Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 162/A/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor, în rejudecare după casare, formulate de reclamanta și pârâtele SC SA și AVAS B împotriva sentinței civile nr.71 din 21 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu pârâții intimați SC SA, SC SA, Consiliul local al mun.A I, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 9 octombrie și 16 octombrie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față reține:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Alba sub nr-, a acționat în judecată, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului A I, B, și, acesta din urmă în calitate de moștenitor al defuncților și, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- obligarea la restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 10065 I nr. ord., nr. top
4941/1 și 4942/1 construcții și teren construibil în suprafață de
5040; CF 6462/a AI nr.ord. nr. top 4940/1/2
reprezentând casă, anexe și teren construibil în suprafață de 975
, precum și terenul în suprafață de 3589. identificat cu nr.
top 4940/2 desprins din CF 2024 I în suprafață de
8470,47;
- să se constate că reclamanta este îndreptățită la măsuri
reparatorii prin echivalent pentru imobilele înscrise în CF 1981
A I nr. top nr. top 1939, 1/2 casă, anexe și teren
construibil în suprafață de 1347. precum și CF 2024
nr. ord. nr. top 4941/2 și 4942/2 teren construibil în suprafață
de 1274. toate în suprafață reală de 2669,15. folosite în
prezent de pârâta;
- să se constate că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în CF 5959 I nr. ord. nr. top 4939/2, teren construibil în suprafață de 906. folosit de proprietarii și;
- să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în CF 27802 I nr. ord. nr. top 4939/1/1 și 4940/1/1 secție de prefabricate și teren construibil din CF de 3491. și reală de 3438. folosit în prezent de pârâta;
- să se dispună restabilirea situației anterioare în CF 10065 I și 6462/a AI în baza hotărârii ce se va pronunța.
În motivarea acțiunii, reclamanta susține că imobilele ce formează obiectul acțiunii au fost preluate abuziv de Statul Român de la numitul în temeiul Decretului nr. 119/1948 și respectiv a Decretului nr. 92/1950, ele fiind incluse în activul Fabricii de săpun al cărei proprietar era antecesorul lui .
La momentul naționalizării, imobilele aveau o suprafață totală de 16.619. fiind identificate în CF 1981 nr. top 4939 și respectiv CF 2024 nr. top 4940, 4491 și 4942 I, după care au fost parcelate și transcrise în alte cărți funciare. În prezent, imobilele sunt folosite de, care deține doar dreptul de folosință, împrejurare care impune restituirea acestora în natură, de A și de persoanele fizice.
Raportat la terenurile atribuite în temeiul Legii nr. 18/1991
unor persoane fizice, reclamanta susține că aceste terenuri, rămânând la dispoziția Comisiei de fond funciar, se impune obligarea Consiliului Local A I la restituirea lor în favoarea acesteia. Cât privește imobilele deținute de se apreciază de reclamantă că aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent ce urmează a fi acordate de S, în calitate de instituție implicată în privatizarea societății.
În drept, reclamanta și-a fondat acțiunea pe dispozițiunile art. 1,2,7,9,29 din Legea nr. 10/2001 și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
În urma probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Alba
I, prin sentința civilă nr. nr. 71/2007 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat - ul să emită o dispoziție la notificarea reclamantei în privința imobilului înscris în CF 27802 I nr. ord., nr. top 4939/1/1 și 4940/1/1 în suprafață de CF de 3491. în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
La rândul său, a fost obligată să emită o dispoziție la notificarea reclamantei privind imobilele înscrise în CF 10065 I nr. ord., nr. top 4941/1 și 4942/1 compuse din 2 case, hale, birouri, sere, șoproane, cabină poartă, anexe și teren construibil în suprafață de 5040. CF 6462/a A I, nr. ord., nr. top 4940/1/2 compusă din casă, anexe și teren construibil în suprafață de 975. precum și terenul identificat sub nr. top 4940/2 în suprafață de 3589. în sensul
retrocedării în natură a acestora.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local A I și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestora.
Acțiunea formulată împotriva pârâților și a fost respinsă ca nefondată, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 5.050 RON.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că imobilele antecesorilor reclamantei au fost preluate abuziv prin decretele de naționalizare și că reclamanta se legitimează ca persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii.
Expertiza efectuată în cauză a identificat imobilele în litigiu, concluzionând că imobilul înscris în CF 1981 I și respectiv 2024 I este folosit în prezent de pârâții și, acesta în calitate de moștenitor al defuncților și, cărora li s-a constatat, la cererea acestora, dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar.
Pentru imobilul ( casă și teren ) deținut de, privatizată, căreia i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Notificarea reclamantei adresată, prin care solicita restituirea în natură a imobilului, a fost direcționată împreună cu actele doveditoare către B pentru soluționare în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, câtă vreme pârâta B nu a soluționat notificarea, instanța a obligat-o la emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii în privința imobilelor pentru care a fost notificată - CF 27802 I nr. ord., nr. top. 4939/1/1 și 4940/1/1 în suprafață în CF de 3491.
, deținătoarea dreptului de folosință asupra imobilului - deși a fost notificată - aceasta nu a soluționat-o, considerent pentru care a fost și ea obligată la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a acestuia, întrucât terenurile al căror regim juridic est reglementat de Legea fondului funciar nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 potrivit art. 8 din această lege, tribunalul a respins capetele de cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru trenurile în privința cărora persoanelor fizice li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii fondului funciar.
Cât privește Statul Român, tribunalul a concluzionat că acesta nu se legitimează pasiv, câtă vreme în cauză sunt cunoscute unitățile deținătoare ale terenurilor.
Nici Consiliul Local al Municipiului A I nu are legitimare pasivă, reține instanța, deoarece nu deține imobilele în itigiu și nu are atribuții în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Aceeași lipsă a calității procesuale pasive s-a apreciat și în privința, care a fuzionat prin absorbția cu, așa cum rezultă din protocolul încheiat la 2.04.2003.
Curtea de APEL ALBA IULIA, prin decizia nr. 266 din 4 octombrie 2007, respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta, Societatea Meșteșugărească "" I și B împotriva sentinței nr. 71 din 24.01.2007 pronunțată de Tribunalul Alba.
Rejudecând apelul reclamantei pe motivul că terenul litigios a format obiectul Legii nr. 18/1991, Curtea de Apel a concluzionat că instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001. Din examinarea cărților funciare 5959 I asupra top 4937/2/2, 4938/2 și 4939/2a rezultat că în 1957 au fost proprietari tabulari și. Nr. top 4938/2/2 și 4939/2 s-au transcris în CF 5961 nou înființată în favoarea soților și ca urmare a contractului
de donație autentificat la notariatul de Stat la 30.04.1971 iar top 4538/2/1 s-a reînscris în favoarea primilor proprietari. Acest nou topografic a format apoi obiectul sentinței civile nr. 4030/1993, intabulându-se dreptul de proprietate cu titlu de vânzare-cumpărare în favoarea numitei .
Anterior pe topografic s-a notat existența unei case și schimbarea ramurii de cultură din arător în loc de casă.
Toate aceste operațiuni de carte funciară au fost anterioare apariției Legii nr. 10/2001, reconstituirea dreptului de proprietate -u - iar titularii dreptului de proprietate au deținut dreptul tabular, anterior Statului Român, care și l-au intabulat în anul 1959.
Curtea a înlăturat susținerile Cooperativei care, invocând dreptul de proprietate asupra imobilului deținut, dobândit de la, cu care a fuzionat, a contestat măsura obligării sale de retrocedare a acestuia în natură.
S-a avut în vedere de instanță faptul că actul de dare în plată cu privire la construcții și plata contravalorii acestora, nu întrunește cerințele unui contract de vânzare-cumpărare și că prin Decretul nr. 337 statul a dispus de bunul său, stabilind și suma pe care trebuia să o accepte, dobânditoarea acestora, fără ca acest echivalent bănesc să reprezinte prețul în sensul codului civil.
Terenul nu a fost niciodată proprietatea Cooperativei "", aceasta având chiar un drept de folosință pe durata construcțiilor, drept consfințit prin Decizia nr. 169 din 30.04.1978 a fostului Consiliu Popular
În aceste condiții, s-a concluzionat, din perspectiva Legii nr. 10/2001 că actele prezentate de Meșteșugărească semnifică doar deținerea de către aceasta a imobilului preluat abuziv de către stat. Ca urmare, legal a fost stabilită în sarcina cooperativei măsura retrocedării în natură a imobilului deținut în integralitatea sa.
Instanța de apel a înlăturat și susținerile cooperativei referitoare la edificarea celorlalte construcții ( 2 hale, sere, birouri, cabina portarului) câtă vreme nu a depus acte doveditoare și nu a solicitat expertizarea acestora.
Și apelul a fost respins câtă vreme s-a probat incidența în cauză a dispozițiunilor art. 29 (1) din Legea nr. 10/2001, deținând imobilul în temeiul cumpărării acțiunilor de la. prin contractele nr.110/22.06.1994 și 99/13.07.1994 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei nr. 266/A/2007 au declarat recurs și
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că, în privința terenurilor deținute de și cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ea este îndreptățită, în temeiul Legii nr. 10/2001, la acordarea măsurilor reparatorii, întrucât terenurile au fost preluate abuziv de Statul Român fără titlu valabil și, în acest sens, este și solicitarea făcută la instanța de fond.
În recursul declarat și întemeiat pe dispozițiunile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, susține că decizia nu-i este opozabilă, deoarece -ul a fost introdus în cauză cu încălcarea dispozițiunilor art. 132 Cod procedură civilă, modificarea cererii de chemare în judecată fiind formulată cu mult
peste primul termen de judecată.
De asemenea, recurenta susține că - ul nu a fost sesizat cu soluționarea unei notificări care să aibă ca obiect
stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 3491. adresa făcând referire doar la notificarea contestatoarei și la faptul că societatea este privatizată.
Prin decizia 5614/8 oct.2008 ICCJ a admis recursurile declarate de reclamanta și pârâta AVAS împotriva deciziei civile nr.266/A/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție instanța de casare a reținut în esență că
instanțele au ignorat împrejurarea potrivit căreia reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiunile Legii nr. 10/2001 și nu au soluționat-o ca atare, respectând cadrul procesual al acțiunii cu care a fost investită, ci au făcut în cauză aplicarea art. II și III al Legii nr. 18/1991.
Instanțele nu s-au preocupat să stabilească dacă preluarea terenurilor de către stat s-a făcut cu titlu valabil, aspect esențial în aplicarea Legii nr. 10/2001, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude aplicarea regimului reparator prevăzut de Legea nr. 10/2001, art. 1 alin. 2 care prevede ca în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca un argument în plus, în sensul că instanțele nu au soluționat cauza pe temeiul juridic cu care a fost investită, este și faptul că nu s-a preocupat să stabilească, pe calea unei expertize topo, amplasamentul terenurilor deținute de pârâții și potrivit distincțiilor pe care art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 le face, după cum terenurile erau situate în intravilanul sau extravilanul localității, la data preluării sau notificării.
Instanțele au obligat AVAS-ul să emită dispoziție de soluționare a notificării reclamantei privind imobilul înscris în CF 27802 I în suprafață de 3491 mp, în sensul acordării pentru aceasta a măsurilor reparatorii prin echivalent, deși AVAS-ul nu a fost sesizat de intimata cu soluționarea vreunei notificări având un atare obiect AVAS-ul se afla doar în posesia unei adrese prin care SC SA a solicitat soluționarea notificării ce a fost trimisă de reclamantă, făcând referire la faptul că societatea este privatizată.
În lipsa notificărilor și a actelor doveditoare, AVAS-ul nu se poate pronunța în legătură cu acordarea măsurilor reparatorii în privința acestor imobile, atâta timp cât Societatea nu i le-a remis și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta nu mai este în termenul definit de Legea nr.10/2001 pentru notificarea nemijlocită a AVAS.
Având în vedere că AVAS-ul nu a fost investit cu soluționarea notificării reclamantei, decizia civilă recurată încalcă dispozițiunile art.22 și 25 din Legea nr.10/2001.
Dosarul s-a reînregistrat pe rolul acestei instanțe în rejudecare sub nr- la data de 28.01.2009.
Față de dispozițiile deciziei de casare, în rejudecare, s-a administrat proba cu expertiză topografică efectuată de expert topo
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate și față de dispozițiile art.315 pr.civ. potrivit căreia hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, Curtea constată următoarele:
E de necontestat că imobilele în litigiu au fost proprietatea antecesorului reclamantei, și naționalizate de către Statul Român prin Decretele 119/1948, respectiv 92/1950, care și-a înscris dreptul de proprietate cu titlu naționalizare în anii 1957, respectiv 1959 în cărțile funciare (filele 61-75 dosar fond și 94).
Astfel corect a reținut prima instanță că temeiul de preluare a imobilelor a contravenit regimului constituțional existent la data preluării care ocrotea proprietatea privată, imobilele fiind preluate abuziv de Statul Român, fără titlu valabil.
Prin urmare, corect s-a reținut de instanța de fond incidența prevederilor art.1 și 2 din Legea 10/2001, constatându-se îndreptățită reclamanta la măsuri reparatorii sub aspectul retrocedării în natură pentru o parte din imobil, cea deținută de SC SA, cât și sub aspectul măsurilor reparatorii în echivalent.
Apelul declarat de către SC SA va fi respins ca rămas fără obiect întrucât imobilele dispuse de prima instanță a se restitui în natură au fost predate reclamantei prin decizia 7/2008, iar prin încheierea 25003/31.07.2008 s-a întabulat dreptul de proprietate al acesteia în 1/1 părți în CF 6462/a și 10065
În ce privește apelul declarat de către reclamantă, urmare dispozițiilor art.315 pr.civ. se constată următoarele:
Potrivit deciziei de casare, obligatorie pentru instanță, reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991 nu exclude aplicarea principiul reparator prevăzut de Legea 10/2001, întrucât art.1 alin.2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În cauză, conform aceleiași decizii de casare, s-a efectuat raportul de expertiză topografică pentru identificarea imobilelor notificate de reclamantă și stabilirea amplasamentelor acestora.
Conform raportului de expertiză, imobilele folosite în proprietate de persoanele fizice și erau situate la data notificării în intravilanul localității A
Astfel, imobilul teren în suprafață de 906 mp, transcris din CF 1899 I în CF 5959 I și CF 5961 I naționalizat de Statul Român din patrimoniul antecesorului reclamantei a fost donat în favoarea lui iar în prezent este proprietatea tabulară a def. și.
Prin urmare, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art.1 alin.2 din Legea 10/2001, pentru aceste suprafețe, apelul reclamantei fiind fondat.
De asemenea, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru imobilele folosite de pârâta (reconstituite) și înscrise în CF 1981 întabulată sub nr.top. 4939/1/2 în suprafață de 1347 mp - casă, anexe și teren, precum și CF 2024 I nr.top.4941/2 și 4942/2, teren de 1274 mp în suprafață reală de 2669,15 mp.
În ce privește apelul declarat de către AVAS, față de decizia de casare, se impune a fi admis.
Astfel instanța de recurs a admis recursul declarat de către AVAS reținând în considerentele deciziei de casare că AVAS-ul nu a fost investit cu soluționarea notificării reclamantei, astfel prin obligarea AVAS la emiterea deciziei s-au încălcat dispozițiile art.22 și 25 din Legea 10/2001.
Prin urmare, instanța de apel este ținută să soluționeze prezentul apel fără a mai putea dispune obligarea AVAS la emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele deținute de către SC SA.
În consecință, va fi obligată SC SA să emită dispoziție prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale pentru imobilele înscrise în CF 27802 I nr.top.4939/1/1 și 4940/1/1 în suprafață de 3421 mp și respectiv 3510,15 mp.
Oricum, aceasta se impunea și față de prevederile art.25 din Legea 10/2001care impune unității deținătoare a imobilului revendicat să emită decizie sau dispoziție motivată.
Ori, e de necontestat că SC este unitatea deținătoare a imobilului revendicat de reclamantă, imobil evidențiat ca atare în patrimoniul societății.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul disp.art.296 pr.civ. va admite ca fondate apelurile declarate de AVAS și reclamantă și va respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de SC SA.
Având în vedere și prevederile art.274 pr.civ. și solicitarea apelantei SC de obligare a AVAS la plata cheltuielilor de judecată, în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată față de soluția pronunțată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de către reclamanta și pârâta AVAS împotriva sentinței civile nr.71/24.01.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- pe care o schimbă în parte și în consecință:
Constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de despăgubire pentru imobilele înscrise în CF 5959 I nr.top.4939/2-teren de 905 mp, CF 1981 I nr.top.4939/1/2 casă, anexe și teren de 1347 mp, CF 2024 I nr.top.4941/2 și 4942/2 teren de 1274 mp.
(continuarea deciziei civile nr.162/A/2009)
Înlătură dispoziția de obligare AVAS la emiterea dispoziției și obligă pârâta SC SA să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale pentru imobilul înscris în CF 27802
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de către pârâta A
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 11 ex/11.11.2009
Jud..
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
