Speta Legea 10/2001. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 159/
Ședința publică din 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 2, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 6 din 6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de d-na avocat în baza procurilor judiciare aflate la filele 11-13 din dosarul instanței de fond și intimatul pârât, reprezentat de dl. avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV 65892/28.05.2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxelor de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că nu sunt cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru cei trei apelanți reclamanți, apărătorul acestora susține că în mod nejustificat decizia primarului nu execută o hotărâre definitivă și executorie. Ceea ce este mai evident netemeinic și nelegal este pretinsa imposibilitate de restituire a imobilului, la care instanța a achiesat. Pe suprafața de 231,20. autorii reclamanților au construit 2 case. În anul 1950, așa cum constată instanța, autorul pe numele căruia s-a realizat naționalizarea nu mai exista de 10 ani, iar primul născut, care purta același nume, dispăruse pe front cu 8 ani înainte. Actul de naționalizare fiind abuziv, reclamanții nu și-au pierdut niciodată proprietatea asupra imobilului în litigiu.
Instanța atrage atenția reprezentantului apelanților reclamanți să formuleze concluzii prin raportare la motivele de apel expuse în scris.
Continuând expunerea motivelor de apel, reprezentantul apelanților susține că nu a fost determinat niciodată regimul juridic al terenului pentru apartamentele înstrăinate și că în hotărâre nu se face nici un fel de referire de ce nu există posibilitatea restituirii în natură. Instanța a greșit admițând în parte acțiunea și obligând pârâtul să formuleze propunere de acordare de despăgubiri. Construcția care a fost retrocedată nu poate fi folosită întrucât chiriașii fac imposibilă folosința imobilului de către apelanți.
Solicită în concluzie admiterea apelului pentru motivele expuse în scris și verbal și modificarea sentinței primei instanțe în sensul arătat.
Pentru intimatul pârât, apărătorul acestuia pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat pentru argumentele expuse în întâmpinare; cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 31.03.2008, reclamanții, și, au chemat în judecată Primăria C pentru ca, pe cale de contestație la decizia nr.1154/28.02.2008, să se dispună anularea parțială a acesteia, cu excepția mențiunii privind restituirea în natură a construcției care nu a fost vândută chiriașului.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin art.1 din dispoziția contestată se restituie doar parțial terenul, adică 112,11 mp din cei 231. proprietatea reclamanților, ignorându-se dispozițiile hotărârii nr.1702/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă și irevocabilă, hotărâre comunicată pârâților atât de instanță cât și de către reclamanți prin executorul judecătoresc, în acest sens se solicită a se dispune rectificarea și anularea mențiunii inițiale a primăriei, cu privire la teren.
Tot în cuprinsul art.1. din dispoziție, ca și pe tot parcursul conținutului acesteia, se menționează greșit numele de familie al lui, fiind menționat. Cu toate că s-a adus la cunoștință imediat eroarea materială, nici până în prezent, nu s-a efectuat îndreptarea acesteia, ba mai mult s-a procedat la comunicări, către și alții, în formula inițială a dispoziției.
S-a mai arătat că, prin art.2. din dispoziție, Primăria C dispune de o parte din terenul reclamanților, respectiv suprafața de 119,75. pe care a atribuit-o foștilor chiriași, cumpărători ai apartamentelor din corpul 2 al construcțiilor edificate de autorul acestora la aceiași adresă, din C,-.
Nu s-a motivat în drept; s-a anexat copia dispoziției 1154/28.02.2008.
La termenul din 03.06.2008, reclamanții, prin avocat, au învederat că eroarea materială cu privire la numele lui a fost soluționată pe cale administrativă prin dispoziția nr.2312/21.04.2008 pe care o anexează în copie.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare de asemenea, nici nu și-a precizat apărările în ședință, cu toate că a fost reprezentat în proces prin avocat ales.
La termenul din 2.10.2008, reclamanții și-au modificat acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv, învederând instanței că înțeleg să cheme în judecată Municipiul C prin Primar și nu Primăria
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 6 din 6.01.2009 în baza căreia instanța a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere privind rectificarea unui nume în cuprinsul dispoziției atacate.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul C prin primar.
A fost obligat pârâtul să formuleze o propunere de acordare a unor despăgubiri sau să ofere în compensare alte bunuri pentru suprafața de teren de 119,75. situat în C,-, care nu s-a restituit în natură.
A fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 119,75. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform legii nr. 10/2001 pentru suprafața de 119,75. situată în C,-.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 6 din 6.01.2009 au declarat apel reclamanții, și, ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că instanța de fond a preluat automat constatările expertizei, deși din examinarea măsurătorilor calculate rezultă că nu este determinat corect regimul juridic al terenului aferent apartamentelor și cel liber în folosință comună, astfel că nu corespund cu datele din referatul comisiei de aplicare a legii - care a stat la baza emiterii dispoziției primarului.
De asemenea, instanța a reținut greșit că nu numai terenul aferent celor trei apartamente cumpărate de foștii chiriași a fost atribuit în folosință acestora, ci toată curtea, deși din contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii 112/1995 rezultă contrariul.
Deși instanța a reținut că apelanții și-au dovedit dreptul de proprietate și calitatea de persoane îndreptățite conform Legii 10/2001, privitor la cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, instanța de fond soluționând cererea a respins-o cu motivarea că restituirea în natură nu este posibilă, ci numai de acordarea de măsuri reparatorii, despăgubiri sau atribuire în compensare un alt teren de natura celuia care a fost preluat abuziv.
Din motivarea instanței nu rezultă imposibilitatea de restituire în natură a terenului în litigiu; aplicarea disp.art. 26 din Legea 10/2001 în speța de față nu este justificată.
Pentru cele menționate mai sus, au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul restituirii îngregii curți având în vedere că nu mai există nici un temei ca să administreze terenul apartamentelor și Municipiul C să-l mențină în patrimoniu.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
1) În ceea ce privește pretinsele erori din raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, nu pot fi luate în considerare de către instanță, întrucât apelanții aveau posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză în termenul prevăzut de lege, lucru pe care nu l-au făcut.
De altfel, problemele de drept pe care instanța le-ar fi preluat din expertiză, astfel cum susțin apelanții, nu pot forma obiect al obiecțiunilor, nici obiect al aprecierilor expertului.
Pe fondul cauzei, Curtea reține:
Din cuprinsul disp. art.1, art. 7 și art. 9 al.(19) din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Prin urmare, dacă, prin notificare, persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii 10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii în echivalent, unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea cererii este obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a bunului și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii în echivalent.
În speță, apelanții au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 119,75. teren care a fost atribuit în folosință chiriașilor care au cumpărat apartamentele în baza Legii 112/1995, diferența de 112,11. și locuința ce nu a fost înstrăinată chiriașilor au fost restituite reclamanților conform deciziei nr. 1154 din 28.02.2008 emisă de Primarul municipiului
În mod corect instanța, soluționând cauza, a reținut că apelanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren în litigiu a cărui restituire au solicitat-o și că aceasta nu poate fi restituită întrucât a fost atribuită în folosință chiriașilor cumpărători și asigură utilizarea normală a apartamentelor înstrăinate.
De altfel, potrivit art. 37 din Normele metodologice de aplicare a legii 112/1995 și art. 26 din aceeași lege, chiriașii care au cumpărat locuințele în baza acestor dispoziții legale dobândesc și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, cu respectarea disp.art. 26 al. ultim din această lege.
În această situație, nefiind posibilă restituirea în natură a suprafeței de 119,75. instanța de fond în mod corect aplicând disp. art. 26 din legea nr. 10/2001 a obligat pârâtul intimat Primarul municipiului C să formuleze o propunere de acordare a unor despăgubiri sau să ofere în compensare alte bunuri pentru această suprafață de teren.
Ca atare, instanța în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 2, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 6 din 6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
3.07.2009
Dact.gref.
4 ex./6.07.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
