Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/A/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului, în rejudecare după casare, formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 369/19.04.2006 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-( nr. în format vechi 1921/2005), având ca obiect Legea 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 02.10.2009 și respectiv 09.10.2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Sub dosar nr. 1921/2005 al Tribunalului Alba reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3 din 27.01.2005 și a dispoziției nr. 358 din 17.02.2005 emise de Primăria Cetatea de.
În motivarea contestației arată că suprafața imobilului nu corespunde realității existente în cărțile funciare și, ca atare nu corespunde suma stabilită de expertiza de evaluare făcută. Mai susține că nu a fost chemată la efectuarea expertizei, nu i-a fost comunicată documentația detaliată a expertizei de evaluare, că nu acceptă altă formă de reparație decât cea bănească și că nu a primit încă nici un răspuns despre terenurile extravilane.
Prin sentința civilă nr. 369/2006 Tribunalul Albaa respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificare, contestatoarea a solicitat măsuri pentru imobilele înscrise în CF 46, 572, 515, 18, 572, 950, 3277 cu nr. top 535 și 536/6/2, 681 și 630 din Cetatea de.
Prin dispoziția nr. 3/4.10.2005, intimatul Primarul com. Cetatea de a constatat că este imposibilă restituirea în natură a imobilului, deoarece construcția a fost demolată în întregime, iar pe teren s-a construit școala generală și a stabilit valoarea echivalentă a imobilului la 326.675.000 lei, conform avizului Direcției Generale a Finanțelor Publice Cu privire la terenurile agricole s-a reținut că nu fac obiectul Legii 10/2001, retrocedarea acestora fiind solicitată și în baza Legii 1/ 2000.
Ca urmare a controlului efectuat de Prefectura Jud. A, prin dispoziția nr. 358/2005 a fost modificată dispoziția nr. 3/2005 prin completarea art. 2 în sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita valorii echivalente stabilită la 326.675.000 lei.
A apreciat prima instanță că raportat la considerentele dispozițiilor atacate contestatoarea nu a administrat nicio probă din care să rezulte alte date privind suprafața imobilului și nici măcar nu a indicat care ar fi suprafața reală pretinsă.
În ce privește valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit, s-a reținut că aceasta a fost stabilită de evaluator în raport de dispozițiile art. 10 alin. 6 și 7 din Legea 10/2001, iar această evaluare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi cenzurată de tribunal în condițiile art. 26 din Legea 10/2001 republicată, dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii urmând a fi înaintată Comisiei Centrale în condițiile art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cu privire la tipul de măsuri stabilite s-a constatat că prin Legea nr. 247/2005 a fost abrogat capitolul referitor la despăgubirile bănești, astfel că în prezent Comisia Centrală urmează să stabilească despăgubirile la care este îndreptățită contestatoarea.
S-au reținut ca fiind nefondate susținerile privind nesoluționarea cererii de restituire a terenurilor extravilane, deoarece acestea nu formează obiectul Legii 10/2001, fiind de altfel, solicitate în baza Legii nr. 1/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea fără a indica motivele pe care își întemeiază calea de atac.
Prin decizia civilă nr. 331/A/2006 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins apelul reclamantei.
În considerentele deciziei, instanța, pronunțându-se pe fond în temeiul art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă a constatat că restituirea în natură nu mai este posibilă și că în mod corect prin dispoziția nr. 358/2005 s-a modificat dispoziția 3/2005 în sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita valorii echivalente stabilite la 326.675.000 lei. S-a mai reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, evaluările imobilelor nu mai pot fi cenzurate de către instanță, urmând a fi înaintate Comisiei Centrale constituite în baza Legii nr. 247/2005. Cu referire la terenurile din extravilan s-a constatat că acestea au fost solicitate în baza Legii nr. 1/2000, astfel că acestea nu mai pot face obiectul Legii 10/2001.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a declarat recurs invocând motive prevăzute de art. 304 alin. 1 pct. 4, 7 și 9 din Codul d e procedură civilă și a solicitat trimiterea dosarului spre soluționare instanței competente.
Recurenta-contestatoare a susținut, în esență, că, deși a contestat suprafața de teren pentru care a solicitat despăgubiri, instanțele nu au verificat dacă, din totalul de 7027 mp înscriși în nr. 46 Cetatea de nu se impunea restituirea în natură a unei părți de teren, deoarece școala și curtea acesteia nu ocupă decât câteva sute de metri.
Recurenta a criticat și faptul că instanțele nu au verificat legalitatea raportului de expertiză, deși a solicitat expres acest lucru.
Cu privire la tipul de măsură reparatorie, recurenta consideră că instanțele nu au respectat principiul neretroactivității legii, precizând că raporturile juridice s-au legat sub imperiul legii nr. 10/2001, iar adoptarea ulterioară a Legii nr. 247/2005 nu poate să modifice tipul de măsură reparatorie acordată.
Prin decizia civilă nr. 570/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- a fost admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată decizia atacată, iar cauza a fost trimisă la aceeași C de apel pentru rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că problema aplicabilității dispozițiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor (dispozițiilor) emise anterior intrării în vigoare a acelei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, a fost statuată prin decizia nr. 52 din 4.06.2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Astfel, s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Se arată în considerentele deciziei nr. 52/2007, că, așa cum reiese din cele două alineate ale art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin. 1 și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin. 2 să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Din perspectiva reglementării de ansamblu a conținutului art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005, prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile investite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art. 24 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 26 după modificare ).
Ca urmare, Înalta Curtea statuat că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac exercitată, în raport cu prevederile art. 24(26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
În măsura în care, în cazul notificărilor soluționate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, contestațiile formulate privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau întinderea acestora, instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele investirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență.
În speță, Primarul comunei Cetatea de a emis dispoziția nr. 3, prin care a constatat că este imposibilă restituirea în natură a imobilului, stabilindu-se ca valoare echivalentă suma de 326.675.000 lei, la data de 4.01.2005, în mod evident înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 la data de 22.07.2005, data publicării ei în Monitorul Oficial.
Totodată, față de data emiterii dispoziției nr. 358 din 17.02.2005, de completare a dispoziției anterioare nr. 3/04.01.2005 și prevederile Legii nr. 10/2001, se constată că a contestat în termen dispoziția emisă.
Față de considerentele de mai sus, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, instanța a admis recursul și, conform art. 313 din același cod, a casat decizia pronunțată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel, întrucât, aplicând dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța nu a mai intrat în analiza pe fond a criticilor reclamantei.
Procedând la rejudecarea apelului conform celor reținute mai sus, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, terenurile extravilane solicitate de contestatoare prin notificare nu pot constitui obiect al Legii 10/2001, și oricum retrocedarea acestora a fost solicitată de contestatoare și în baza Legii 1/2000.
De altfel, cu privire la acestea contestatoarea nici nu mai emite pretenții în dosarul de față, așa cum o dovedesc concluziile scrise în care nu se face nicio referire la aceste imobile.
Prin raportul de expertiză topografică efectuat în apel s-a stabilit că imobilul ce aparținut antecesorului contestatoarei a fost înscris în CF nr. 46 Cetatea de și în prezent se identifică cu imobilul cu nr. top 535 și 536/6/2 în suprafață de 7034 mp transcris în CF nr. 3596 Cetatea de în favoarea Domeniului Public Cetatea de. Întrucât pe imobil este edificată Școala Generală Cetatea de, o anexă și un teren de sport, s-a constatat de către expert că din suprafața totală nu se poate restitui decât o parcelă de 1771 mp, iar pentru restul suprafeței s-au stabilit despăgubiri de 5 RON/mp.
Contestatoarea nu a ridicat pe parcursul procesului nicio obiecțiune cu privire la evaluarea terenului de către un expert topograf, astfel că nu pot fi primite susținerile acesteia din concluziile scrise referitoare la necesitatea stabilirii valorii imobilului de către Comisia de evaluare potrivit standardelor internaționale.
Oricum nu există în legislația aplicabilă restituirilor conform Legii 10/2001 o Comisie de evaluare ci doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Dealtfel, cu referire la aceasta, prin decizia de casare instanța de control a constatat că în raport de cele statuate de prin decizia nr. 52/4.06.2007 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi așa cum sunt cele ale contestatoarei, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești.
Din conținutul raportului de expertiză topografică rezultă că expertul, a folosit pentru stabilirea valorii de circulație a terenului principiul comparației unitare, apreciind că această metodă poate fi utilizată deoarece sunt cunoscute costurile unitare/mp pentru terenurile similare.
Expertul a mai arătat că a consultat firme autorizate în domeniu, și că a avut în vedere lățimea frontului, accesul, utilitățile, regimul de înălțime al construcțiilor în zonă, vecinătățile, cererea și oferta de pe piața imobiliară cât și faptul că terenul este în litigiu.
În ceea ce privește construcțiile demolate, expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții a stabilit valoarea acestora la suma de 94.600 lei.
Răspunzând obiecțiunilor aduse de contestatoare expertul în construcții a arătat că a stabilit gradul de uzură posibil al clădirilor pornind de la vechimea acestora, așa cum rezultă din documentele aflate la dosar și ținând cont de de determinare a uzurii fizice /1999 și nu a avut alte posibilități de stabilire a gradului de uzură atâta timp cât nu a putut vizualiza obiectivul.
Având în vedere cele reținute de cei doi experți în cuprinsul rapoartelor de expertiză întocmite în cauză cât și faptul că în pofida criticilor și obiecțiunilor aduse celor două expertize reclamanta nu a depus înscrisuri și nici nu a prezentat alte criterii de evaluare care să poată fi luate în considerare (de exemplu criterii de stabilire a gradului de uzură a imobilelor demolate, înscrisuri din care să rezulte vechimea și starea lor la data demolării), Curtea va stabili măsurile reparatorii la care este îndreptățită contestatoarea în baza concluziilor celor două expertize.
În ceea ce privesc măsurile reparatorii de care poate beneficia contestatoarea se reține că imobilul în discuție a avut destinația de locuință, astfel că solicitarea acestuia de acordare de despăgubiri bănești este pe deplin justificată, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea 10/2001 în forma aflată în vigoare la data emiterii dispozițiilor contestate.
Față de valorile stabilite prin expertizele efectuate în cauză, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri bănești în cuantum de 120.915 lei reprezentând 94.600 lei contravaloarea construcțiilor demolate și 26.315 lei contravaloarea suprafeței de 5263 mp ce nu poate fi restituită în natură.
În baza art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001 în forma menționată anterior contestatoarei i se va restitui în natură suprafața de 1771 mp identificată în planul de situație anexat raportului de expertiză, suprafață cu privire la care expertul a considerat că poate fi restituită în natură fără să afecteze buna desfășurare a activităților școlare.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de contestatoare împotriva hotărârii primei instanțe, care va fi schimbată în sensul admiterii contestației, a anulării celor două dispoziții atacate și a stabilirii măsurilor reparatorii, conform celor reținute mai sus.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 369/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 1921/2005 și în consecință:
Schimbă sentința apelată în sensul că admite contestația formulată de contestatoarea și anulează dispozițiile nr. 3/27.01.2005 și nr. 358/17.02.2005 emise de Primarul com. Cetatea de.
Obligă intimatul să emită dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 1771 mp din imobilul înscris în CF nr. 3596 Cetatea de cu nr. top. 535 și 536/6/2 și de acordare de despăgubiri bănești în sumă de 120.915 lei pentru restul suprafeței și pentru construcțiile demolate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
4 ex/03.11.2009
Jud. fond -
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
