Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 146
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 525/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.525/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis contestația formulată de contestatorul; s-a anulat dispoziția nr.1143/20.12.2006 emisă de Primarul Comunei, județul I; s-a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la restituirea imobilului compus din construcție demolată și teren în suprafață de 2685. situat în intravilanul satului; s-a dispus acordarea către petent a măsurilor reparatorii constând în despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005 pentru imobilul arătat mai sus și totodată obligarea Primarului Comunei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 650 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat Dispoziția nr.1143/20.12.2006 emisă de pârât solicitând desființarea acesteia precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 2685. și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție.
Reclamantul a susținut faptul că a dovedit existența imobilului expropriat, invocând recunoașterea de către Inspectoratul Școlar al Județului Iaf aptului că terenul revendicat este folosit de școala din comuna.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 al. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".
În speță, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că petentul este persoana îndreptățită să solicite măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolată, casa de locuit și teren în suprafață de 2685.
p.Astfel, cu actul de veșnică vânzare, actele de stare civilă depuse la dosar (filele 15, 37, 38, 45, 46) precum și extrasul din registrul agricol, adeverințele eliberate în anul 1965 și 2002 (filele 53, 24 și 34), petentul a făcut dovada proprietății asupra imobilului casă de locuit și teren în suprafață de 2685.
p.Întrucât potrivit expertizei efectuate în cauză terenul a cărui restituire în natură se solicită nu este liber de construcții, pe acesta fiind edificată Școala de Arte și Meserii, pentru care s-a emis și titlul de proprietate nr. - (fila 59), instanța va dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest imobil.
Cât privește critica pârâtului vizând împrejurarea că notificarea nu s-a făcut prin intermediul executorului judecătoresc, aceasta nu poate fi reținută. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 22 al. 3 din Legea nr. 10/2001 (fost art. 21 al. 3) persoana îndreptățită la restituire trebuie să notifice persoana juridică deținătoare prin intermediul executorului judecătoresc, însă legiuitorul nu prevede nici o sancțiune pentru situațiile în care notificatorul a depus cererea direct la entitatea deținătoare; ar fi cu totul excesivă și de un formalism extrem teza potrivit căreia notificarea depusă direct la entitatea deținătoare ar fi nulă, ceea ce practic ar avea drept consecință pierderea de către persoana îndreptățită posibilității de a mai acționa în termen pentru a-și valorifica vocația conferită de Legea nr. 10/2001.
În ce privește celelalte critici formulate de pârât, acestea urmează a fi înlăturate, deoarece petentul a făcut dovada atât a existenței construcției demolate cât și a proprietății imobilului (compus din casă și teren) cărui retrocedare o solicită.
De asemenea, urmează a fi înlăturată și critica pârâtului potrivit căruia nu s-a făcut dovada modalității de preluare a imobilului de către stat, deoarece din probatoriul administrat rezultă că imobilul a fost preluat abuziv, în absența unui decret de expropriere și demolat pentru construirea și amenajarea "Școlii de Arte și Meserii " ".
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul a admis cererea contestatorului, a dispus anularea Dispoziției nr. 1143/2006 emisă de intimat și a constatat că petentul este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat intimatul să plătească contestatorului cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Primarul Comunei prin reprezentantul său legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut apelantul că în mod greșit s-a reținut că în cauză reclamantul a făcut dovada proprietății și a măsurii exproprierii imobilelor solicitate.
Astfel, actul de veșnică vânzare nr.9415/1930 privește un teren aflat în devălmășie ce a fost obținut în temeiul Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr.-/15.01.2004 și nu terenul solicitat de reclamant.
În ce privește casa de locuit, reclamantul a locuit în casa tatălui său, cu nr.230, așa cum rezultă din registrul agricol, și nu a avut niciodată casă de locuit. Adeverința din 1965 invocată de reclamant, susține apelantul, este eronată întrucât, deși astfel de acte se eliberează în temeiul registrului agricol, acesta din urmă dovedește o altă situație de fapt.
Precizează apelantul că terenul pe care se află școala nu a fost deținut de reclamant și mai mult, în temeiul Legii nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toate proprietățile sau prin titlul de proprietate nr.-/13.10.1994.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că și-a dovedit pretențiile cu probele administrate în cauză, inclusiv cu expertiza tehnică ce nu a fost contestată de apelant.
Menționează intimatul că este moștenitorul tatălui său ce a deținut terenul în litigiu, pe care l-a cumpărat în anul 1930.
Deși apelantul a susținut că pentru teren s-a emis titlul de proprietate nr.-/2004, chiar apelantul a precizat că acesta privește alte amplasamente și nu pe cel din contractul de vânzare-cumpărare.
Nici susținerea potrivit căreia actul de vânzare-cumpărare trebuia înscris în registrele agricole, rolurile fiscale sau cadastrul funciar al comunei nu poate fi primită în opinia intimatului întrucât, pe de o parte, în perioada anterioară colectivizării multe persoane nu-și înscriau terenurile în registrul agricol iar pe de altă parte registrele de cadastru funciar ale comunei au fost întocmite după anul 1991.
În ce privește casa de locuit apărarea apelantului este contradictorie, acesta recunoscând că autorul său a avut o casă de locuit ce a fost demolată în perioada colectivizării.
Susține intimatul că nu are relevanță în cauză faptul că terenul este ocupat și că este inclus într-un titlu de proprietate.
Referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate suprafețele de teren la care era îndreptățit, precizează intimatul că nu s-au depus astfel de titluri la dosar.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nu s-au administrat probe noi în cauză.
Examinând motivele de apel invocate, apărările intimatului, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată apelul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Din notificarea adresată Primăriei Comunei, aflată la fila 39 dosar rezultă că reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 0,8 ha. de care a fost expropriat, precum și pentru casa demolată pentru construcția școlii, aflată pe suprafața de 29 ari.
Totodată reclamantul a solicitat despăgubiri și pentru alte suprafețe de teren, de 26 ari și 56 ari, precizând că atât casa cât și terenurile au fost dobândite prin acte autentice de vânzare-cumpărare.
Prin precizările făcute ulterior, înregistrate sub nr.27/29.08.2005 și respectiv 1878/17.05.2006 (filele 19, 22 dosar) reclamantul a arătat că terenul pe care se afla casa are suprafața de 0,25 ha. și că a dovedit dreptul său de proprietate asupra acestuia cu adeverința nr.736/2.12.1965. Din conținutul cererii nr.27/2005 mai rezultă că reclamantul a fost de acord să primească la schimb pentru suprafața de 0,25 ha. suprafața de 80 ari.
La data de 17.05.2006 reclamantul a solicitat Primarului Comunei respectarea acestei înțelegeri, precizând că suprafața de 0,25 ha. se află inclusă în titlul său de proprietate.
Prin dispoziția nr.1143/20.12.2006 Primarul Comunei a respins notificarea, reținând atât lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate asupra construcției solicitate, cât și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul intravilan prin titlul de proprietate nr.-.
Verificând înscrisurile depuse la dosar Curtea constată că în mod eronat instanța de fond a reținut îndreptățirea reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilul construit și neconstruit ce a făcut obiectul notificării.
Așa cum rezultă din copia registrului agricol pe anii 1959-1963, aflată la filele 63-64 dosar, reclamantul nu deținea în proprietate o casă de locuit, ci doar locul de casă, în suprafață de 0,25 ha. și suprafața de 1,50 ha. teren, respectiv suprafața totală de 1,75 ha. teren.
În ceea ce privește casa de locuit ce a aparținut defunctului, a cărei existență este recunoscută de apelantă, Curtea reține că nu s-a făcut în cauză nici o dovadă cu privire la exproprierea și la pretinsa sa demolare, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile reparatorii ale Legii nr.10/2001.
Deși reclamantul a susținut că imobilul construit a fost demolat în anul 1968 pentru construirea unei școli, nu rezultă din nici un mijloc de probă faptul că pe locul actualei școli s-a aflat casa de locuit ce a aparținut autorului reclamantului și că aceasta a fost demolată de primărie, așa cum s-a invocat.
Raportul de expertiză efectuat în cauză identifică suprafața de 2685. în litigiu ca fiind cea aferentă școlii doar prin luarea în considerare a susținerilor reclamantului, nu și a vreunor înscrisuri sau repere cadastrale. Așa cum precizează în anexa 1 raportului de expertiză (fila 104 dosar fond) suprafața de 2685. individualizată prin punctele A, B, C, D reprezintă "fosta proprietate deținută de Al.,identificată potrivit susținerilor reclamantului".
Având în vedere modul în care expertul a procedat la identificarea terenului în litigiu instanța va înlătura ca neconcludentă această probă și va respinge ca neîntemeiată apărarea intimatului potrivit cu care și-a dovedit pretențiile și cu acest mijloc de probă.
Atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada amplasamentului imobilului în litigiu, respectiv a faptului că terenul pe care s-a aflat casa tatălui său se află în prezent în patrimoniul statului, nu se poate reține că în cauză operează prezumția relativă a preluării abuzive a imobilului de către stat.
În lipsa oricărei probe referitoare la exproprierea imobilului și la demolarea casei de locuit soluția primei instanțe de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest imobil apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 2685. la care reclamantul și-a limitat pretențiile, Curtea reține că atât reclamantul, prin cererea înregistrată sub nr.1878/17.05.2006 (fila 22 dosar fond) cât și pârâtul au precizat că este inclus în titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr.18/1991, divergențele apărând doar în ceea ce privește amplasamentul acesteia.
Deși reclamantul și-a schimbat poziția ulterior emiterii dispoziției nr.1143/2006, susținând că acest teren excede suprafeței de 1,75 ha. înscrisă în rolul agricol și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.-/13.10.1994 (pentru suprafața de 1,73 ha. ca urmare a aplicării coeficientului de reducere) instanța constată nu numai că este o susținere contradictorie, dar și nedovedită.
Având în vedere și prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată potrivit cărora nu fac obiectul acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, urmează ca instanța să constate întemeiat apelul formulat de Primarul Comunei și să schimbe în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr.525/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în tot și în consecință:
Respinge contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției nr.1143/20.12.2006 emisă de Primarul Comunei, dispoziție pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
22.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici
