Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 138
Ședința publică din 26 MAI 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta, pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI și intervenienții în interes propriu și, împotriva sentinței civile nr. 472/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor cu ocazia judecării în fond a recursului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta și potrivit căreia, pronunțarea a fost amânată la 26 mai 2009.
Se constată depuse la dosar de către intervenienții și, prin Serviciul de registratură al instanței, în data 20 mai 2009, după închiderea dezbaterilor, o cerere de înscriere în fals împotriva înscrisurilor depuse de reclamanți la dosarul cauzei, enumerate în cuprinsul cererii, iar în data de 25.05.2009 concluzii scrise.
CURTEA,
În deliberare constată că prin sentința civilă nr. 472/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul orașului.
În consecință, instanța a anulat dispoziția nr. 2528/22.10.2007 emisă de pârât și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 6415 mp din imobilul înscris în CF 1214; Prin aceeași hotărâre a respins cererea reclamantei de restituire în natură a suprafeței de 3500 mp din imobilul înscris în CF 1214.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere că reclamanta, în nume propriu și în calitate de moștenitor al fiicei sale (fostă ) a contestat dispoziția nr. 2528/22.10.2007 a Primarului orașului solicitând admiterea retrocedării în natură și echivalent (pentru suprafața ocupată de construcții) a terenului pe care l-a solicitat prin notificarea nr. 72/2002.
În motivare, a arătat că terenul în cauză a fost proprietatea autorilor lor, provenind din fila nr. 1389/3384 a localității, unde era întabulat islazul comunal în momentul în care a fost achiziționat de autorul lor, la data de 25 iunie 1905 cu menționarea prețului de vânzare de 912 coroane. Ca urmare a acestui act translativ de proprietate, terenul achiziționat de autorul lor, în suprafață de 890 stânjeni a fost întabulat în fila CF nr. 2591 localității, iar ulterior transcris în fila CF 1214.
Ulterior ( 28, 40 dosar), cererea a fost precizată, reclamanta solicitând anularea dispoziției cu consecința constatării că este îndreptățită la restituirea terenului de 6546 mp preluat abuziv de stat în anul 1978 sau în parte în natură și în parte prin echivalent pentru terenul ocupat de construcții.
Din probele administrate (înscrisuri și expertiză tehnică efectuatăîn cauză) instanța a reținut că prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea prin care reclamanta și defuncta sa fiică au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului % nr. top, nr cad. 2711 de 6546 mp situat în.
Terenul în litigiu a aparținut antecesorului reclamantei, și a fost împărțit celor 2 fii ai săi, și, socrul reclamantei.
Prin expertiza efectuată în cauză de expert, terenul a fost identificat ca fiind cel înscris în CF 1214 iar expertul a constatat că este cert că terenul în litigiu, conform declarațiilor notariale privind vecinătățile, a planului întocmit în anul 1970, vizat de Oficiul de cadastru în dosar nr. 1756/1970, a celor înscrise în decizia Tribunalului Județean C-S nr. 466/1968 și a contractului de vânzare-cumpărare-copie legalizată-terenul în litigiu a fost al lui și apoi al lui.
Terenul se învecinează spre nord cu strada -, spre est cu casa nr. 625, fostă proprietate a lui, spre sud-est cu râul și spre sud-vest cu râul.
În prezent terenul este ocupat pe 1940 mp de clădirile Facultății din (amplasamentul fostului Pitești), înscrisă în fila de CF, nr. 2909, nr. top. % /a de 1605 mp și nr. top. % din în suprafață de 4810 mp cu hală autoservice, proprietari tabulari în anul 2005 fiind și soția, bun comun.
A mai reținut instanța că în măsura în care terenul solicitat se suprapune cu cel care face obiectul contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la care nu s-a constatat nulitatea absolută în condițiile art. 45 din Legea 10/2001, conform art. 18 lit.c din același act normativ, terenul nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii urmând a fi stabilite prin echivalent.
Cum în speță, reclamanta nu a contestat în nici un mod contractul de vânzare-cumpărare prin care soții au devenit proprietari asupra imobilului în litigiu, rezultă că acesta nu este liber în sensul dispozițiilor Legii 10/2001.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 26 al. 3 rap. la art. 45, art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și a fost respinsă în principiu la termenul din 24.11.2008, instanța reținând că prezenta procedură este una specială, iar intervenienții urmăresc prin cererea formulată respingerea contestației.
Împotriva sentinței au declarat apeluri toate părțile, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul restituirii în natură a terenului pe care nu au fost edificate construcții.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
Totodată, pe calea întâmpinării formulate cu privire la apelul reclamantei a invocat excepția inadmisibilității notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, având în vedere pe de o parte că, la data înregistrării notificării, imobilul se găsea în proprietatea Fundației Române pentru Tineret și, pe de altă parte, că terenul face obiect al Legii nr. 18/1991.
Intervenienții au invocat greșita respingere în principiu a cererii lor, câtă vreme ei sunt proprietarii tabulari ai imobilului revendicat de reclamantă. Tot pe calea apelului, au invocat tardivitatea cererii formulate de reclamantă.
Examinând apelurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 al. 1 Cod pr. civ. instanța reține următoarele:
Având a se pronunța asupra excepțiilor invocate în baza art. 137 al.1 Cod pr. civ. instanța le găsește ca nefiind întemeiate și le va respinge ca atare.
Astfel, potrivit disp. art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data sesizării instanței, termenul în care dispoziția poate fi atacată este de 30 de zile și curge de la data comunicării. Pe de altă parte, potrivit disp. art. 101 al. 1 Cod pr.civ. termenele "se înțeleg pe zile libere".
Or, în cauză, dispoziția a fost emisă la 22.10.2007 - neexistând dovada comunicării - iar cererea a fost depusă la 23.11.2007 (data poștei - 6 dosar fond), deci cu respectarea termenului legal.
În continuare, instanța reține că, și în situația în care imobilul ce face obiect al notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 s-ar fi aflat în patrimoniul unei fundații, legea nu exclude repararea prejudiciului cauzat dacă persoana afirmativ îndreptățită și imobilul solicitat îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
Nici referirile la disp. Legii 18/1991 nu pot fi reținute ca temei al excepției inadmisibilității invocate de pârât.
Astfel, în primul rând, din concluziile raportului de expertiză nu rezultă că imobilul revendicat ar face parte din categoria imobilelor a căror situație este reglementată de disp. art. 8 al. 1 din Legea 10/2001.
În al doilea rând, chiar și în ipoteza invocată de pârât, o notificare cu acest obiect nu este inadmisibilă ci are regimul stabilit de disp. art. 8.2 din HG 250/2007 (în vigoare la data emiterii dispoziției contestate).
În continuare, instanța reține că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul revendicat de reclamantă este înscris în CF 2909 ai cărei proprietari tabulari sunt intervenienții ( 74, 75, 90 dosar fond). Reclamanta a invederat că nu are obiecțiuni la aceste concluzii ale expertului ( 84 dosar fond) și, inclusiv pe calea concluziilor scrise, a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 3500 mp identificat ca fiind liber de către expert ( 75, 119 dosar fond).
Ulterior întocmirii raportului de expertiză sus-menționat, intervenienții au formulat cererea de intervenție invocând calitatea lor de proprietari ai imobilului solicitat spre restituire; această cerere a fost respinsă în principiu de instanță - după cum s-a arătat prin încheierea din 24.11.2008 ( 121 dosar fond).
Este adevărat că Legea 10/2001 prevede o procedură specială, inclusiv sub aspectul contestării în instanță a dispozițiilor date în faza administrativă și că, astfel, față de disp. art. 26 al. 3 din Legea 10/2001 doar persoana îndreptățită (în sensul legii) poate uza de această procedură specială pentru a contesta dispoziția emisă de persoana notificată. În acest sens, practica judecătorească a statuat că terțul ce se pretinde vătămat prin emiterea unei decizii sau dispoziții date în baza Legii nr. 10/2001 poate contesta actul pe calea dreptului comun și nu pe cea pusă la îndemâna persoanei îndreptățite de această lege.
Se observă, însă, că situația din cauză este alta decât cea mai sus-arătată.
Astfel, în speță, inițiativa declanșării procedurii speciale a aparținut reclamantei care-și susține calitatea de persoană îndreptățită, nu intervenienții fiind cei care au contestat dispoziția a cărei anulare se cere.
Având în vedere că prezenta cerere vizează un imobil asupra căruia intervenienții pretind că au un drept de proprietate, caracterul special al procedurii nu le poate fi opus pentru a-i împiedica să-și protejeze afirmatul drept. A le pretinde să rămână în pasivitate în raport de o procedură judiciară ce s-ar putea finaliza cu o hotărâre prin care irevocabil pretențiile reclamantei să fie apreciate ca fiind întemeiate echivalează cu o nesocotire a drepturilor procesuale recunoscute lor de lege.
Chiar dacă prima instanță a respins cererea de chemare în judecată și, aparent, intervenienții nu și-au văzut dreptul afectat, nu se poate reține lipsa interesului lor în promovarea prezentului apel ce vizează nelegalitatea respingerii cererii formulate.
Aceasta pentru că, potrivit dispozițiilor legale, sentința este supusă atât apelului cât și recursului, astfel că ea este susceptibilă de schimbare și, respectiv, modificare de o manieră ce ar putea să-i prejudicieze pe intervenienți fără ca aceștia să-și poată proteja dreptul pretins.
Este adevărat că, invocând un drept propriu asupra imobilului avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței și solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, intervenienții nu fac, aparent, decât să susțină poziția pârâtului. Se observă, însă, că pe calea cererii de intervenție formulate, intervenienții tind să-și conserve dreptul de proprietate afirmaterga omnes, deci nu doar față de reclamantă ci și față de pârât.
În concluzie, instanța apreciază că intervenienții justifică un interes în a interveni în cauza de față și că pot formula o atare cerere inclusiv în cadrul prezentei proceduri, astfel că dispozițiile art. 49 al. 2 Cod pr. civ. sunt incidente.
Respingând în principiu cererea de intervenție în interes propriu, instanța nu a mai analizat fondul susținerilor intervenienților, astfel că sentința urmează a fi desființată cu trimitere spre rejudecare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât intervenienții invocă nu doar dreptul lor de proprietate asupra imobilului reținut de instanță ca fiind cel ce a fost abuziv preluat de la antecesorii reclamantei ci și faptul că terenul astfel preluat (și susceptibil de a face obiect al Legii nr. 10/2001) nici măcar nu este cel identificat prin raportul de expertiză ci cu totul altul. Or, intervenienții au interesul susținerii (și probării) acestui aspect inclusiv prin prisma faptului că stabilirea unei atari împrejurări printr-o hotărâre judecătorească ar conserva aparența de proprietate a antecesorilor lor cu titlu particular asupra imobilului avut în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii și care a făcut obiect al cererii de intervenție în interes propriu.
Consecință a respingerii în principiu a cererii de intervenție a fost și imposibilitatea intervenienților de a solicita lămuriri expertului și de a formula obiective sau obiecțiuni la raportul de expertiză de care prima instanță să țină seama, astfel că expertiza tehnică pe care prima instanță și-a întemeiat hotărârea nu poate fi reținută față de disp. art. 208 al. 1 Cod pr. civ. art. 212 Cod pr. civ.
În concluzie, prima instanță a respins în mod greșit în principiu cererea de intervenție fără a mai cerceta fondul acesteia și a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o expertiză tehnică ale căror concluzii nu pot fi însușite având în vedere viciile procesuale mai sus-arătate, astfel că, luând în considerare și necesitatea pronunțării în primă instanță a unei soluții unitare dată fiind strânsa legătură între criticile formulate pe calea apelurilor, în baza art. 297 al. 1 Cod pr. civ. va admite apelurile declarate de reclamanta, pârâtul Primarul Orașului, și intervenienții și, împotriva sentinței civile nr. 472/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-; va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va proceda la administrarea unei noi probe cu expertiza tehnică pentru certa identificare a imobilului pretins de reclamantă și va avea în vedere și susținerile formulate de părți pe calea apelurilor declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta, domiciliată în,-, județul C-S, pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI,-, județul C-S și intervenienții și, cu domiciliul ales în C,- F, județul C-S, împotriva sentinței civile nr. 472/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. -26.05.2009
Tehnored., 2 ex./28.05.2009
Tribunalul C-S,Judecător:
Se comunică un exemplar părților:
Reclamanta apelantă
,-, județul C-
Pârâtul apelant
PRIMARUL ORAȘULUI,-, județul C-S
Intervenienții apelanți
, cu domiciliul ales în C,- F, județul C-
, idem
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Rujița Rambu
