Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
Judecător - - - - - vicepreședintele Curții de Apel
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantul prin mandatar, cu domiciliul în A,-, bloc 53,.H,.27, jud.V, împotriva sentinței civile nr. 334 din 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâțiiCFR SA -SUCURSALA REGIONALA CF G,cu sediul în G,-,PRIMĂRIA, cu sediul instituției în A,-, jud.V,SC - A - PRIN LICHIDATOR SC SRL, cu sediul în F,-, jud.V, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelantul lipsă mandatar în baza procurii judiciare autentificată sub nr. 962/08.08.2006 de BNP " " V, și pentru intimata-pârâtă CFR SA - Suc.G a răspuns consilier juridic în baza delegației nr.711/1/372/2008 depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la al doilea termen de judecată acordat, motivele de apel nu sunt semnate.
Mandatarul apelantului-reclamant, numitul, la cererea președintelui completului, procedează la semnarea motivelor de apel. Întrebat fiind, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză și nu are studii juridice.
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă declară că nu are cereri în cauză.
Curtea, nefiind cereri de formulat în cauză, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Mandatarului pentru apelantul-reclamant, îi aduce la cunoștință faptul că potrivit disp.art.68 (4) Cod procedură civilă, neavând studii juridice nu poate pune concluzii orale în instanță, ci doar concluzii scrise până la pronunțarea cauzei.
Reprezentantul intimatei-pârâte, apreciază că, față de întreg materialul probator administrat în cauză, de precizările formulate și aflate la dosar, soluția Tribunalului Vrancea este legală și temeinică, reclamantul nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra diferenței de teren în litigiu ce reprezenta rafinăria de petrol; din acte a rezultat că acest teren aparținea unor terțe persoane.
Solicită în concluzie, menținerea hotărârii atacate, și respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții CFR G, Primăria A și - A solicitând ca pe cale de hotărâre judecătorească să se stabilească dreptul său la restituirea suprafeței de 5.000 mp teren aferent imobilului "Rafinărie de petrol" ce a aparținut autorului său -.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a notificat la data de 04.09.2001 Primăria A solicitând despăgubiri pentru rafinăria de petrol și terenul aferent acesteia, bunuri ce au aparținut autorului său - și care au fost situate în A, strada 30, în prezent strada -, iar prin dispoziția nr. 16 din 31.01.2005, Primăria a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 900 mp teren din imobil, stabilind, totodată, că valoarea imobilului imposibil de restituit este de 197.261.100 lei, sumă în limita căreia s-a propus acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Pentru restul proprietății i s-a recomandat reclamantului să se adreseze CFR G, Construcții Montaj V și
La data de 05.12.2005 între Primăria A și reclamant a intervenit un acord în baza căruia reclamantul și-a dat acceptul pentru a primi despăgubiri în condițiile legii speciale în valoare de 745.650 lei pentru construcțiile demolate, în procesul-verbal întocmit cu acea ocazie consemnându-se și renunțarea reclamantului la pretențiile privind terenul pe care a fost amplasată rafinăria.
În baza acestui proces-verbal, Primăria Aae mis Dispoziția nr. 842/2005 prin care s-a admis notificarea reclamantului și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, stabilindu-se că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit este de 745.650 lei din care a fost dedusă valoarea măsurilor reparatorii acordate prin Dispoziția nr. 16 din 13.01.2005.
Urmare recomandării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Primăria Aae mis Dispoziția nr. 264 din 22.05.2006 prin care a fost revocată
prevederea cuprinsă în art. 2 din Dispoziția nr. 842 din 08.12.2005 referitoare la stabilirea valorii imobilului imposibil de restituit și s-a dispus în sensul că valoarea despăgubirilor la care notificatorul este îndreptățit va fi stabilită de Comisie.
Prin sentința civilă nr. 247 din 14.03.2007 a Tribunalului Vrancea acțiunea reclamantului a fost respinsă ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că dispoziția nr. 264 din 22.05.2006 a fost comunicată reclamantului la data de 01.06.2006 acesta formulând contestația de față abia la data de 12.07.2006, deci cu depășirea termenului de 30 de zile reglementat prin dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 331 din 12.09.2007 a Curții de APEL GALAȚIa fost admis apelul declarat de contestator împotriva acestei hotărâri, a fost desființată sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se în acest sens că acțiunea reclamantului nu este tardivă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- iar prin sentința civilă nr. 334 din 24.04.2008 instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că autorul său a fost proprietarul suprafeței de 5.000 mp teren pe care s-a aflat rafinăria, din actele depuse la dosar rezultând că terenul pe care se afla amplasată rafinăria aparținea unor terțe persoane care i-au permis autorului contestatorului să îl folosească în acest scop.
Este adevărat că a solicitat exproprierea terenului dar nu există nici o dovadă că această solicitare s-a materializat iar pe de altă parte, mai reține instanța de fond, chiar dacă exproprierea ar fi avut loc, aceasta nu putea fi făcută decât pentru o cauză de utilitate publică și în nici un caz pentru a constitui autorului contestatorului vreun drept de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Instanța a mai reținut că terenul a aparținut numitului care a și adresat Primăriei Aon otificare prin care solicită restituirea în natură a acestuia. Din acest teren, autorul contestatorului din prezenta cauză, a avut închiriată suprafața de 2 ha pentru o distilerie de petrol lampant de la bunicii și.
Împotriva sentinței civile nr. 334 din 24.04.2008 a Tribunalului Vranceaa declarat apel contestatorul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În esență, apelantul susține că a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat, cu certificatul de moștenitor nr. 257/1966 după defunctul și cu actele care au stat la baza schimbului de terenuri intervenit între autorul său și autoritățile locale de la acea vreme (1976). Apelantul mai susține că terenul în suprafață de 5.000 mp a fost preluat de stat în etape, o parte prin Legea nr. 119/1948 odată cu rafinăria de petrol și o altă parte prin actul de schimb din anul 1976.
Față de această situație, contestatorul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelul este nefondat.
Verificând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de contestator, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că pretențiile acestuia cu privire la suprafața de 5.000 mp teren, pe care era construită rafinăria și în legătură cu care contestatorul susține că a aparținut autorului său nu sunt întemeiate câtă vreme acesta nu a putut face dovada pretinsului drept de proprietate.
Din nici unul dintre înscrisurile depuse la dosar nu reiese că -, autorul contestatorului, ar fi avut în proprietate, în afara celor 900 mp pentru care s-a dispus restituirea prin echivalent, și suprafața de 5.000 mp ce face obiectul prezentului litigiu și că acest teren ar fi fost preluat de stat din proprietatea defunctului.
Există, însă, procesul-verbal din data de 05.12.2005 întocmit cu ocazia concilierii ce a avut loc între Primăria Municipiului A și reprezentantul contestatorului, respectiv numitul, proces-verbal în care se consemnează că terenul ce face obiectul prezentei cauze și pe care s-a aflat rafinăria ce a aparținut autorului contestatorului, a fost revendicat și de către numitul care a depus o serie de acte din care ar rezulta că, în realitate, terenul a fost proprietatea autorilor acestuia de unde concluzia că - a avut doar în folosință această suprafață.
În ceea ce privește actele invocate de contestator ca fiind dovezi ale dreptului de proprietate, respectiv certificatul de moștenitor nr. 257/1966 după și actele care au stat la baza schimbului de terenuri intervenit între autorul contestatorului și statul român în anul 1976, Curtea constată că acestea au ca obiect doar un teren în suprafață de 300 mp teren, cu privire la care, de altfel, contestatorul a primit despăgubiri, și în nici un caz 5.000 mp cât pretinde apelantul că ar fi stăpânit autorul său.
În aceste condiții, cum în cauză nu s-a făcut de către contestator dovada faptului că autorul său ar fi avut în proprietate terenul a cărui revendicare o solicită, Curtea urmează a constata că în mod legal și temeinic pretențiile acestuia formulate prin acțiunea dedusă judecății au fost respinse ca nefondate, criticile aduse sentinței instanței de fond, sub acest aspect, fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civildeclarat de către reclamantul prin mandatar, cu domiciliul în A,-, bloc 53,.H,.27, jud.V, împotriva sentinței civile nr. 334 din 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.și tehnoredactat motivare./07.11.2008
hotărâre /09.11.2008
6 ex.
Fond: Tribunalul Vrancea - jud.
Apel: Curtea de APEL GALAȚI - Jud. (sentința casată cu trimitere spre rejudecare)
Fond: Tribunalul Vrancea - jud. (în rejudecare)
Com.4 ex. - - prin mandatar
- CFR SA - Suc.Regională CF
- Primăria
- SC - A prin lichidator
10.11.2008
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea
