Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 147/
Ședința publică din 11 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 170, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 22 februarie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul procesualalesîn C,-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru apelantul pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 6 dosar, iar pentru intimații reclamanți, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 53144 din 20 iunie 2008, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 887 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că apelul este declarat în termen legal, este scutit de plata taxei judiciare de timbru și nu a fost motivat.
Apărătorul apelantului pârât depune la dosar motivele de apel.
Apărătorul intimaților reclamanți precizează că i s-a dat un exemplar de pe motivele de apel, pe care le-a lecturat deja și nu solicită amânarea cauzei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului pârât solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru motivele detaliate înmotivele de apel; cu cheltuieli de judecată.
Învederează că soluția din hotărârea apelată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.1 alin.3 din Legea nr. 10/2001, care stabilește că entitatea competentă să soluționeze notificareapropune, prin dispoziție motivată, acordarea de despăgubiri; și nu trebuia să fie obligat primarul la acordarea acestora, el neavând atribuții stabilite în acest sens.
Criticabilă este și motivarea în cuprinsul căreia se reține, în mod eronat, incidența în speță a dispozițiilor art. 11 alin.1 din Legea nr. 10/2001, care vizează imobilele expropriate, în detrimentul art. 18 lit. c care statuează că, în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, măsurile reparatorii se stabilesc doar prin echivalent.
Un alt motiv de apel vizează faptul că, în mod nelegal în dispozitivul hotărârii atacate a fost reținută valoarea de circulație a apartamentului.
Au fost ignorate dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care abilitează doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze și să stabilească cuantumul final al acestora.
Arată că instanța de judecată nu se poate subroga atribuțiilor Comisiei Centrale evaluând apartamentul.
Apărătorul intimaților reclamanți pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de apelantul pârât Primarul Municipiului C și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală.
Învederează că nu sunt suficiente motive pentru a fi admis apelul. Este de părere că urmează a se stabili despăgubiri, conform legii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 04.06.2007, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C, obligarea pârâtului la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în C,-, -09,.B,.21 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții au formulat notificare pentru restituirea imobilului în litigiu, iar ca urmare a refuzului de soluționare, pârâtul a fost obligat la emiterea dispoziției de rezolvare a solicitării prin sentința civilă nr.1541/31.07.2006 a Judecătoriei Constanța, căreia nu i s-a conformat nici în prezent.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reclamanții au dobândit proprietatea apartamentului din - prin contractul de vânzare-cumpărare nr.6878 din 01.08.1981 și că acesta a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.223/1974, cota de ce aparținea reclamantului prin decizia Consiliului Popular al județului C nr.334/22.07.1986, fără plată, iar cota reclamantei, prin decizia nr.294/16.06.1987, aparent contracost, dar fără achitarea unei despăgubiri efective.
Prin sentința civilă nr.170/22.02.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite și a obligat pârâtul să le acorde măsuri reparatorii constând în despăgubiri în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru apartamentul compus din 2 camere situat în C,-, -09,.B,.21, despăgubiri constând în diferența dintre valoarea de circulație a apartamentului în sumă de 148.910 lei și suma primită de reclamanta cu titlu de despăgubiri pentru cota de din apartament, sumă ce va fi reactualizată în raport de coeficientul de inflație.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra apartamentului în litigiu și a faptului că acesta a fost preluat de stat fără titlu valabil - deoarece Decretul nr.223/1974 contravenea Constituției din 1965 și prevederilor din Codul civil care reglementau proprietatea privată, nu a existat o cauză de utilitate publică, iar despăgubirea achitată reclamantei, respectiv suma de 30.994 lei virată de la bugetul de stat pentru acoperirea integrală a creditului datorat de aceasta, nu a reprezentat o "dreaptă" despăgubire.
Reținând că apartamentul a fost înstrăinat către chiriaș, conform Legii nr.112/1995, tribunalul a constatat îndreptățirea reclamanților la acordarea despăgubirilor bănești reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a imobilului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza extrajudiciară, și valoarea actualizată a despăgubirilor achitate reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului C și a invocat greșita aplicare a prevederilor art.1 alin.3 și art.11 alin.1 din Legea nr.10/2001, precum și a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Sub primul aspect s-a arătat că art.1 alin.3 din Legea nr. 10/2001 stabilește că entitatea competentă să soluționeze notificarea doar propune acordarea despăgubirilor prin dispoziție motivată, astfel că instanța, suplinind procedura administativă ca urmare a nesoluționării notificării prin dispoziție a unității deținătoare, nu putea să oblige primarul la acordarea de despăgubiri, ci numai la emiterea unei dispoziții prin care să facă o propunere în acest sens.
A fost criticată și reținerea incidenței prevederilor art.11 alin.1 din Legea nr.10/2001 - cu motivarea că acest text vizează imobilele expropriate și că norma aplicabilă speței era art.18 lit.c din același act normativ - precum și aplicarea greșită a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, care abilitează doar Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor să analizeze și să stabilească valoarea finală a acestora.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, urmare a modificărilor operate prin Legea nr.247/2005 - în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate - măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
, art. 20 alin. 2 din lege dispune că în situația în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 "pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului", cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcție, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Imobilul în litigiu, care a aparținut în proprietate reclamanților și a fost preluat abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, a fost înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.27002/27.09.1996, astfel că restituirea lui în natură nu mai este posibilă, iar tribunalul în mod corect a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Eroarea instanței de fond vizează aplicarea prevederilor alin. 5
al art.20 din Legea nr.10/2001 care dispun că, în situația imobilelor înstrăinate conform Legii nr.112/1995, măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun, prin dispoziția motivată a primarului.
Prin urmare, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, entitatea notificată este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, această obligație nefiind înlăturată de prevederile Titlului VII al Legii nr.247/2005 - care în art.16 stipulează că deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despăgubire vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale, ceea ce conduce la concluzia că evaluarea despăgubirilor de către Comisia centrală aparține unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispozițiilor.
Prin urmare, în soluționarea cererii reclamanților, în modalitatea pentru care aceștia au optat - acordarea de despăgubiri bănești - era necesar ca instanța de fond să oblige pârâtul să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură pentru că unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv nu este titulara obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, cu o singură excepție (acordarea în compensație a altor bunuri sau servicii), inaplicabilă în cauză.
De altfel, nici anterior modificării Legii nr. 10/2001, despăgubirile acordate în condițiile prevăzute de art. 24 alin. 1 prin decizie/dispoziție motivată sau prin hotărâre judecătorească (în cazul deciziilor de respingere împotriva cărora s-au formulat contestații admise în procedura judiciară) nu erau achitate de unitatea deținătoare, ci erau înaintate către prefectură conform procedurii reglementate de art. 36-40 din actul normativ.
După modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, abrogarea art. 36-40 din lege și intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atât deciziile/dispozițiile emise anterior (prin care s-au făcut oferte de acordare de măsuri reparatorii în echivalent) sau hotărârile judecătorești pronunțate în urma contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite (în care, conform dispozițiilor pct. 16.5 alin. 3 coroborat cu pct. 16.1 din nr.HG1095/2005 se consemnează și sumele estimate ca fiind cuvenite persoanelor îndreptățite), cât și deciziile/dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 sunt supuse aceleiași proceduri (art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005), urmând a fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale și emiterii titlurilor de proprietate.
Considerentele ce preced conduc la concluzia că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.20 alin.5 din Legea nr.10/2001 și a prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, iar această aplicare greșită a legii are drept consecință admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării Primarului municipiului C să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, al căror cuantum va fi stabilit potrivit art.20.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin nr.HG250/2007.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, intimații vor fi obligați la 300 lei cheltuieli de judecată către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 170, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 22 februarie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul procesual ales în C,-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâtul Primarul Municipiului C să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a imobilului și suma primită de reclamanți cu titlu de despăgubiri pentru cota de 1/2 din apartament, reactualizată în raport de coeficientul de actualizare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații reclamanți la 300 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2008.
Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, | Pentru judecător, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond -
Red.dec./tehnored.jud. 28.07.2008
Gref.AB/7 ex./01.08.2008
Emis 3 com.
azi, 06.08.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
