Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 172/
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1598/C din 16.12.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea Nord,-, județ C, având ca obiect -contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimatul reclamant, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 66849/24.06.2009, lipsind apelantul pârât Primarul Municipiul
Procedura este legal îndeplinită,conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că, prin serviciul registratură, la data de 17.06.2009, intimatul reclamant a depus întâmpinare în 2 exemplare, 1 exemplar fiind comunicat apelantului pârât Primarul Municipiului C la aceeași dată.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, depune la dosar împuternicirea avocațială seria -, nr. 66849/24.06.2009, chitanța nr. -/24.06.2009 cu care face dovada onorariului de expert, practică judiciară, respectiv sentința civilă nr. 1330/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, și precizează că nu mai are alte cererii sau probe de administrat, solicitând cuvântul asupra apelului.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului reclamant asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, cu obligarea apelantului pârât la plata onorariului în sumă de 1000 lei, conform chitanței depuse la dosar. Precizează că apartamentul cu 3 camere este încă în proprietatea Statului, administrat de și închiriat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare asupra apelului, dar nu mai târziu de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă avocat pentru apelantul pârât Primarul Municipiului C, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 10.02.2009 (fila 5 din dosar), care solicită a se consemna concluziile sale în sensul că, solicită admiterea apelului așa cum fost, pentru motivele expuse pe larg în considerente, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 10.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului C, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să se pronunțe prin emiterea unei dispoziții motivate asupra notificărilor înregistrate sub nr.801 din 10.08.2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în C,- -. B,.21parter, compus din trei camere, bucătărie, baie și boxe.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență că, în calitate de proprietar al imobilului preluat abuziv, a notificat unitatea deținătoare, în speță Primăria Municipiului C, cu solicitarea expresă prevăzută de actul reparator privind restituirea în natură a imobilului, dar până la această dată nu a fost emisă o dispoziție motivată în acest sens.
În drept,reclamantul a invocat prevederile art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 și art.1073 Cod civil.
Pârâtul Primarul Municipiului Cai nvocat în apărare excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea cererii, precum și cea a lipsei de interes.
Prin sentința civilă nr. 1598/16.12.2008 Tribunalul Constanțaa respinge excepția necompetenței materiale și excepția lipsei de interes invocate de pârâtul Primarul Municipiului
A admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâtul Primarul Municipiului C să emisă dispoziție/decizie motivată asupra cererii notificate formulată de reclamantul în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în,-, -. B,. 21, parter, compus din trei camere, bucătărie, baie și boxe.
A obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut cu privire la competența materială a tribunalului că atitudinea omisivă a persoanei juridice deținătoare, îmbrăcând forma lipsei răspunsului concretizat în dispoziției emisă în termenul legal, atrage competența aceleiași instanțe care este în măsură să cenzureze chiar dispoziția emisă.
Cu privire la fondul litigiului, instanța a reținut că reclamantul a declanșat în termen legal procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.10/2001, notificând în acest sens unitatea deținătoare a imobilului, în speță Primăria Municipiului C, cu solicitarea expresă prevăzută de actul de reapariție privind restituirea în natură a imobilului preluat de către stat în baza Decretului nr.223/1974 privind exproprierea.
Pârâtul nu a contestat primirea notificării și a înscrisurilor doveditoare.
Potrivit art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, unitatea deținătoare are obligația legală de a răspunde notificării în termen de 60 de zile, prin decizie/dispoziție motivată.
În cazul concret, instanța a constatat că unitatea deținătoare nu s-a pronunțat asupra notificării reclamantului prin emiterea unei dispoziții motivate în termen de 60 de zile în care entitatea juridică deținătoare trebuia să răspundă, termenul fiind unul imperativ și nu de recomandare.
Prin urmare, pentru a se evita prelungirea în mod culpabil a pasivității persoanei notificate, tribunalul a considerat că legiuitorul a dat posibilitatea persoanei îndreptățite să se adreseze instanței pentru pronunțarea unei hotărârii judecătorești care să oblige unitatea deținătoare să analizeze notificarea cu privire la imobilul revendicat.
Cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat au fost acordate în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului C care a susținut, în esență, că instanța a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității prin respingerea cererii de amânare formulată, că au fost încălcate regulile de competență materială, cererea dedusă judecății fiind de competența judecătoriei potrivit art. 1 alin. 1 Cod procedură civilă, că reclamantul nu avea interes în formularea cererii, că pârâtul nu are nici o culpă pentru neemiterea dispoziției și că instanța a acordat cheltuieli de judecată disproporționate în raport cu obiectul cererii și efortul depus de apărător.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de pârât, instanța constată următoarele:
Cu privire la respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității;
Potrivit art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța poate acorda termen pentru lipsă de apărare la cererea unei părți. Textul legal indicat nu stabilește obligația instanței de a acorda termen în orice împrejurare, ci numai în cazuri temeinic motivate, apreciind în același timp îndreptățirea cererii în raport cu natura litigiului, complexitatea lui și împrejurările specifice în care cererea a fost înregistrată.
În speță, litigiul având ca obiect obligarea pârâtului să emită dispoziție, având o complexitate redusă, a fost amânat la un prim termen din 14.11.2008 pentru ca apărătorul pârâtului să facă precizări scrise cu privire la excepțiile necompetenței materiale a instanței și a lipsei de interes în formularea cererii și pentru a face precizări cu privire la stadiul soluționării notificării. Aceste chestiuni nu au făcut obiectul unei întâmpinări scrise formulate de pârât în condițiile art. 114 Cod procedură civilă.
La termenul fixat pentru motivele sus arătate, pârâtul a solicitat amânarea cauzei "pentru imposibilitate de prezentare". Cererea de amânare nu a fost justificată și nici un înscris doveditor al imposibilității apărătorului de a se prezenta nu a fost depus odată cu cererea de amânare astfel că, instanța, în mod corect a apreciat că cererea reprezintă o încercare de tergiversare a soluționării cauzei.
De altfel tribunalul, respingând cererea de amânare, în conformitate cu art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea dând posibilitatea apărătorului pârâtului să formuleze în scris apărările.
Cu privire la competența materială a instanței;
Reclamantul s-a adresat cu notificare potrivit Legii nr. 10/2001 pârâtului Primarul Municipiului C, solicitând restituirea imobilului preluat abuziv de stat. Constatând că unitatea deținătoare nu a răspuns notificării formulate în termenul legal, reclamantul a solicitat Tribunalului Constanța să oblige pârâtul să-și îndeplinească această obligație și să răspundă notificării.
Este real că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului, dar, așa cum s-a statuat și prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție - Secțiile Unite, pentru rațiuni de simetrie, în condițiile în care legea nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare nu emite decizia ori dispoziția prevăzută de textul menționat în termenul de 60 de zile, precum și pentru asigurarea protecției juridice a dreptului de acces la justiție al persoanei, drept prevăzut prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, dar și pentru rațiuni de judecată unitară, competența revine instanței care judecă acțiunea principală, respectiv tribunalului, secția civilă.
Decizia IX/2006 are valoare interpretativă obligatorie iar Tribunalul Constanța în mod corect a reținut procesul ca instanță competentă.
Cu privire la lipsa de interes a reclamantului în formularea acțiunii și lipsa de culpă a pârâtului;
Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23.
Constatând că pârâtul nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de lege, trecând mai bine de 7 ani de la data notificării, nu se poate reține lipsa interesului reclamantului în cererea dedusă judecății, interes justificat de solicitarea sa de a se finaliza procedura administrativă obligatorie.
Instanța nu poate reține nici faptul că pârâtul nu are culpă în nefinalizarea procedurii prin emiterea dispoziției, pentru că acesta nu a răspuns reclamantului mai bine de 7 ani și nici nu s-a adresat în acest interval reclamantului pentru completarea eventualelor lipsuri constatate în dosarul de notificare.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată;
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătoriii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivate că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acest text, considerat constituțional prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 pronunțată de Curtea Constituțională, consacră prin lege prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit de parte, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
"O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil."
Investită fiind cu soluționarea pretențiilor reclamantului la rambursarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond putea să observe că, dată fiind durata procedurii (două termen) și dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora avocatul a avut a se pronunța, obligarea pârâtului la 1000 lei cheltuieli de judecată nu se justifică, un cuantum de 500 lei fiind rezonabil în acest caz.
Prin urmare, prin admiterea apelului conform art. 296 Cod procedură civilă, va fi schimbată în parte sentința apelată în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată datorate de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1598/C din 16.12.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea Nord,-, județ
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1598/C din 16.12.2008.
Compensează cheltuielile de judecată din apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Pentru grefier, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează, |
Jud.fond -
Red.dec./tehnored.jud./31.07.2009
Gref./6 ex.
Emis 2 com. azi, 24.08.2009,
gref.
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
