Speta Legea 10/2001. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 160/
Ședința publică din 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B, str. -. -, nr. 7, -C,.306, sect. 2 în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în Sud,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1508 din 2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant reprezentat de d-na în baza procurii judiciare autentifictă sub nr. 289/25.02.2009 la. - din B și intimații pârâți Primarul Orașului și Orașul prin primar reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 65786/8.04.2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Mandatarul apelantului reclamant susține că, față de prev. art. 68 al.5 Cod pr. civilă, poate pune concluzii verbale, învederând instanței că este licențiat în drept, este judecător la Judecătoria Sectorului 2 B, iar în acest sens prezintă legitimația nr. 41 eliberată de Curtea de Apel București la 30.03.2009.
Reținând că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelantul reclamant, reprezentantul acestuia solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 297 al.1 Cod pr. civilă.
Cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, deși instanța nu a intrat în cercetarea fondului dreptului dedus judecății. În considerentele sentinței atacate, nici unul din aspectele ținând de cercetarea fondului dreptului nu a fost analizat, motivarea inserată susținând de fapt lipsa calității procesuale pasive a intimaților pârâți.
Calitatea procesuală pasivă în litigiile având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001, potrivit art. 21-22 și art. 26 din lege, aparține unității deținătoare, iar în situația în care nu există identitate între persoana pârâtului și unitatea deținătoare, instanța are obligația de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasiv și nu asupra fondului dreptului dedus judecății.
, mama apelantului reclamant, s-a adresat cu notificare către primăria în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăria orașului, întrucât nu cunoștea deținătorul bunului, procedând conform prev. art. 28 al.1 din lege.
Pentru intimații pârâți, avocatul acestora având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală atât sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive, cât și în ceea ce privește fondul raportului juridic dedus judecății. Se confundă chestiuni de calitate procesuală pasivă și temeinicia cauzei. De ce ar fi avantajat reclamantul să i se respingă pe fond acțiunea, atâta vreme cât intimații nu dețin bunul ce se solicită a fi restituit.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 1508/2.12.2008 a Tribunalului Constanța -secția civilă, pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului - formulată pe temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL și ORAȘUL prin primar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Prin titlul de proprietate 543/04.03.1926, Statul Român prin Ministerul Agriculturii și al Domeniilor i-a vândut lui Gh. un loc de casă în suprafață de 300 mp lotul 977 din parcelarea -.
Cumpărătorul a fost înregistrat ca proprietar al terenului în evidențele financiare ale Orașului până în anul 1958, matricola nr. 1416; după această dată, proprietarul nu mai este înscris, astfel încât, în anul 1961, s-a solicitat constatarea terenului ca fiind fără stăpân și trecerea lui în proprietatea statului în conformitate cu Decretul nr.111/1951; acest lucru s-a întâmplat prin sentința nr.4925/1964 pronunțată de Tribunalul Popular C în dosarul nr.2015/1961.
Prin notificarea nr.1216/11.07.2001 adresată de BEJ Primăriei Orașului, reclamanta - - în calitate de fiică a fostului proprietar - a solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp, lot 977 sau măsuri reparatorii în echivalent.
Cum entitatea notificată nu a dat curs notificării, reclamanta s-a adresat în cursul anului 2007 instanței judecătorești obținând sentința civilă nr.56/28.01.2008 a Tribunalului Constanța, prin care a fost obligat pârâtul Primarul Orașului să soluționeze prin dispoziție sau decizie motivată notificarea înregistrată sub nr.1216/11.07.2001 la BEJ, privind restituirea terenului în suprafață de 300 mp situat în -, fostul lot 977, din fosta localitate, str. - Nouă, matricola 1416, rol fiscal 464.
Terenul ce face obiectul solicitării de restituire a fost identificat de expertul numit de instanță prin raportul de expertiză imobiliară (filele 44-49 dosar).
Imobilul ce formează lotul 977 din Planul parcelar " " din Sud, este format din suprafața totală de teren de 300 mp ce a fost identificată în limitele notațiilor date de punctele A-B-C-D-A-, reprezentând delimitările întregului imobil față de vecinătăți. Parte din amplasamentul acestui lot în suprafață de aproximativ 116,0 mp este înecată de apele Mării Negre, iar restul de teren în suprafață de 184,0 mp, constituie plaja de nisip aflată lângă limita de delimitare cu apele mării.
Prin hotărârea nr.38/28.01.2001, Consiliul Local a aprobat procesul verbal de stabilirea vecinătăților dintre domeniul public de interes național aflat în administrarea Apele Române D- și domeniul privat al Orașului, prin adresa nr.720/21.05.2008 a Oraș confirmând că lotul 977 este situat pe plaja Mării Negre aparținând domeniului public de interes național.
Potrivit art.1. alin. 1. și 2 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
obiectul măsurilor reparatorii, fiind considerate imobile preluate în mod abuziv imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 precum și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat (art.2. lit. e și i).
Conform art.3 al.1.lit. din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite (art.4. al.2).
Legea nr.10/2001 a prevăzut o procedură de restituire în natură sau echivalent ce presupune implicarea celor care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv de stat, procedură ce este alcătuită dintr-o etapă administrativă care este obligatorie și o etapă facultativă eventuală, ce privește controlul judecătoresc al actelor emise în cadrul procedurii administrative.
Procedura administrativă este declanșată de cererea de restituire care, în accepțiunea legii, este conținută într-o notificare expediată prin intermediul unui executor judecătoresc.
Articolul 21, alin. 1 din lege, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. coroborat cu alin. 4 potrivit căruia, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean conține enumerare exhaustivă a categoriilor de "unități deținătoare"
Rezultă astfel că prin"unități deținătoare", în principiu, se poate înțelege orice persoană juridică de drept public sau privatcreată de stat sau, după caz, de autoritățile administrative publice centrale ori locale,precum și organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condițiile prevăzute de art. 2 din lege.
Regimul proprietății publice este conturat de art.135 din Constituție conform căruia, bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național,plajele,marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică,fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică ( al.3. și 4).
Așadar, titular al dreptului de proprietate este întotdeauna statul care îl poate da în folosință (indiferent care este forma juridică: dare în administrare, concesionare sau închiriere și folosință gratuită) unor alte subiecte de drept.
Este și situația terenului care a fost proprietatea autorului reclamantei care, în parte, este ocupat de apele Mării Negre, iar în parte constituie plaja de nisip.
Cum notificanta nu a cunoscut persoana juridică deținătoare a imobilului, în mod corect, în temeiul art.28 (fost 26) din lege a adresat solicitarea de restituire primăriei în a cărei rază se află imobilul. Cu toate acestea, reclamanta nu continuat procedura prevăzută de acest text - având în vedere pasivitatea primăriei - conform căruia, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. 1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea. Este și motivul pentru care, deși s- dovedit că pârâți nu sunt deținătorii imobilului preluat abuziv, totuși aceștia stau în judecată ca persoană de la care se solicită restituirea în natură sau reparații în echivalent, ca unice persoane juridice notificate, respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive.
Din analiza art.21, art.25 și 26 - cu referire în special la restituirea în natură - se constată că, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Reiese din acest text - prin simpla enunțare, dispozițiile fiind extrem de clare și în afara oricăror interpretări - că, în cazul unor imobile deținute de unitatea administrativ teritorială (în situația de față un oraș) actul prin care se hotărăște restituirea se numeștedispoziție, iar autoritatea competentă să emită, în numele persoanei juridice pe care o conduce, este primarul.
Este evident că legea se referă la imobilele aflate în patrimoniul entităților enumerate în art.21 alin.1cu titlu de proprietate, deși termenul ales de legiuitor "detenție" are cu totul altă semnificație juridică (detenția, ca stare de drept, semnifică stăpânirea unui bun al altuia în baza unui titlu încheiat cu titularul dreptului de dispoziție și care conferă anumite drepturi detentorului, în funcție de tipul contractului: depozit, locație etc.).
Totuși, alegerea se poate justifica prin încercarea de a evita conferirea unei aparențe de legalitate, a apartenenței bunului în patrimoniul unității notificate, având în vedere contradicția dintre "preluarea abuzivă (art. 2)" și noțiunea de proprietate.
Că legea se referă la "deținerea" cu titlu de proprietate rezultă și din prevederile care urmează articolului 21 din lege - în special art.25 alin. 4 - față de situația că emiterea dispoziției are consecințe îndepărtate asupra patrimoniului unității deținătoare: ieșirea din patrimoniul unității și intrarea în patrimoniul notificantului care justificat calitatea de persoană îndreptățită.
În aceste condiții, este evident că poate emite acest act de dispoziție numai persoana căreia legea îi conferă expres această capacitate și în nici un caz o unitate care nu ar avea drept de proprietate asupra bunului preluat abuziv, ci, spre exemplu, un drept de administrare.
Rezultă din acestea că măsurile reparatorii, oricare ar fi acestea, pot fi dispuse numai de persoana juridică care are posibilitatea (văzută aici ca atribut al capacității de folosință) de a lua măsuri cu caracter patrimonial asupra bunurilor deținute cu titlu de proprietate.
Or, reclamanta a solicitat restituirea în natură și ulterior măsuri reparatorii în echivalent de la Primarul Orașului, pentru un bun care se află în patrimoniul Statului și în administrarea CN Apele Române D, fără să fi urmat procedura prevăzută de art.28 alin.3. sau să fi expediat o notificare Apele Române D
Această situație face ca pârâții Primarul Orașului și Orașul să nu poată acorda aceste măsuri reparatorii (deși au calitate procesuală pasivă ca urmare a primiri notificării) din moment ce nu sunt "unitate deținătoare" astfel că, deși practic le revine obligația de a răspunde notificării (în temeiul efectului general al cererii de restituire) nu au și posibilitatea de a dispune măsurile cerute de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamantul -, care criticat soluția prin prisma necercetării fondului de către prima instanță.
S-a susținut, astfel, că aspectele care urmează a fi soluționate în procedura legii speciale țin de determinarea calității de persoană îndreptățită a titularului cererii, în raport de art. 3 și 4 din legea nr. 10/2001 precum și a modalității de preluare a bunului în patrimoniul statului, și dacă aceasta a avut caracter abuziv, în sensul dat de art. 2 din lege.
S-a apreciat că unica motivare a fondului vizează lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
S-a criticat, deopotrivă, interpretarea eronată și contradictorie a prevederilor legale aplicabile, precum și nemotivarea încheierii interlocutorii.
Apelul este întemeiat, iar în raport d dispozițiile art. 296 cod proc. civilă urmează a fi reformată soluția instanței de fond, pentru considerentele expuse în continuare:
punctual considerentele soluției pronunțate în primă instanță, se constată că judecătorul fondului a stabilit corect situația juridică a imobilului ce a făcut obiectul notificării 1216/11.07.2001, în sensul că, pe baza expertizei tehnice imobiliare dispuse și administrate în cauză, a constatat că imobilul- teren situat în Sud, lotul 977 situat pe str. - Nouă, matricola 1416, rol fiscal 464, în suprafață de 300 mp, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1926 între Statul român ( vânzător ) și autorul notificantei, G ( cumpărător ), este în prezent parțial acoperit de apele Mării Negre și parțial - de plajă.
În aceste condiții, este indiscutabil faptul că, odată dovedită calitatea de succesor legal și deopotrivă cea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv de către stat (reținute de altfel și de către instanța de fond), devin incidente dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile legii speciale.
Din acest punct de vedere, susținerile referitoare la actualul regim juridic al bunului și la apartenența lui la domeniul public de interes național nu au relevanță, câtă vreme Legea nr. 10/2001 nu încalcă regula instituită prin art. 135 din Constituție și art. 11 din Legea nr. 213/1998, dar nici nu înlătură, pe criteriul acestei apartenențe, beneficiul măsurilor reparatorii.
Situația juridică relevată în cauză exclude, prin urmare, interesul în determinarea entității care întrunește în final calitatea de persoană deținătoare, cu atât mai mult cu cât nici un înscris nu atestă că în cauză autoritatea publică locală căreia i-a fost înaintată notificarea în condițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 a transmis-o, împreună cu documentația aferentă, în raport de prevederile art. 27 din lege, Companiei Naționale Apele Române, comunicând în egală măsură notificantului, datele privitoare la deținătorul de facto al imobilului.
Împrejurarea că imobilul este în prezent afectat de regimul proprietății publice de interes național nu induce, așadar, decât soluția măsurilor reparatorii, dar nu a celei în echivalent din patrimoniul unității administrative ori al altei entități, întrucât este exclus ca un bun cu regimul juridic menționat să poată fi înlocuit valoric cu un altul din domeniul privat, astfel că singura posibilitate legală de reparație rămâne acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
În fine, critica referitoare la lipsa considerentelor încheierii interlocutorii din 18.11.2008 cu privire la respingerea excepției invocate de pârâți este neîntemeiată, întrucât motivația unei astfel de dezlegări în drept poate fi formulată atât cu ocazia deliberării pe chestiunea incidentă, cât și odată cu fondul, în ansamblul mai larg al considerentelor hotărârii finale, cu care de altfel se atacă și soluția pe excepție, în condițiile art. 282 alin. 2 cod proc. civilă.
În speță, instanța de fond a motivat că entitățile chemate în judecată au calitate procesuală pasivă întrucât au primit notificarea formulată, având prin urmare obligația de a răspunde la acest demers legal, fie în sensul soluționării cererii, fie în cel al înaintării lui către deținătorul actual al bunului.
Așadar, instanța de fond și-a motivat considerentele pentru care a înlăturat excepția dirimantă și a judecat acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții, fapt pentru care acest motiv de apel este neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B, str. -. -, nr. 7, -C,.306, sect. 2 în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în Sud,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1508 din 2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Pt.jud. - -
aflată în semnează
conf.art.261 al.2
Președinte instanță
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
9.07.2009
Dact.disp.gref.
7 ex./15.07.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
