Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 187/A/2008
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară VicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantul, pârâtul Primarul municipiului H și de intervenientul în interes propriu, împotriva sentinței civile nr. 119/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La a doua strigare a cauzei, făcută în ședință publică, se prezintă avocat pentru apelantul reclamant și avocat pentru apelantul intervenient, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus prin serviciul registratură la data prezentei note de ședință și întâmpinare formulate de către apelantul pârât Primarul Municipiului H și cerere de amânare formulată de avocat, în reprezentarea acestuia.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de amânare și excepției de tardivitate invocate de către apelantul pârât Primarul Municipiului
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare ca neîntemeiată, iar cu privire la excepția invocată, solicită instanței respingerea acesteia ca nefondată întrucât contestația formulată este în termen. Declară că nu mai are alte cereri.
Avocat, având cuvântul, susține admiterea excepției de tardivitate a contestației pe considerentul că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de Legea 10/2001. Cu privire la cererea de amânare, solicită respingerea acesteia întrucât consideră că pricina se poate judeca la data prezentei. Arată că nu mai are alte cereri și nu solicită un termen de pronunțare.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, unește excepția tardivității depunerii contestației, formulată de către Primarul Municipiului H, cu fondul cauzei, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, învederând că acest contract nr. 4442/2004 privește terenul vândut soților în suprafață de 292 mp, iar din probe rezultă că apelantul a formulat notificare în vederea recunoașterii dreptului său asupra acestui imobil situat pe-, cedat de către primar soților. Se mai arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat prematuritatea formulării acțiunii și ulterior tardivitatea depunerii contestației în baza Legii 10/2001 care prevede termenul de 1 an de la data vânzării terenului, acesta nefiind vândut anterior apariției Legii 10/2001, știut fiind că pe acest imobil există garaje și nu se poate restitui în natură, însă reclamantul este îndreptățit la despăgubiri. La întrebarea instanței, precizează că dispoziția nr. 1268/2004 vizează terenul de pe--19 și dintr-o eroare, în motivele de apel, a fost trecut terenul de pe-, imobil vândut lui în 1997. Se mai susține că terenul pentru care se solicită a-i fi acordate despăgubiri este cel situat între Primărie și imobilul soților, stricto senso referindu-se doar la terenul situat în prelungirea casei apelantului, iar față de hotărârea instanței de fond, consideră că celelalte dispoziții ale acesteia sunt legale și temeinice, din expertiză și contraexpertiză rezultând faptul că este vorba în speță de 4 imobile, din care cel de pe - 9 și 19 au fost restituite, rămânând porțiunea de pe - 18, care reprezintă tocmai calea de acces la aceste imobile. Astfel, față de tot probatoriul existent, precum și față de declarațiile martorilor audiați, care au arătat că cunosc faptul că acolo locuiau părinții lui, în concluzie se solicită doar din terenul în discuție tocmai pentru faptul că acesta locuiește în acea casă și nu solicită mai mult decât i se cuvine, iar prin acest contract de vânzare-cumpărare li s-au încălcat drepturile de a dispune de această suprafață, precum și față de situația ambiguă în care se află părțile la data prezentei, solicită instanței admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate doar cu privire la aspectele menționate.
Cu privire la celelalte apeluri, solicită instanței respingerea acestora.
Avocat, având cuvântul cu privire la apelul intervenientului, solicită instanței admiterea acestuia conform motivelor depuse în scris, învederând că dispozițiile Legii 10/2001 nu dispun interdicții cu privire la persoanele care dovedesc interese cu privire la litigiu, sens în care cererea de intervenție este motivată întrucât conform art. 33 din Normele de Aplicare ale Legii 10/2001, acest teren care intră în proprietatea cumpărătorului aparține de drept intervenientului, care nu poate rămâne fără terenul de sub casă, situat pe - nr. 11, iar pentru 989 mp a primit despăgubiri, însă pentru acest imobil în discuție, vândut, nu se poate face o compensare, neoperând dreptul de acrescământ și solicită instanței să observe că intervenientului i se cuvine din aceste imobil, existând neconcordanțe între dispozitivul și considerentele sentinței atacate. Cu privire la celelalte apeluri, pentru cel al contestatorului consideră că există autoritate de lucru judecat cu privire la casă și teren iar prin motivele, nu este în măsură să facă dovada netemeiniciei excepției invocate, în concluzie se solicită respingerea celorlalte două apeluri. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de reprezentanții părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Prin Sentința Civilă nr. 170/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă contestația introdusă de reclamantul împotriva dispozițiilor nr.975/2004, 980/2004 și 1268/2004 emise de Primarul municipiului
S-a reținut că prin dispoziția nr.1268/2004 s-a constatat calitatea reclamantului în calitate de moștenitor al fostului proprietar de CF, de beneficia de măsuri reparatorii prev. de Legea nr.10/2001, că imobilul de la nr. 18, str.- nu se poate restitui în natură, propunându-se despăgubiri pentru cota de din acesta, în contextul în care - sora contestatorului - a fost despăgubită conform Legii nr.112/1995 pentru cealaltă cotă de din imobil iar în notificare și reclamantul a solicitat doar despăgubiri.
S-a apreciat că dispoziția este legală, reținându-se și împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat.
Cu privire la dispoziția nr.975/2004 emisă de Primarul municipiului H s-a aprobat restituirea în natură a construcției situate în H,- cu terenul aferent în suprafață de 470,35 mp iar pentru diferența până la 97,65 mp s-au propus despăgubiri. Contestatorul a solicitat prin notificare și pentru acest imobil doar despăgubiri.
Respectiva dispoziție a soluționat și notificarea lui -sora reclamantului, aceasta necontestând-
Prin Dispoziția nr.980/2004 a fost respinsă notificarea contestatorului de restituire a imobilului situat în-.
Atât în dispoziție cât și în sentință s-a reținut că reclamantul și sora sa nu au calitatea de persoane îndreptățite, imobilul nefiind proprietatea antecesorului lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a formulat-
Apelul a fost motivat în sensul că reclamantul a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită iar cu privire la toate imobilele a susținut că este posibilă restituirea în natură.
Intimatul Primarul municipiului Has olicitat prin întâmpinare respingerea apelului.
A susținut că dispozițiile nr.1268 și nr.975/2004 sunt legale, soluționând notificările înaintate de reclamant iar dispoziția nr.980/2004 este de asemenea legală pentru că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru imobilului din-.
Prin decizia civilă nr.2/2/A/2007 Curtea de Apel Alba -I a admis apelul contestatorului, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reținut că la fond contestatorul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare cu nr.51/1997 încheiat între și H, nr.1423/2004 între și soții și și nr.4442/2003 încheiat între Primăria municipiului H și soții.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, limitându-se a arătat că nu îndeplinește condițiile prev. de art.112 cod procedură civilă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului și mai mult n-a citat părțile, sentința fiind deficitară prin prisma art.297 cod procedură civilă.
Prin aceiași decizie s-a menționat că în rejudecare trebuie soluționate toate capetele de cerere și analizate și celelalte motive invocate în apel.
După desființarea cu trimitere contestatorul a formulat o precizare de acțiune solicitând despăgubiri pentru imobilul situat în H, str.- 11 vândut numitului, restituirea în natură a celorlalte două corpuri de clădire de la aceeași adresă și a terenului aferent acestor case, despăgubiri corespunzătoare cotei sale de pentru imobilul din H, - nr.18 ori restituirea în natură a întregului imobil cu anularea contractelor de vânzare-cumpărare; restituirea în natură a terenului și restituirea în natură a imobilului situat în-.
Printr-o nouă precizare de acțiune contestatorul a solicitat repunerea în termenul de a introduce acțiunea în anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
A arătat că a solicitat anularea acestor contracte în 2005 în dosarul nr.8218/2004 al Tribunalului Hunedoara iar sentința și decizia sunt greșite.
Pârâții și au formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației reclamantului împotriva dispoziției Primarului municipiului nr.1268/2004.
Au arătat că prin decizia civilă nr- a fost respins recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.1732/2006 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, constatându-se că dreptul la acțiunea în anularea celor trei contracte de vânzare-cumpărare s-a prescris.
Potrivit art.50 al.5 din Legea nr.10/2001 termenul în care trebuie atacate aceste acte era de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, acțiunea în anulare fiind introdusă tardiv.
Potrivit art.1 al.2 din Legea nr.10/2001 dacă restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Au susținut că imobilul a fost legal înstrăinat, prin urmare reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii iar prin dispoziția nr.1268/2004 contestată i s-au propus despăgubiri.
Au mai arătat că sora reclamantului, a primit în baza Legii nr.112/1995 despăgubiri pentru cota de parte din imobil.
Dispozițiile art.4 al.4 ar fi avut aplicabilitate doar în situația în care n-ar fi încasat despăgubiri.
Imobilul a fost înstrăinat anterior apariției Legii nr.10/2001, la 8.12.1997 iar art.45 al.2 din Legea nr.10/2001 sancționează cu nulitate actele de vânzare-cumpărare încheiate cu rea credință.
Pârâta a vândut imobilul pârâților, aceștia din urmă dovedindu-și buna credință.
Cu privire la ultima precizare de acțiune au solicitat respingerea cererii de repunere în termen, având în vedere autoritatea de lucru judecat iar cu privire la cererea de intervenție au solicitat admiterea.
Numitul a formulat cerere de intervenție în intere propriu, solicitând a se constata că reclamantul a fost despăgubit pentru imobilul din- potrivit Legii nr.112/1995.
A arătat că locuiește de mai mulți ani în imobilul respectiv iar cererile de cumpărare a terenului i-au fost respinse de către primărie cu motivarea că este litigiu pe rolul Tribunalului Hunedoara.
Judecând după desființarea cu trimitere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.1268/2004 emisă de Primarul municipiului Haf ost soluționată notificarea nr.41/N/2001 a reclamantului propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru din imobilul situat în H,-, înscris în CF H nr.2669, nr.top 5001/1, 500/2.
În motivarea dispoziției s-a arătat că pentru din imobil a primit despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995, sora reclamantului.
În aceleași considerente s-a motivat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului prin aceea că a fost înstrăinat fostei chiriașe prin contractul de vânzare-cumpărare nr.51/8.12.1997 în temeiul Legii nr.112/1995.
Prin acțiunea precizată reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului și față de faptul că a fost înstrăinat succesiv a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.51/8.12.1997 încheiate între pârâții H în calitate de vânzător și pârâta în calitate de cumpărător, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1423/2004 încheiat între aceasta și pârâții și și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Consiliul Local H și pârâții și.
Pe cale separată, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Hunedoara sub nr.1151/2006 reclamantul a solicitat a se constatat nulitatea absolută a acestor contracte.
Prin sentința civilă nr.1732/2006 pronunțată de Judecătoria Hunedoara a fost respinsă acțiunea reclamantului.
În considerente s-a reținut că acțiunea este prematur introdusă față de faptul că se află pe rol prezenta contestație la Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr.1092/R/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa fost respins recursul reclamantului împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Hunedoara.
În considerentele deciziei s-a arătat că acțiunea reclamantului privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare dintre pârâtul și pârâta este prescrisă, deoarece art.45 al.5 din Legea nr.10/2001 prevede că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii.
În acest context acțiunea pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâții și pârâții și este lipsită de interes.
În privința celui de-al treilea contract de vânzare-cumpărare între Consiliul Local al municipiului H și soții având ca obiect vânzarea-cumpărarea suprafeței de 292,11 mp teren s-a reținut că deși s-a încheiat în timp ce era în derulare procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 nu poate fi sancționat cu nulitatea absolută conform art.48 al.1/1 din lege deoarece pârâții au fost de bună credință la încheierea lui.
Cum prin decizia tribunalului au fost analizate toate cele trei contracte se apreciază că pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute ale celor trei contracte de vânzare-cumpărare există autoritate de lucru judecat în sensul art.166 cod procedură civilă și 1201 cod civil.
Contestația reclamantului împotriva acestei dispoziții este întemeiată pentru considerentul că există teren liber, care poate să-i fie restituit.
În prezent reclamantul solicită restituirea în natură a întregului imobil cu obligarea de a restitui despăgubirile primite de sora sa.
Imobilul situat în- este înscris în CF general 2669 H sub și, top 500/2/1 cu profil casă, curte și grădină în suprafață tabulară de 938 mp (370 + 568 mp cu titlu de naționalizare).
A fost înscris în CF 1659 H sub, nr.top 500/2/1 cu profil grădină în suprafață tabulară de 370 mp și nr. top 500/1 cu profil casă + grădină în suprafață de 568 mp pe proprietarii și părinții reclamantului.
În 1997 între H și pârâta a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.51/8.12.1997, casa și 56,27 mp teren nr.top 500/1 cu profilul casă și curte în intravilan a fost transcris în CF 6005
La data de 14.04.2004 pârâta a vândut imobilul pârâților și iar aceștia s-au întabulat sub B3, B4.
În luna 2004 Primăria municipiului Hav ândut pârâților suprafața de 292, 11 mp teren; în total rezultă că aceștia au cumpărat 348,38 mp teren.
În contraexpertiză s-a constatat că suprafața ocupată de construcții este de 90 mp locuință și de 118 mp garaje (123).
Prima expertiză constată că suprafața ocupată de garaje este de 120 mp. Față de acestea se constată că reclamantului i se poate restitui suprafața ocupată de garaje, de 118 mp teren în acest sens urmând a fi modificată dispoziția nr.1268/2004 care va fi menținută în privința acordării de măsuri reparatorii pentru cota de a reclamantului pentru partea de imobil nerestituibilă.
Prin dispoziția nr.975/2004 emisă de Primarul municipiului au fost soluționate notificările nr.133/N/2001 numitei -sora reclamantului și nr.42/N/2001 a reclamantului cu privire la imobilul situat în H,-.
S-a dispus restituirea în natură construcțiilor și a terenului aferent în suprafață de 470,35 mp.
Reclamantul susține că suprafața retrocedată ar trebui să fie de 1007 mp.
Din expertiză rezultă că suprafața reală a imobilului evidențiat în CF 2669 H, nr.ordine 2, 3, top 501/1, 501/2/2, casă, curte și grădină are suprafața tabulară de 568 mp iar suprafața reală este de 816 mp(conform primei expertize).
S-a măsurat o suprafață îngrădită de 542 mp. Suprafața ocupată de construcții este de 355,75 mp din care casa ocupă 175,75 mp iar pe suprafața de 180 mp sunt garaje (98)
A doua expertiză a constatat valori apropiate de cele constatate la prima expertiză respectiv că suprafața reală măsurată este de 829 mp, suprafața construită este de 353,75 mp din care locuința are 175,75 mp iar garajele ocupă 178 mp.
Raportat la a doua expertiză se constată că suprafața liberă este de 475,25 mp teren (829 suprafața reală -353,75 mp suprafață construcții) iar din suprafața construită s-a restituit casa și implicit terenul de sub aceasta 175,75 mp, însă nu s-a restituit suprafața de 178 mp ocupată de garaje.
În acest sens dispoziția va fi parțial modificată urmând a se dispune restituirea construcției și a terenului în întregime.
Față de faptul că este posibilă restituirea în natură a întregului imobil se va înlătura prevederea din dispoziție de a se acorda măsuri reparatorii pentru partea de teren care s-a considerat că nu poate fi restituită.
Imobilul situat în H,- pentru care prin dispoziția nr.980/2004 s-a apreciat că reclamantul și sora sa nu au calitate de persoane îndreptățite este înscris în CF general 2669/20 sub, top 526/1, 527/1; și 7 top 501/2/1/1/2 are suprafața tabulară de 816 mp și reală de 837 mp.
Din motivarea dispoziției reiese că imobilul apare la pct.4 din Decretul nr.95/1950 ca fiind preluat de la numitul, aceiași persoană cu tatăl reclamantului.
Motivul respingerii notificării reluat și în întâmpinarea formulată de către pârât a fost acela că s-a considerat amplasarea imobilului ca fiind pe nr. top 524/1 din CF 604/1 Acest nr.top din CF 604/1 nu apare în Decretul nr. 92/1950 și nu este trecut în CF general 2669, deci n-a fost expropriat și privește alte persoane.
Potrivit ambelor expertize, imobilul a fost evidențiat în CF 2510 sub, top 526/1, 527/1 casă cu trei camere, bucătărie, curte și grădină în suprafață de 816 mp proprietari la 6 și B8 fiind. Acest imobil a fost transcris în CF general 2669 H top 501/2/1/1/2 în suprafață de 438 mp și 526/1, 527/1 din ultimele două nr.top ocupa doar 398 mp, pe restul fiind cantina de ajutor social.
Imobilul ocupă integral nr.top 501/2/1/1/2.
Faptul că imobilul a aparținut părinților reclamantului a fost reținut și prin Hotărârea nr.153/1997 a Comisiei constituire la Legea nr.112/1995 prin care s-au acordat despăgubiri doar sorei reclamantului (acesta fiind cetățean străin la acea dată n-a putut beneficiat de prevederile legii).
Pe teren se află o casă numerotată cu nr.11, pe planul de situație nr.2 din prima expertiză, care a fost vândută lui, și două anexe numerotate cu 11A și 11B (102) care pot fi restituire în natură împreună cu terenul aferent.
În cauză au fost efectuate două expertize topografice care nu se contrazic între ele, existând doar mici diferențe la măsurători.
Cu privire la imobilul din- a doua expertiză a reținut că a fost restituit prin Dispoziția nr.394/2006 însă aceasta privea un alt imobil din-, ar prin răspunsul formulat de către experți în rejudecare (50) se menține situarea topografică a imobilului din- ca și cea stabilită de prima expertiză.
Reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului din- cu excepția locuinței care a fost vândută de H intervenientului pentru aceasta solicitând despăgubiri.
Așa cum s-a menționat, prin Dispoziția nr.153/1997 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 (16), sora reclamantului a fost despăgubită pentru cota sa de cu suma totală de 121.686.240 lei pentru imobilele din- și-; primul a fost evaluat la 81.807.482 lei iar al doilea la 311.838.622 lei.
Aceasta a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 cu privire la imobilul din- însă nu a contestat dispoziția nr.980/2004 prin care notificarea a fost respinsă cu motivarea că nu are calitate de persoană îndreptățită.
Față de faptul că sora reclamantului n-a atacat dispoziția se apreciază că prin că prin aplicarea art.4 al.4 din Legea nr.10/2001 acestuia i se poate restitui în natură cota de 1/1 din-, cu excepția părții din imobil vândute numitului, pentru care i se cuvin despăgubiri, iar la emiterea dispoziției va fi stabilit cuantumul despăgubirilor primite de către pe care trebuie să le restituie reclamantul urmând ca ulterior să fie făcută compensarea între creanța statului și cea pe care o are reclamantul pentru partea din imobil vândută.
Cererea de intervenție formulată de prin care solicită să se constate că este cumpărătorul casei de la nr.11 nu va fi admisă în principiu deoarece Legea nr.10/2001 este o lege specială în cadrul căreia potrivit art.26 al.3 din lege, acțiunea în justiție se referă doar la persoana îndreptățită.
Pentru aceste considerente, prin Sentința Civilă nr. 119/10 iulie 2008 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul, intervenientul și Primarul Municipiului
În apelul său, reclamantul a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare 4442/10 2004 între Consiliul Local H și și, susținând în motive că prin dispoziția nr. 1268/2004 Primarul Municipiului Har espins notificarea prin care cerea restituirea în natură a imobilului situat în H,-, deși contractul a fost încheiat pe perioada derulării procesului. Că datorită acestui lucru nu a făcut notificarea în termenul prevăzut de art. 48 alin 1/1 din Legea 10/2001.
Intervenientul a criticat sentința cu privire la anularea Dispoziției nr. 980/2004 a Primarului Municipiului H și să se constate dreptul reclamantului la restituirea în natură a imobilului teren și construcții în cotă de parte și la despăgubiri în cotă de parte din casa care este în prezent proprietatea sa.
În motivarea apelului a susținut că în mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 4 alin 4 din Legea 10/2001, raportat la faptul că sora reclamantului, în urma respingerii cererii sale de restituire în natură/echivalent a imobilului situat în- nu a mai formulat contestație împotriva acestei decizii, reclamantul beneficiind de dreptul de acrescământ prevăzut de art. 697 Cod civil.
Că în mod greșit s-a făcut compensarea între creanța statului și cea a reclamantului și că în mod greșit i s-au vândut numai construcțiile, nu și terenul, fiind obligată să cumpere acest teren fie de la reclamant, fie de la Consiliul Local, la prețul impus de unul din aceștia.
Primarul Municipiului Has olicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației împotriva celor trei dispoziții, întrucât prin sentința atacată au fost încălcate dispozițiile art. 18 lit. c din Legea 10/2001, reclamantul putând fi despăgubit numai prin echivalent deoarece imobilul a fost înstrăinat în condiții legale, respectiv cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995.
Că a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare către și și, iar obiectul dispoziției atacate privește imobilul situat în- și nu cel din-.
Mai susține că dispoziția nr. 980/2004 privește cantina de ajutor social în curte că identificarea topografică este greșită, iar reclamantul și sora acestuia nu au făcut dovada că ar avea calitatea de persoane îndreptățite conform Legii 10/2001.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
Prin Sentința Civilă nr. 1732/2006 a Judecătoriei Hunedoaraa fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâților și și în constatarea nulității absolute a contractelor succesive de vânzare-cumpărare prin care a dobândit proprietatea imobilului și pe care l-a înstrăinat în 2004 soților. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant prin Decizia Civilă nr. 1092/R/2007 a Tribunalului Hunedoara. Prin aceleași hotărâri s-a constatat valabilitatea și a celui de-al treilea contract încheiat între Consiliul Local H și soții privind suprafața de 292,11 mp teren, reținându-se buna credință a cumpărătorilor.
În cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză, prin care au fost identificate imobilele din litigiu din punct de vedere topografic, făcându-se dovada certă că acestea au fost proprietatea antecesorului reclamantului și a sorei acestuia, astfel că aceștia au calitatea de persoane îndreptățite conform Legii 10/2001.
Prin aceleași lucrări s-a stabilit că suprafața de 178 mp teren este ocupată ilegal de garaje și instanța de fond, considerând că terenul este liber, a dispus restituirea lui în natură, modificând dispoziția nr. 1268/2004, în mod corect, păstrând-o numai în ce privește cota de ce se cuvine reclamantului din suprafața nerestituită, prin măsuri în echivalent.
Cu privire la Dispoziția nr. 975/2004, dine expertiză rezultă că suprafața reală a terenului înscris în CF 2669 H nr. top 501/1/1, 501/2/2 casă, curte și grădină, are o suprafață reală de 816 mp și de CF de 568 mp, iar prin cea de-a doua expertiză s-a stabilit că suprafața liberă este de 475,25 mp, iar suprafața ocupată de garaje este de 178 mp, suprafață restituită reclamantului prin sentința atacată.
Dispoziția nr. 980/2004 a fost anulată integral deoarece s-a stabilit că reclamantul și sora acestuia sunt persoane îndreptățite, fiind succesorii lui, una și aceeași persoană cu cum este înscris în CF imobilul care a fost preluat de la acesta prin Decretul nr. 95/1950. Instanța de fond a motivat pe larg operațiunile de CF și în final a concluzionat că acest imobil este înscris în CF general 2669 H nr. top 501/2/1/1/2 în suprafață de 438 mp și top 526/1 și 527/1 în suprafață liberă de 398 mp restul fiind cantina de ajutor social.
Faptul că imobilul a aparținut antecesorului reclamantului rezultă și din Hotărârea nr. 153/1997 a Comisiei Județului H de aplicare a Legii 112/1995 prin care au fost acordate despăgubiri doar sorei reclamantului. Pe acest teren există construită o casă proprietatea intervenientului (numerotată cu nr. 11) și două anexe cu teren ce pot fi restituite reclamantului.
De reținut că sora reclamantului a formulat și ea notificare la Legea 10/2001 cu privire la imobilul situat în H,-, însă aceasta nu a contestat Dispoziția nr. 980/2004.
În mod corect instanța de fond a dispus emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului situat în H,- înscris în CF 2669 H nr. top 501/2/1/1/2 și parțial top 526/1 și 527/1, respectiv terenul pe care se află cele doua anexe numerotate cu 11A și 11B, cu excepția casei de locuit nr. 11, care a fost vândută în condiții de legalitate intervenientului apelant și măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru cota sa de parte reclamantului pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită, în condițiile art. 11 alin 2 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste din urmă considerente, în mod corect a fost respinsă cererea de intervenție introdusă de intervenientul, terenul aferent construcției (casă de locuit) neputând fi restituit în natură.
Față de aceste considerente, apelurile se privesc a fi neîntemeiate, urmând a fi respinse în baza art. 296 Cod procedură civilă.
Întrucât toți apelanții au căzut în pretenții, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității contestației formulată de Primarul Municipiului
Respinge apelurile declarate de reclamantul, de către intervenientul și de pârâtul Primarul Municipiului H, împotriva Sentinței Civile nr. 119/10 iulie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 9 ex/ 20 2008
Jud. fond:
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
