Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR.149

Ședința publică din data de 22 mai 2008

PREȘEDINTE: Aurelia Popa

JUDECĂTOR 2: Elena Staicu

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul MUNICIPIUL P - PRIN PRIMAR, cu sediul în P,--4, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 1548 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Av. G, cu sediul în B,-,.53,.B,.7, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul pârât Municipiul P - prin primar reprezentat de consilier juridic, lipsind intimații reclamanți, și.

Procedura îndeplinită.

Apelul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Consilier juridic având cuvântul pentru apelanta pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei în susținerea apelului.

Consilier juridic având cuvântul pentru apelanta pârâtă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că notificanții nu și-au îndeplinit propriile obligații prevăzute în sarcina acestora de legea specială reparatorie.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții,

și au chemat în judecată Municipiul P - prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să emită dispoziție motivată asupra notificării având ca obiect imobilul teren și construcție, situat în P, - Romană, nr.32, județ

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul situat în P, - Romană, nr.32 a aparținut bunicilor acestora și care au avut doi copii: și (ns.).

Menționează reclamanții că este unchiul acestora, în prezent decedat care are doi copii, pe și, aceștia fiind copiii lui, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, atât aceștia, cât și au depus notificare la sediul pârâtului înregistrate sub nr.36991 și nr.38544 prin care au solicitat acordarea de despăgubiri încă din anul 2001, pe care însă pârâtul nu le- soluționat sub pretextul că nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate după defunctul sau tată.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, respectiv acte de stare civilă și acte privind imobilul care aparținut autorilor acestora.

La solicitarea instanței pârâtul a depus la dosar acte privind situația imobilului situat în P, - Romană, nr.32 pentru care reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1548 din 5 decembrie 2007, a admis cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul P - prin primar și a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată privind notificările înregistrate la Primăria Municipiului P sub nr.36991/11.07.2001 și nr.38544/24.07.2001 prin care s-a solicitat retrocedarea imobilului (construcție și teren) situat în P, - Romană, nr.32 (actual nr.21).

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din adresa înregistrată la Direcția Finanțelor Publice P sub nr.23194/02.06.2005 emisă de Primăria Municipiului P, rezultă că reclamanții au înaintat acesteia notificările nr.236/10.07.2001 și nr.339/23.07.2001 (având număr de înregistrare la Primăria Municipiului P 36991/11.07.2001 și nr.38544/24.07.2001) prin care au solicitat despăgubiri în conformitate cu Legea nr.10/2001 pentru imobilul situat în P, - Romană, nr.32.

S-a mai reținut că din aceeași adresă rezultă că, potrivit procesului-verbal nr. 32/26.01.2004, Comisia pentru analizarea și soluționarea notificărilor, în baza documentelor depuse la dosar și a dispozițiilor legale, a adoptat soluția acordării măsurilor reparatorii prin echivalent pentru acest imobil, înaintând dosarul Comisiei interne de evaluare a bunurilor care, prin procesul-verbal nr.26/10.05.2005, a stabilit pe baza raportului de evaluare că valoarea măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților este de 3.049.974.922 lei. În aceeași adresă s-a arătat că imobilul a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul nr.362/1984, iar construcția este demolată, terenul fiind ocupat de Administrația Financiară.

De asemenea, s-a mai arătat că procedura soluționării notificării pe care persoana îndreptățită o adresează deținătorului imobilului preluat de stat, prevăzută

de art. 23 (1) din Legea nr.10/2001, republicată, este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios, dar obligatoriu, potrivit art. 109 alin.4 pr.civilă și, în cazul în care este temporizată, deschide celui vătămat accesul la justiția civilă, pentru a fi finalizată.

instanța că termenul stabilit de art.23 (1) din Legea nr.10/2001 pentru finalizarea procedurii de soluționare a notificării este de 60 de zile de la data înregistrării acesteia sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22, unitatea deținătoare fiind obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată.

Împotriva acestei sentințe declarat apel pârâtul Municipiul P- prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

Se susține că în baza Legii 10/2001 au fost înregistrate notificările nr. 3699/2001, 38544/2001,8391/2005 formulate de, și prin care s-a revendicat imobilul-teren și construcție, situate în P,-, notificări ce au fost analizate în ședința din 17.08.2007 a Comisiei pentru analizarea și soluționarea notificărilor formulate în baza legii 10/2001, când au fost prezenți toți notificații, care au recunoscut că este vărul lor primar dar nu l-au declarat la notarul din AId eoarece nu au ținut legătura cu el.

Precizează apelanta că pentru soluționarea notificărilor era necesară depunerea unei declarații notariale privind datele tehnice ale imobilului revendicat, conform situației de fapt, de la data preluării în mod abuziv in proprietatea statului a copiei de pe buletinul sau cartea de identitate a numitului și a opțiunii persoanelor îndreptățite privind măsurile reparatorii în echivalent.

Se arată că potrivit art. 25 din Legea 10/2001 în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură și datorită faptului că documentele solicitate nu au fost depuse, în mod greșit a fost obligată instituția lor să emită dispoziția privind soluționarea notificărilor.

Apreciază apelanta că instanța nu poate să oblige primarul să emită o dispoziție motivată, adică să execute o obligație de a face în condițiile în care reclamanții nu și-au îndeplinit propria obligație, pentru că nu există un refuz de a răspunde la notificare și nici o încălcare a unei obligații stabilită prin lege.

Susține apelanta că instanța de judecată sesizată trebuia să verifice dacă reclamantul și- îndeplinit propriile obligații prevăzute in sarcina sa de Legea specială reparatorie.

Se invocă dispozițiile art. 36 din Legea 10/2001, care prevede că emiterea deciziei sau dispoziției de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate a calității de moștenitor a fostului proprietar sau, după caz, a calității de asociat a persoanei juridice proprietare a imobilului preluat, constituie infracțiune și se pedepsește cu infracțiune de la 1 la 5 ani, articol care nu face distincție între emiterea unei dispoziții de admitere sau de respingere a cererii formulate.

Se solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Este nefondată susținerea apelantei că nu s-a emis dispoziție cu privire la cererea formulată de intimați pe motiv că era necesară depunerea unei declarații notariale privind datele tehnice ale imobilului revendicat, conform situației de fapt, de la data preluării în mod abuziv in proprietatea statului, a copiei de pe buletinul sau cartea de identitate a numitului și a opțiunii persoanelor îndreptățite privind măsurile reparatorii în echivalent, din moment ce art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 precizează că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 din lege.

Întrucât procedura soluționării notificării prevăzută în Capitolul III- proceduri de restituire, art. 21 și urm. din Legea 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil ce are caracter necontencios, dar obligatoriu potrivit art. 109 alin. 2 pr.civilă, rezultă că în cazul în care această procedură nu a fost finalizată, deschide persoanei vătămate accesul la jurisdicția civilă.

Chiar dacă persoanele fizice nu au depus actele solicitate de Comisia de analiză a notificărilor, apelanta trebuia să emită dispoziția prevăzută de art. 25 din Legea 10/2001.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, Curtea reține că acest text de lege se referă numai la situația când decizia de restituire se face în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calității de moștenitor a fostului proprietar sau a calității de asociat al persoanei proprietară a imobilului preluat.

În cauza de față, apelanta, în lipsa actelor doveditoare, trebuia să emită o decizie pe baza actelor care au fost depuse, mai ales că, notificările au fost depuse în 2001 și, respectiv, în 2005.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 296 pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul MUNICIPIUL P - prin primar, cu sediul în P,--4, jud.P împotriva sentinței civile nr. 1548 pronunțată la 5 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de

Avocatură G, cu sediul în B,-,.53,.B,.7, jud.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red. ES

Tehnored.PJ

6 ex/26.05.2008

f- Tribunalul Prahova

operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120

Președinte:Aurelia Popa
Judecători:Aurelia Popa, Elena Staicu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Ploiesti