.12.1998 pronunțată de Judecătoria Târgoviștes -a respins pe excepția inadmisibilității, cererea de revizuire a Cărții de Judecată civilă nr. 153 din 10.04.1952, formulată de revizuentul, soluție definitivă prin decizia civilă nr. 2856 din 21.12.1999 a Tribunalului Dâmbovița și irevocabilă prin decizia nr. 2049 din 2 iunie 2000 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Preluarea imobilului este abuzivă dat fiind că este nelegală Cartea de judecată civilă nr. 153/1952 prin aceea că: face referire la imobilul din T,-, care era o biserică părăsită la acea vreme, aflată pe partea opusă a
- 6 -
străzii; a fost pronunțată fără citarea foștilor proprietari la adresa reală la care locuiau --, întrucât imobilul fusese preluat de stat fără titlu și închiriat armatei; a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. 2 și art. 16 din Decretul nr. 224/1951; autoarea reclamanților nu datora impozitul pentru imobil întrucât pentru anii 1949-1951 impozitul a fost achitat de chiriașul Casa Armatei, așa cum rezultă din adeverințele nr. 391/1950, nr. 14380/1951 și 597/1996; prin neafișarea avertismentului și a procesului verbal de sechestru la adevăratul domiciliu al autorilor din- cât și prin realizarea procedurii de citare în-, autoarea nu a putut afla de existența debitului, neputând ca în baza art. 11 și 12 din decretul nr. 224/1951 să formuleze apărări în cadrul procesului sau eventual să achite pretinsele sume datorate.
2. Este neîntemeiată și susținerea că reclamantele nu au făcut dovada deținerii legale a terenului la momentul deposedării precum și a preluării abuzive de la fostul proprietar pe motive politice.
Pentru ambele aspecte invocate, s-a instituit o prezumție relativă de preluare abuzivă în punctul 1 lit. din nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 în sensul că, în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului) soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului,constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă,
Cum terenul este deținut de stat și nu de o altă persoană juridică sau persoană fizică iar imobilul casă de locuit a fost preluată cu nerespectarea prevederilor decretului nr. 224/1951, întreg imobilul cade sub incidența dispozițiilor art. 2 lit. d din Legea 10/2001.
De altfel, chiar Comisia de analiză a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 la nivelul Consiliului Județean D în procesul verbal încheiat la 31.01.2008, a constatat că terenul de 4000. aferent clădirii a fost preluat de stat fără titlu dar că nu poate fi restituit în natură întrucât în actul de vânzare cumpărare din 24.05.1945 nu este menționată întinderea suprafeței terenului.
Dar, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a identificat terenul în suprafață de 3349. respectând vecinătățile și dimensiunile din contractul de vânzare cumpărare, terenul fiind între actualele limite împrejmuite ale,Muzeului Cărții și, din T.
De aceea urmează ca în baza disp. art. 296 Cod pr.civilă, să fie respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean, cu sediul în T, nr. 1, jud.D, împotriva sentinței civile nr.370 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții și, ambele cu domiciliul ales la cab.av. -, cu sediul în B,
- 7 -
sector 1,-,. 4,. B,. 4,. 70 și intervenientul în interesul Consiliului Județean D, Complexul "Curtea Domnească" cu sediul în T,-, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.Gh./CO
6 ex./26.06.2009
f- Trib.
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan
