Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 158/
Ședința publică din 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în B,-,.2,.8, sect. 1 în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,- și STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, împotriva sentinței civile nr. 175 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă reprezentată de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 48382/15.06.2009 și intimații pârâți Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C reprezentați de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 181 din 7.05.2009, lipsind intimatul pârât Statul Român prin Ministerul finanțelor Publice prin
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul de ședință menționează că, la data de 12.06.2009 Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Cad epus la dosarul cauzei întâmpinare la apelul reclamantei.
După referatul grefierului de ședință;
Având pe rând cuvântul, atât apărătorul apelantei reclamante, cât și cel al intimaților pârâți Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și Consiliul Local C învederează instanței că nu mai au cereri prealabile de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Fiind lămurită asupra cauzei, instanța în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanta reclamantă, avocatul acesteia solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, cu consecința restituirii suprafeței de 225. lotul 7, careul 76, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, ce reprezintă titlul autorului reclamantei, se regăsesc două condiții suspensive ale căror neîndeplinire ar duce la rezilierea de plin drept a contractului, respectiv plata prețului și obligația de a construi într-un termen de 4-6 ani.
În speță, apelanta a făcut dovada că autorul său a plătit prețul contractului în 4 rate, iar în ceea ce privește edificarea unei construcții pe terenul în litigiu, nu există nicio dovadă care să poată susține teza potrivit căreia autorul nu a edificat pe teren o construcție. Acea adresă, nr. 22043, ce a aparținut regimului comunist nu poate fi reținută ca decizie de rezolvire pentru că din motive de forță majoră autorul nu a putut edifica o construcție pe terenul cumpărat. Nicio parte nu a solicitat să se constate rezolvit contractul de vânzare-cumpărare, iar cu acea adresă se produce proba că suprafața de teren în litigiu a fost preluată în mod abuziv.
Solicită în concluzie retrocedarea suprafeței de teren liberă de construcții, apelanta reclamantă fiind îndreptățită la restituirea imobilului; cu cheltuieli de judecată.
Pentru intimații pârâți Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C, apărătorul acestora pune concluzii de respingere a apelului, cu obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt aplicabile la speță dispozițiile Legii 10/2001. Părțile au convenit ca această convenție să fie desființată de plin drept, fără nici o altă formalitate, în situația în care nu se construiește pe teren într-un termen de 4-6 ani și nu există caz de forță majoră pentru că în acea perioadă s-au edificat construcții în Stațiunea.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 175/10.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUN. C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, privind obligarea acestora la restituirea imobilului - teren în suprafață de 320,55 mp situat în stațiunea, jud. C, careul 76, lot 7.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu STATUL ROMÂN, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reclamanta a fost, totodată, obligată, în condițiile art. 274 cod proc. civilă, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut, în considerente, că:
Reclamanta este moștenitoarea numitei, mama soțului reclamantei, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 1910/1985 și nr. 55/1999.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2636/1937 și transcris sub nr.4806/1937, autoarea reclamantei, a dobândit de la Primăria Municipiului C suprafața de teren de 320,55mp reprezentând lotul 7 din careul nr.76, delimitat potrivit planului de parcelare al plajei. În cuprinsul actului s-a stabilit că prețul vânzării este plătibil în 4 rate anuale, egale, iar cumpărătorul are obligația să construiască în decurs de 4 ani de la autentificare. Părțile au inserat în act o clauză potrivit cu care nerespectarea obligației de a construi sau de a achita prețul atrage după sine rezoluțiunea de plin drept a contractului, fără punere în întârziere și fără nici o altă formalitate.
Actul a fost încheiat sub imperiul deciziei Consiliului Comunal a Municipiului C, din anul 1935.
Instanța de fond a apreciat că în lumina dispozițiilor art.2 al.1lit. i din Legea nr.10/2001, care arată că prin imobil preluat abuziv se înțelege și,orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat", terenul nu intră sub incidența actului normativ, întrucât transferul dreptului de proprietate asupra bunului s-a realizat sub condiție suspensivă, respectiv aceea de a achita prețul în rate și de a construi în termen de 4 ani de la autentificarea actului.
Însă, dacă din înscrisurile depuse la dosar rezultă că plata prețului a fost efectuată, cu privire la edificarea construcției nu au fost produse dovezi, deși instanța a solicitat precizări în acest sens, în ședința din 18.11.2008.
Potrivit prevederilor titlului de proprietate, nerespectarea obligației de construire și neplata prețului atrag după sine, fiecare dintre ele, rezoluțiunea de drept a contractului.
Pactul comisoriu de gradul patru presupune ca părțile să prevadă în contract clauza potrivit cu care, în caz de neexecutare a unei obligații, acesta se consideră rezolvit de plin drept. O astfel de clauză este prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare exhibat de către reclamantă, iar aceasta a operat în cauză pentru obligația de construire.
Prin urmare, a conchis instanța de fond, bunul nu a intrat în mod abuziv în patrimoniul statului, ci s-a reîntors în patrimoniul autorității locale vânzătoare în temeiul desființării de drept a convenției încheiate cu aceasta și, prin urmare, ipoteza prevăzută de dispozițiile Legii nr.10/2001 nu se regăsește în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamanta, care a criticat soluția prin prisma următoarelor considerente:
- greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a arătat, pe acest aspect, că potrivit dispozițiilor art. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Ministerul Finanțelor va reprezenta statul până la finalizarea procedurilor de despăgubire și va exercita toate drepturile decurgând din această calitate.
S-a solicitat în aceste condiții să se înlăture apărările referitoare la existența dreptului de proprietate în patrimoniul Consiliului Local, întrucât din probele administrate nu a rezultat identitatea actualului deținător.
- greșita reținere de către instanța de fond a aspectului nedovedirii preluării abuzive a imobilului de către stat.
S-a invocat că în mod eronat s-a dat eficiență clauzei din contract privind obligația de a se construi într-un termen de 4 ani de la încheierea actului, fiind evident că deposedarea de acest imobil a fost făcută abuziv, fără o justă și prealabilă despăgubire, de către regimul comunist, ulterior anului 1945.
Nu s-a dat eficiență prezumției de preluare abuzivă, instituite prin prevederile nr.HG 50/2007, în condițiile în care bunul se află în prezent în posesia statului.
Apelanta reclamantă a considerat, totodată, că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității prin afirmarea existenței condiției suspensive din cuprinsul contractului, în condițiile în care judecătorul este ținut să respecte cadrul procesual trasat de către părți și să se pronunțe doar numai în legătură cu ceea ce s-a cerut. În acest caz, judecătorul fondului a dat prioritate rolului activ, cu ignorarea principiului disponibilității și fără să se sprijine pe temeiurile invocate de părți.
Procedând astfel, judecătorul s-a pronunțat asupra rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2636/1937, transcris sub nr. 4806/1937, chiar dacă nu a fost învestit cu această cerere.
S-a solicitat, pe cale de consecință, admiterea apelului, cu consecința obligării intimaților pârâți la restituirea în natură a suprafeței de 225 mp denumită parcare ce reprezintă 64% din suprafața solicitată a fi restituită, precum și a suprafeței de 6% denumită teren liber conform raportului de expertiză efectuat în cauză, iar pentru suprafața ce nu poate fi restituită în natură aceștia să fie obligați la atribuirea în compensare a unei suprafețe de teren în echivalent sau la despăgubiri.
Prin întâmpinare, intimatul pârât STATUL ROMÂN ptin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, ca fiind legală și temeinică în ce privește calitatea sa procesuală pasivă.
Analizând criticile de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 295 - 296 cod proc. civilă, se va reține că apelul este nefondat.
1. Cu privire la modalitatea de stabilire a cadrului procesual, sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive:
Legea nr. 10/2001 a transpus, prin prevederile sale, norme distincte de cele
ale dreptului comun în materia restituirii - în natură sau prin echivalent - a imobilelor preluate de statul român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Legea specială nu conferă așadar persoanelor îndreptățite aceleași mijloace
procesuale și aceleași apărări ca în acțiunea în revendicare comună, ci le deschide proceduri și mijloace de apărare distincte, stabilind în egală măsură cadrul procesual în cererile promovate pe acest temei. Sub acest aspect, dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001 sunt clare, în sensul că notificările vor fi soluționate de,persoana deținătoare, fără ca prin această sintagmă să se facă trimitere de către leguitor la stat, ca entitate juridică, ci la acea persoană juridică ( autoritate ori instituție publică, societate comercială, etc.) care exercită prerogativele dreptului de proprietate ale statului ori pe cele proprii, asupra bunului în litigiu.
Faptul că statul, prin autoritățile implicate, gestionează procesul de acordare a despăgubirilor în procedura pervăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu-i conferă calitate procesuală pasivă proprie în litigiile fondate pe dispozițile Legii nr. 10/2001, și cu atât mai puțin în prezentul litigiu, în care s-a pus în discuție valența unui pact comisoriu cuprins într-un contract în care statul român nu a avut niciodată calitatea de parte.
Față de toate aceste considerente, soluția instanței de fond asupra calității procesuale pasive a Statului Român a fost legală și temeinică.
2. Cu privire la fondul litigiului:
Prezumția simplă instituită prin art. 1 lit. e din nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu este una absolută și care face dovada pe deplin, ope legis, a caracterului abuziv al preluării bunului în patrimoniul statului - în speță, al autorității locale.
Acest mecanism legal vine în sprijinul persoanelor îndreptățite care nu dețin dovada prin acte a preluării bunului de către stat și prezumă că, în măsura în care este neechivocă pierderea posesiei asupra bunului care se regăsește, la data intrării în vigoare a legii, în patrimoniul statului, măsura deposedării este prima facie abuzivă.
Or, în speță, o altă chestiune a fost analizată de către instanța de fond, care a înlăturat, prin efectul probatoriu al înscrisurilor depuse, prezumția de preluare abuzivă.
În condițiile în care nu toate preluările de imobile pot fi catalogate ca fiind abuzive, chiar pentru perioada ce face obiect de aplicare al legii speciale
( intrând cu titlu de exemplu, în categoria excepțiilor, donațiile valabile făcute în favoarea statului, executările silite, executarea unor hotărâri penale, vânzarea către stat, etc. ) situația de fapt expusă de către instanța de fond nu încalcă principiul disponibilității și nici nu echivalează cu încălcarea puterii publice de către judecătorul fondului, întrucât acesta este ținut în egală măsură, în raport de dispozițiile art. 129 al. 5 cod proc. civilă, să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni greșeala în stabilirea adevărului, aplicând corect legea.
Principiul disponibilității cantonează judecătorul la părțile chemate în judecată și la obiectul judecății, fără a-i cenzura demersurile legale necesare corectei dezlegări în drept a pricinii.
Astfel fiind, nu se poate reține critica de nelegalitate a soluției tribunalului prin prisma faptului că a fost analizată chestiunea operării pactului comisoriu, câtă vreme aceste aspecte au făcut obiectul dezbaterilor, reclamanta depunând la termenul din 6.01.2009 documentația privitoare la plata integrală a prețului
(filele 84-85), iar autoritatea locală pârâtă invocând existența pactului comisoriu, prin prisma prevederilor deciziei nr. 22043/24.10.1958 ( filele 86-87 și 112 ).
Acestor ultime apărări le-a fost acordată prevalență în determinarea existenței unui drept de proprietate al apelantei reclamante, întrucât faptul că s-a dat eficiență pactului comisoriu pentru neîndeplinirea oricăreia dintre obligațiile impuse cumpărătorului terenului exclude în mod neechivoc ideeea de preluare abuzivă a bunului.
În acest context prima instanță a constatat că a fost dovedită existența unei asemenea clauze și că, raportat la obligația de a se edifica o construcție în termen de 4 ani de la încheierea actului, autoarea reclamantei nu a îndeplinit-
Pe linia acestui raționament, tribunalul a stabilit că pactul comisoriu și-a produs efectele în modalitatea convenită de părți, respectiv, fără intervenția instanței, fără punere în întârziere și fără altă formalitate, instanța de apel reținând în acest context că decizia nr. 22043/24.10.1958 a fostului Consiliu Popular al or. Cac onstatat intervenția - la data neexecutării obligației - a efectelor acestei clauze.
Fiind probată împrejurarea că reclamanta nu poate justifica existența unui drept de proprietate asupra bunului în discuție, precum și că acesta nu face obiectul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea, iar pentru considerentele arătate, în temeiul art. 296 cod proc. civilă, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în B,-,.2,.8, sect. 1 în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,- și STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, împotriva sentinței civile nr. 175 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
6.07.2009
Dact.disp.gref.
7 ex./7.07.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
