Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 140
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
GREFIER - - -
La ordine au venit spre soluționare apelurile civile declarate de reclamantul împotriva sentințelor civile nr. 64/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și 565/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns procuratorului pentru apelantul G, lipsă fiind părțile și apărătorul recurentului, avocat.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat și judecata în lipsă - fila 15 dosar;
Procuratorul apelantului arată că înțelege să renunțe la apărătorul ales, avocat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Procuratorul apelantului solicită admiterea apelului cu precizarea că cele două excepții sunt netemeinice și nelegale, urmând a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța precizează procuratorului că decizia nr. 50 nu privește pe apelant.
Procuratorul apelantului arată că au formulat contestație la Legea nr. 10/2001 nu împotriva deciziei.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 565/C/2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei de interes invocată din oficiu de instanță și a fost respinsă pe această excepție contestația formulată în temeiul legii nr. 10/2001 de contestatorul în contradictoriu cu intimata Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Secuieni.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că împotriva Deciziei nr. 4/23.01.2009 prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură unei magazii de 50 mp din beton, a făcut contestație contestatorul G, care și-a exprimat nemulțumirea că nu i-au fost restituite toate imobilele ce au fost preluate abuziv de la autoarea sa.
În drept, contestatorul și-a motivat contestația pe încălcarea dispozițiilor art. 1 al.1,2 și 3, art. 4 al.4 din Legea nr. 10/2001 și ale art. V al.1 și 2 din Titlul 1 al Legii nr. 247/2005.
În dovedire a depus în copie decizia contestată, genealogic, certificate de stare civilă, decizia nr. 253/2000 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, contractul de vânzare cumpărare nr. 3511/13.10.1928, Situația nominală a moșiilor expropriate în baza Decretului Lege nr. 83/1949, proces verbal de predare a bunurilor expropriate, încheiat la data de 24.03.1949, decizia nr. 2/2008 emisă de intimată, procura autentificată sub nr. 3469/13.08.2003- BNP și, schița construcției retrocedate, HG nr. 1460/2006, deciziile nr. 50/2002 și nr. 43/2004 emise de aceeași intimată.
Intimata a formulat întâmpinare invocând excepțiile puterii de lucru judecat și a litispendenței, față de împrejurarea că părțile au mai avut pe rolul Tribunalului Neamț un litigiu tot în baza Legii 10/2001, respectiv dosarul nr- a cărui soluție nu este definitivă.
Pe fond, intimata a motivat că deși contestatorul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 26 al.3, nu a solicitat anularea deciziei în cauză. Notificarea sa inițială, având numărul 382/2001, a fost soluționată prin deciziile interne nr. 50/2002 și 43/2004, pentru care petentul nu a făcut contestație în termen legal și pentru care instanța a constatat tardivitatea solicitărilor. Terenul aferent construcțiilor demolate și curții cu pomi răzleți a fost dat în compensare prin titlul eliberat în baza Legii 18/1991, respectiv titlul nr-.
Decizia contestată s-a emis pentru singurul imobil construcție existent, celelalte construcții autodemolându-se de-a lungul timpului. În locul acestor construcții care s-au autodemolat, intimata a edificat construcții noi, mult după anul 1949, care nu pot fi acordate în compensare pentru cele care nu mai există. Inițial, magazia în litigiu a fost reținută de la retrocedare, prin deciziile 50/2002 și 43/2004 arătându-se și starea celorlalte imobile, pentru care însă, petentul nu a depus nici o contestație, refuzând orice formă de restituire prin echivalent bănesc, solicitând numai restituirea în natură.
În dovedire a depus în copie sentința civilă nr. 64/C/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, răspunsul adresat de contestator intimatei și înregistrat sub nr. 6446/2004.
Din analiza probatoriului administrat și a contestației formulate, tribunalul a reținut că excepțiile invocate de intimată în temeiul art. 163 și 166 Cod de procedură civilă sunt neîntemeiate, fiind respinse pe motivul inexistenței între prezenta cauză și cea înregistrată sub nr- a unei identități de obiect, chiar dacă identitatea de părți și de cauză ar fi întrunită. Astfel, în cauza inițială obiectul verificării legalității l-a constituit decizia nr. 43/2004 emisă de intimată, iar în prezenta cauză a fost atacată decizia nr. 4/2009.
Instanța a invocat însă din oficiu excepția lipsei de interes în promovarea prezentei contestații. Prin decizia contestată, petentului i se restituie în natură magazia de cereale ce a aparținut bunicii sale și care a fost expropriată în anul 1949, cu respectarea, deci, a principiului prevalenței restituirii în natură, consacrat de art. 1 al. 1 din Legea 10/2001. Cu privire la celelalte bunuri imobile notificate, intimata nu se pronunță, astfel că în lipsa vreunei dispoziții care să privească respectivele bunuri, acest lucru nu poate fi interpretat ca un refuz de restituire în natură.
Prin urmare, decizia atacată îi este favorabilă petentului, astfel încât tribunalul a considerat că acțiunii promovate îi lipsește una din condițiile de exercițiu al acțiunii, respectiv interesul. Prin acesta se înțelege folosul practic pe care partea îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare. În speța de față, decizia atacată îi recunoaște contestatorului dreptul de a i se retroceda unul din bunurile notificate, așadar conține o soluție favorabilă, pe care partea nu are motiv să o atace în justiție.
Faptul că intimata nu s-ar fi pronunțat încă în privința celorlalte bunuri notificate, nu poate constitui un motiv de atacare și desființare a deciziei pronunțate nr. 4/2009, pentru o eventuală vătămare contestatorul având la îndemână alte mijloace juridice.
Nici împrejurarea că, reține tribunalul, potrivit art. V al. 1 și 2 din Titlul I al Legii 247/2005, notificarea sa nefiind soluționată până la data intrării în vigoare a Legii 247, și având ca obiect construcții existente, situate în extravilan, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, trebuia înaintată în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiei comunale constituită potrivit Legii fondului funciar, nu poate întemeia plângerea formulată, în condițiile în care interesul este ca reglementarea situației juridice a imobilelor să se facă într-un timp cât mai scurt. Constatarea la momentul actual că decizia asupra acestui imobil trebuia dată de o altă instituție, (lăsând la o parte faptul că petentul a stat în pasivitate de la intrarea în vigoare a Legii 247/2005 și nu a acționat în vederea înaintării spre soluționare a notificării sale către comisia de fond funciar, așteptând pronunțarea unei decizii de către intimată pentru a invoca aceasta), ar fi și contrară interesului său, deoarece ar duce la efectul invers celui dorit de legiuitor, și anume tergiversarea soluționării cererii de restituire, cu atât mai mult cu cât soluția primită actualmente de la intimată îi este favorabilă.
Constatând așadar că petentul nu justifică interes în promovarea contestației, cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 64/C/2009 a Tribunalului Neamț, e drept, nedefinitivă, intimata fusese oricum obligată la restituirea acestei magazii, instanța a admis excepția de fond peremptorie invocată din oficiu și a respins ca lipsită de interes contestația formulată.
Prin sentința civilă nr. 64/C/2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul și s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 43/29.09.2004 emisă de intimata Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Secuieni și a fost obligată intimata să restituie în natură suprafața de 1000 mp și construcția amplasată pe aceasta, respectiv magazia de pesticide cu nr. de inventar - MF, de 50 mp, denumită " magazie de cereale".
A fost admisă excepția tardivității contestației pentru celelalte imobile.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut:
Prin contestația formulată de G s-a cerut obligarea intimatei Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Secuieni să i se restituie bunurile imobile pe care le-a avut în proprietate autoarea sa.
În motivare se arată următoarele:aceasta a avut în proprietate mai multe bunuri imobile care odată cu instalarea regimului comunist au fost trecute abuziv, prin violență, în proprietatea statului prin efectul Decretului Lege nr. 83/1949. Aceste bunuri sunt ocupate, în prezent de Secuieni.
A enumerat aceste bunuri ca fiind: curte cu pomi fructiferi - 3 ha, 1 ha, casa de locuit 172.grajd animale 65. magazine 50. remiza mașini agricole -20. și fântână.
A notificat la 11.10.2001 atât stațiunea cât și Primăria comunei Secuieni solicitând restituirea în natură a imobilelor dar nu a dat dovadă de seriozitate și responsabilitate, tergiversând punerea în aplicare a legii sub diferite pretexte.Din diferite motive superficiale cum ar fi insuficiența documentației depuse,faptul că unele bunuri sunt în domeniul public al statului și ar fi imposibilă restituirea sau că soluționarea cererii ar fi de competența Primarului.
Cererile de restituire au rămas fără răspuns cu toate că pentru alte astfel de notificări, răspunsurile au fost prompte. Poziția adoptată de intimată vine în contradicție cu Hotărârea nr. 12/11.12.2007 a Consiliului de Administrație a Secuieni validată de Academia de Științe Agricole și Silvice "G " prin Decizia nr. 5/28.01.2008 prin care, începând din 1.03.2008 s-au desființat mai multe ferme printre care și cea de la, fermă ce îi ocupă bunurile revendicate.
A solicitat, în concluzie restituirea în natură a bunurilor enumerate în petitul acțiunii, în sensul că cele ce există și în prezent: curte cu pomi -3 ha de 1 ha și o magazie de cereale de 50. să fie restituite în natură iar pentru cele ce nu mai există să primească despăgubiri.
A anexat în dovedire înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că bunurile solicitate nu au putut fi identificate, fiind demolate, conducerea unității l-a convocat pe notificator la fața locului pentru identificarea acestora.
Prefectura Nar estituit notificările trimise la data de 29.03.2003 arătând că acestea urmează a fi comunicate Ministerului Agriculturii prin Academia de Științe Agricole și Silvice B,forul tutelar iar, după apariția unei Hotărâri de Guvern va avea loc o consultare reciprocă cu privire la soluționarea notificărilor, prefectura urmând să fie la rândul ei implicată dacă Guvernul aprobă nerestituirea în natură iar unii solicită în echivalent despăgubiri bănești.
Academia de Științe Agricole și Silvice B - forul tutelar, trimite către Secuieni, adresa nr. 394/2002 cu precizări și termene pentru soluționarea notificărilor.
La data de 5.06.2002 a emis Decizia nr. 50/5.06.2002 comunicând-o contestatorului cu adresa nr. 2345/20.06.2002 cu confirmarea primirii.
Aceasta nu a fost contestată, așa cum rezultă din scrisoarea din 11.03.2003.
Cu adresa nr. 903/29.03.2004 Secuieni a înaintat, în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001 la B în original și notificarea arătând că toate construcțiile solicitate sunt demolate,păstrându-se o magazie cu pesticide cu nr. de inventar nr. - MF refăcută, cu pereți de cărămidă și înregistrată în domeniul public.
În apărare, intimata a depus dovezile corespondenței cu G, titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
La data de 22.01.2009 contestatorul a depus precizare la acțiune prin care arată că solicită ca bunurile imobile respective în limitele și granițele inițiale, nu acceptă despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate ci, în echivalent alte construcții.
În subsidiar a cerut ca, soluționarea cererii să fie făcută de Comisia comunală Secuieni constituită conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.
Analizând actele și lucrările cauzei, Tribunalul a constatat că, prin notificarea nr. 382/8.10.2001 contestatorul a solicitat restituirea imobilelor situate în comuna Secuieni,fosta proprietate a defunctei al cărei moștenitor este contestatorul.
Actele depuse,respectiv extrasul de la Arhivele statului privind Situația nominală a moșiilor expropriate în baza Decretului Lege nr. 83/1949,județul R, procesul verbal nr.24 martie 1941 schița fostei proprietăți fac deplina dovada a legalității cererii sub aspectul proprietății și a descendenței contestatorului.
Intimata Secuieni a emis decizia nr. 50/05.06.2002 fiind comunicată contestatorului cu adresa nr. 2345/20.06.2002, prin care i s-a respins pretențiile.
Așa cum rezultă din scrisoarea trimisă la data de 11.03.2003, G nu a înțeles să conteste așa cum impune art. 9 și următoarele din Legea nr. 10/2001 rep.
Intimata mai emite o decizie, respectiv nr. 43/29.09.2004 prin care arată că nici imobilul cu denumirea demagaziecu nr. de inventar nr. - MFrefăcută cu pereți din cărămidănu poate fi restituită în natură,fiind în domeniul public al statului și stabilește o valoare în echivalent de 50.000.000 lei vechi limită în care se vor acorda despăgubiri.
Decizia nr.43/2004 a fost comunicată notificatorului la data de 8.10.2004 - acesta a dat un răspuns abia la data de 5.11.2007 - ceea ce presupune de asemenea că nu s-a depus contestație împotriva acesteia în termen legal.
Cu adresa nr. 5217/09.11.2007, unitatea notificată revine și arată că ar dori restituirea în natură întrucât în urma demersurilor făcute construcția respectivă a fost scoasă din circuitul civil.
U a se prezenta contestatorul pentru delimitarea celor 1000. aferenți construcției și emiterea deciziei.
La data de 7.08.2008 revine cu altă notificare nr. 72/4.08.2008 prin care solicită ca bunurile demolate să primească în echivalență alte bunuri.
Tribunalul a reținut că nerespectarea termenului de notificare atrage - în condițiile expres prevăzute de art. 22 al. 5 din Legea nr. 10/2001 - pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, iar nerespectarea termenului de contestație prevăzut de art.26 al.3 din aceeași lege este sancționată cu decăderea din drept, motiv pentru care Tribunalul va constata tardivitatea contestației în raport de momentul notificării nr. 72/4.08.2008 și a Deciziei nr.43/29.09.2004.
În ceea ce privește însă, imobilul denumit "magazie de cereale" și terenul aferent, tribunalul a constatat că poziția constantă a intimatei în sensul acordului la restituire în natură constituie, practic o achiesare la pretențiile contestatorului care transcede cadrului procesual, constatându-se acest acord, intervenția instanței fiind formală, litigiul în fond, pentru acest imobil fiind soluționat în mod amiabil de către părți.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat apel contestatorul
Prin ambele apeluri acesta își exprimă nemulțumirea pentru nerestituirea în totalitate a bunurilor solicitate.
La termenul din 26 octombrie 2009, acordat în apel, instanța a pus în discuția părților excepția litispendenței și cea a conexității.
Constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 163 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins excepția litispendenței, însă, față de dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă, constatând faptul că în ambele acțiuni reclamantul pretinde aceleași bunuri imobile, terenuri și construcții și că, nelegal instanța de fond a judecat în paralel cele două cereri, pronunțând practic ultima hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 64/C/2009 lipsită de eficiență întrucât intimata emisese deja pentru magazie și terenul aferent Decizia nr. 4/2009, ce a făcut obiectul contestației din dosarul nr-, a admis excepția conexității și a dispus conexarea celor două cauze. Constatând că prin ambele hotărâri instanța s-a pronunțat pe excepție, respectiv pe excepția tardivității și respectiv a lipsei de interes, și având în vedere că s-a dispus conexarea celor două cauze pentru clarificarea obiectului acțiunii după conexare și a soluționării acestuia de către instanța de fond, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelurile, iar în temeiul art. 297 al.1 Cod procedură civilă va desființa cele două hotărâri și va trimite cauze spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile civile declarate de reclamantul împotriva sentințelor civile nr. 64/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și 565/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Desființează hotărârile apelate și trimite cauza pentru rejudecarea fondului la Tribunalul Neamț.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.64/C/
red.sent.565/C/
red.dec. /07.01.
tehnored. /6 ex./11.01.
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Sorina Romașcanu
