Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1510/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1510
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu Doru
- - - -
GREFIER -
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 748/06.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- recursul este la primul termen de judecată;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă - filele 8,16 dosar;
Curtea constată că în cauză au fost promovate 3 recursuri, toate trei declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, solicitându-se judecata în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 748 din 06.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, reținându-se, în esență, următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 1992/103/01.06.2009, reclamanții și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat obligarea pârâților la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar:
1. pentru reclamantul începând cu data de 11.02.2008 până la data de 28.02.2009;
2. pentru reclamantul începând cu data de 15.07.2008 până la data de 28.02.2009,
sume actualizate la zi în raport de indicele de inflație, la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii au arătat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, articol abrogat prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 care a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002, drept ce a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementează respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Mai mult, arată reclamanții că la data stabilirii acestui drept legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu a mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002.
În Legea nr. 303/2004 prin care au fost aduse modificări substanțiale cu privire la cariera judecătorilor în vederea reașezării juridice în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, legiuitorul recunoaște expres existența în continuare a factorului de risc prin dispozițiile art. 77.
În primul rând învederează reclamanții că o ordonanță, respectiv OG nr. 83/2000 nu putea abroga un articol al Legii nr. 50/1996, aceasta din urmă având caracter de lege organică, cu o forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
În susținerea cererii reclamanții au invocat și art. 2 pct. 1 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei și Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, decizia nr.XXI/2008 din 10 martie 2008 pronunțată de ICCJ.
Au depus la dosar ordinele de numire în funcție(filele5-6).
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență, că instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate, în situația în care MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice este motivată de rolul acestuia de a răspunde de elaborarea bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite si de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
În susținerea acestei excepții a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate de pârât, singurul competent în a întreprinde toate demersurile legale pentru rectificarea bugetului în sensul suplimentării cu sumele respective este Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără vreo motivare în acest sens.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere faptul că în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească pe de o parte și Guvernul și Parlamentul României pe de altă parte. Astfel ÎCCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Așa fiind, se arată că instanța are obligația să dispună soluționarea cauzei în considerarea respectării dispozițiilor legale în materie și fără a se întemeia pe soluția dispusă de ÎCCJ în interesul legii. Totodată a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin încheierea pronunțată la data de 7 august 2009, instanța a respins cererile de chemare în garanție ca inadmisibile, având în vederea faptul că MFP figurează deja ca și pârât în cauză.
Analizând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile părților, Tribunalul a constatat cererea întemeiată.
În baza art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate.
Astfel, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică prin dispozițiile art. 1 din OG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Față de aceste rețineri instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții au fost numiți în funcția de procuror astfel:
- începând cu data de 11.02.2008;
- începând cu data de 15.07.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată "magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Prin urmare, dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare magistraților și personalului auxiliar de specialitate până la data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare OG nr. 8/2007, abrogând Legea nr. 50/1996.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă, cu efecte negative asupra sănătății salariaților din sistemul judiciar, a fost abrogat fără justificare prin Ordonanța nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Totuși, prin Legea nr. 303/2004 au fost aduse modificări substanțiale cu privire la statutul judecătorilor din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, astfel încât legiuitorul recunoaște expres existența în continuare a factorului de risc prin dispozițiile art. 77.
Trebuie menționat și faptul că OG nr. 83/2000 a fost adoptată cu încălcarea art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată, deoarece Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică, cu o forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative. Astfel că, ordonanța de mai sus nu poate abroga ori modifica o lege fiindu-i subordonată din punct de vedere al eficacității juridice.
În prezent drepturile de natură salarială ale magistraților sunt reglementate de OUG nr. 27/2006 care stabilește prin art. 2 că, salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției.
Includerea în criteriile de stabilire a drepturilor salariale și a celui referitor la riscurile funcției constituie o consecință firească a recunoașterii existenței în continuare a acestora, având în vedere și faptul că, condițiile în care procurorii își desfășoară activitatea nu s-au schimbat.
Sub un alt aspect reclamanții sunt părți a unui raport juridic de muncă, guvernat de principiile Codului Muncii, potrivit căruia, trebuie să beneficieze de dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără discriminări, limitări sau restrângeri datorate devalorizării monedei naționale.
Aceleași premise dau dreptul la un tratament egal în materie de salarizare conform și cu legislația europeană, respectiv art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care prevede că "este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nicio discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală", avându-se în vedere că neplata sporului pentru reclamanți constituie discriminare față de colegii lor judecători și procurori care primesc acest spor, precum și față de alte categorii de profesii, spre exemplu cei din sistemul administrației, poliției, al penitenciarelor care beneficiază de acest spor în baza OG nr. 9/20001, OG nr. 38/2003, OG nr. 64/2006 și OG nr. 10/2007.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică de 50 % din indemnizația de bază brută lunară,pentru perioada 11.02.2008-28.02.2009 pentru reclamantul și pentru perioada 15.07.2008-28.02.2009 pentru reclamantul, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, potrivit art. 1084 Cod civil.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției, sumele necesare efectuării plăților salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Totodată, având în vedere dispozițiile art.1 pct.1 din Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ să efectueze mențiunile corespunzătoare acordării acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva sentinței civile nr. 748 din 06.10.2009, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând- pentru următoarele motive:
- prin acordarea sporului de 50%, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
- decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie interpretată în sensul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr. 50/1996 și nr.OG 8/2007;
- în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației;
- capătul de cerere privind înscrierea în carnetul de muncă al sporului de 50% este nelegal față de dispozițiile art. 11 al.2 din Decretul nr. 92/1976; din dispozițiile legale amintite reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, sporurile acordate de instanță sunt drepturi ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare;
- nu s-a luat în considerare cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor;
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice;
Recursurile sunt nefondate.
Primul motiv de recurs formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Astfel, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, etc., ceea ce înseamnă că acțiunea prin care se solicită obligarea sa la alocarea fondurilor bănești necesare plății acestor drepturi, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală.
Ce de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și primul motiv de recurs formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC sunt nefondate și, întrucât prin amândouă se critică soluția primei instanțe care a aplicat dispoziții legale abrogate, urmează ca ambele motive să fie analizate împreună.
Este de remarcat în primul rând că TRIBUNALUL NEAMȚa depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să interpreteze dispozițiile legale aplicabile în cauză, fără a intra în domeniul puterii legislative.
În altă ordine de idei, contrar susținerilor făcute de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamanți a fost motivată în fapt și în drept, expunându-se pe larg argumentele pentru care se solicită admiterea acțiunii.
Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996, text în conformitate cu care " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a fost abrogat expres art. 47 din Legea nr. 50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art. 1 lit.q pct. 1 din Legea nr. 125/13.07.2000( publicată în Of. nr. 331 /17.07.2000), Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a două sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s- procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr. 24/2000 ( modificată și completată prin Legea nr. 189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă, așadar, că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr. 50/1996, Guvernul ar putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Pe de altă parte, se observă că Legea nr. 50/1996, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, aspect ce contravine Constituției.
Astfel, potrivit dispozițiilor Constituției României, în vigoare la acea dată, respectiv art. 114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
De asemenea, potrivit art. 72 pct. 3 lit. h și i din Constituție, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și regimul general privind raporturile de muncă trebuie reglementate printr-o lege organică și, întrucât un elemente esențial al raporturilor de muncă îl reprezintă tocmai salariul, rezultă că Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este o lege organică.
În concluzie, indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC este, de asemenea, nefondat.
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat într-adevăr că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
recurentul că o atare condiție nu este îndeplinită în speță, de vreme ce legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți.
Așa cum s-a arătat însă mai sus, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.
Cum reclamanții au fost lipsiți de acest drept fără a exista o cauză de utilitate publică, așa cum statuează art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, rezultă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestui text de lege.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat, în aplicarea unitară dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1006, că judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Față de dispozițiile deciziei anterior menționate și de prevederile art. 329 al.3 Cod pr. civilă, se constată legalitatea hotărârii primei instanțe, urmând ca în baza art. 312 al.1 Cod pr. civilă să se respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 748/06.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr- ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent. /
red. dec. /18.12.
tehnored./10 ex./06.01.
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Sorina Romașcanu Doru
