Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 189/
Ședința publică din 06 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâta UNIVERSITATEA PITEȘTI, cu sediul în T din V, nr.1, județul A, împotriva deciziei civile nr.56 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului s-au desfășurat în ședința publică din data de 29 septembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, 6 octombrie 2008, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, a data de 11 octombrie 2005, reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâtele Primăria P, Societatea de Servicii în Informativă P și Universitatea P, contestație împotriva dispoziției nr.966 din 28 septembrie 2005 emisă de pârâta Universitatea P, solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 1.600 mp. situat în P,-, județul A, ce a făcut obiectul măsurii de expropriere dispusă prin Decretul nr.281/1971.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1971, cu ocazia exproprierii, s-a stabilit că imobilul acesteia valorează peste 85.000 lei și foștilor proprietari li s-au acordat 40.000 lei, cu toate că au făcut obiecțiuni, așa încât, consideră că exproprierea a fost făcută în mod abuziv și că în cauză sunt incidente dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001, pentru suprafața de 1.606 mp. teren.
Prin sentința civilă nr.28 din 06 martie 2006, Tribunalul Argeșa respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.99/A/7.06.2006, Curtea de APEL PITEȘTIa admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut cu prioritate, că în mod greșit acțiunea a fost respinsă, ca prematur formulată față de pârâta Societatea de Servicii și Informatică
A observat că prima instanță a fost investită cu o plângere întemeiată pe Legea nr.10/2001, împotriva deciziei nr.966/2005 emisă de Universitatea P, din care face parte această pârâtă, astfel că nu se putea reține că Societatea de Servicii și Informatică P nu s-a pronunțat asupra notificării.
S-a concluzionat că se impunea cercetarea pe fond a plângerii formulate de reclamantă și s-a recomandat ca prima instanță, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere și celelalte critici invocate de către reclamantă sub forma unor apărări de fond.
Prin întâmpinările înregistrate la dosar la data de 31.10.2006, pârâta Universitatea Pai nvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, justificat de faptul că aceasta nu face dovada calității de proprietar al imobilului expropriat ce a aparținut altei persoane, respectiv, iar pârâta Societatea de Servicii și Informatică Pai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.279 din 24 noiembrie 2006, a respins acțiunea modificată formulată de reclamanta prin, reținând următoarele:
Prin dispoziția nr.966/2005, Universitatea Par espins notificarea prin care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001, pentru imobilul - construcție și teren - situat în P,-, județul
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar actul de vânzare, încheiat la data de 24.12.1949, prin care numita a înstrăinat cumpărătoarei terenul și dependințele situate în P,-.
Mai mult, în tabelul cuprinzând proprietarii imobilelor expropriate prin Decretul nr.281/1971, în calitate de proprietar al imobilului situat în P,-, județul A, este nominalizată aceeași persoană, persoană căreia de altfel i-a fost comunicată și adresa nr.924/1971 emisă de Centrul Teritorial d e Calcul Electronic P, prin care aceasta a fost invitată în vederea discutării Decretului nr.281/1971 privind exproprierea și hotărârea nr.80 cu privire la evaluare.
Acordul în vederea exproprierii imobilului în discuție și l-au dat numiții G și, astfel cum a rezultat din declarația dată la 27.03.1971, iar din dosarul nr.13903/2000 al Judecătoriei Pitești, ce a avut ca obiect constatarea nulității absolute a actului de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în P, B-dul, nr.73, restituirea terenului și plata contravalorii imobilului demolat, soluționat definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr.4453/2002, în sensul respingerii acțiunii formulată de și, rezultă că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în realitate imobilele expropriate au fost proprietatea soților și, fapt consemnat în considerentele deciziei nr.426/2003 pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.4453/20002.
În schimb, potrivit actelor de stare civilă, titulara notificării și titulara cererii de chemare în judecată este, fiica lui, născută la data de 26.04.1923.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei, nu a rezultat că între titulara notificării și titulara cererii de chemare în judecată și, menționată în actul de vânzare încheiat la data de 24.12.1949 și în Decretul de expropriere nr.281/1971, există identitate.
S-a concluzionat că acțiunea, astfel cum a fost modificată, a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, motive pentru care, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a fost admisă excepția în acest sens invocată, iar pe fond, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.279/24 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul, reclamanta a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că nu are calitate procesuală activă, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că între și nu există nici o deosebire, fiind una și aceeași persoană. Încălcând prevederile art.129 Cod procedură civilă, instanța nu a manifestat un minim rol activ, în sensul de a se verifica acest aspect.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr.110/A/ 21 martie 2007 Curtea de APEL PITEȘTIa admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș, reținând în motivare că potrivit dispozițiilor art.129(5) Cod procedură civilă, "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale". Instanța avea posibilitatea chiar să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, "chiar dacă părțile se împotrivesc". Nerespectând acest principiu, instanța a apreciat greșit, fără a face verificări temeinice, că reclamanta nu are calitate procesuală activă întrucât inițiala tatălui ar fi "M" și nu "R", așa cum apare în unele acte, inclusiv actul de vânzare-cumpărare. Este cert că proprietara imobilelor este, conform actului de vânzare-cumpărare din data de 24 decembrie 1949, la acea dată fiind căsătorită cu (25, apel) și este posibil ca inițiala "R" să provină de la acesta.
Așa fiind, întrucât instanța nu a făcut verificări, în sensul de a stabili identitatea persoanei îndreptățite la restituire, a pronunțat o hotărâre nelegală.
În rejudecare, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de specialitate cu obiectivele de a transpune în teren actele de proprietate deținute de reclamantă, de a preciza ce construcții se află pe teren si cine le deține, de a proceda la măsurarea terenului în discuție si de a configura pe o schiță de plan situația din teren, lucrare ce a fost efectuată de expertul desemnată în urma tragerii la sorti efectuate în condițiile art.202 Cod procedură civilă. Prin notele scrise depuse la dosar au fost invocate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului
Prin sentința civilă nr.56 din 3 martie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului P și a admis în parte acțiunea modificată formulată de reclamantă. De asemenea, a obligat pârâta Universitatea P la acordarea în beneficiul reclamantei a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 937 mp. astfel cum a fost identificat de expert în lucrarea efectuată în cauză, urmând ca la acordarea acestor măsuri să fie avute în vedere prev.de art.11 pct.7 din Legea nr.10/2001. A mai fost obligată pârâta Universitatea P la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.
În raport de textul de lege susmenționat și de excepțiile invocate, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei că aceasta este neîntemeiată întrucât din cuprinsul actului de vânzare-cumpărare întocmit la 24 decembrie 1949 rezultă că vinde cumpărătoarei domiciliată în Găești județul D casele cu terenul dependințelor lor din P, Bulevardul - nr.71 (fost 17), fila 18 dosar rejudecare - cu vecinătățile trecute în act, iar din certificatele de stare civilă depuse la dosar a rezultat că născută la data de 26 aprilie 1923 a avut ca părinți pe și fiind căsătorită cu. Tot astfel din procesul verbal de impunere a veniturilor din 30 septembrie 1968 a rezultat că cu domiciliul în Găești,-, județul D figura cu impuneri și pentru imobilul situat în B-dul nr.73 (fila 4 dosar) în tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în P, județul A se expropriază și se trec în proprietatea statului figurând și cu domiciliul în Găești - D și cu locul situării imobilului în P, - nr.73 județul Prin urmare, în raport de inițiala "M" a tatălui reclamantei și inițiala "R" a soțului acesteia, ținând seama că proprietara imobilelor potrivit actului vechi de proprietate este s-a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei și respinsă excepția invocată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului P, tribunalul a avut în vedere că, la fila 65 a dosarului de fond reclamanta a precizat acțiunea arătând că, renunță la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul demolat. În înțelesul Legii nr.10/2001 "unitate deținătoare" este fie entitatea cu personalitate juridică ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrat în patrimoniul său indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii.
În speța dedusă judecății pârâta nu se încadrează în niciuna dintre categoriile arătate astfel că în raport de considerentele susmenționate și de prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 - potrivit cu care imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare - s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului
În analizarea fondului cauzei, s-a reținut că, prin dispoziția nr.966/28.09.2005 emisă de Universitatea Paf ost respinsă notificarea formulată pentru terenul situat în P- județul A solicitat de reclamantă cu motivarea că, suprafața de teren a Societății de Informatică P cu sediul în Municipiul P,-, județul Aaf ost atribuită Universității din P prin nr.1163/2000, iar reclamanta solicită prin mandatar restituirea imobilului situat în- al cărui proprietar deținător nu este Universitatea din P, de asemenea că din actele avute de petentă nu reiese că aceasta deține titlu de proprietate pentru teren, iar prin sentința civilă a Curții de APEL PITEȘTI nr.1038/R a fost respins ca nefondat apelul privind restituirea imobilului. S-a mai reținut în dispoziție că petenta a consimțit la expropriere, a fost despăgubită pentru casă si teren, iar terenul liber de construcții aparține domeniului public conform Hotărârilor Consiliului Local P nr.124/1998 si 194/1999.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta Universitatea din P - Societatea de Servicii în Informatică - a susținut că deține în administrare suprafața de 180 mp. restul terenului fiind deținut în administrare de Primăria P (fila 27 dosar). Din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert ing. a rezultat că în urma transpunerii în teren a actelor primare peste Planul Cadastral 2000-2002 și a măsurătorilor efectuate pe teren, s-a constatat că suprafața dată de punctele 1-2-3-4-1 (anexa 3) conturată cu culoare roșie este afectată în totalitate de construcția Universității P, respectiv Facultății de Științe Economice, spațiile verzi aferente și alei pietonale. A arătat expertul că, acest obiectiv a aparținut Societății de Servicii în Informatică P până în anul 2000 când prin Hotărârea nr.1163/24.11.2000 a Guvernului României se face transferul acțiunilor deținute de stat la -P din administrarea Fondului Proprietății de Stat în administrarea Ministerului Educației Naționale pentru Universitatea din ( 79- 83 dosar ).
Potrivit prevederilor art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art.25 alin.1 să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta Universitatea P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1. Tribunalul Argeș, nu a respectat decizia nr.110/A, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul îndeplinirii cerințelor art.129 (5) Cod procedură civilă, nestăruind în aflarea adevărului și neefectuând identificarea persoanei. Instanța, pe baza actelor deja existente în dosar, a concluzionat, fără a face verificări, că are calitate procesuală activă.
2. Sentința atacată este neîntemeiată și nelegală deoarece Universitatea din P este instituție publică și nu poate propune/acorda în beneficiul intimatei măsuri reparatorii în echivalent decât sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale, respectiv ale Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Având în vedere statutul de instituție publică al Universității din P, instanța trebuia să precizeze că măsurile reparatorii în echivalent vor consta în "despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv ", așa cum sunt precizate în art.11 pct.8 din Legea nr.10/2001.
Art.11 pct.7 din Legea nr.10/2001 pe care tribunalul îl impune Universității din P spre a fi luat în considerare la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent poate fi avut în vedere de către evaluatorul desemnat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca urmare a analizării și aprobării dosarului de propunere a acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Legea nr.247/2005, Titlul VII.
La data de 09 iunie 2008 intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea pretențiilor recurentei ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, întrucât, in cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar reiese clar și fără putere de tăgadă că titularul dreptului la acțiune este. Nu are importanță faptul că titularul dreptului la acțiune a desemnat o persoană să o reprezinte prin intermediul unei procuri, numita.
Astfel, din actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24.12.1949 rezultă că numita vinde cumpărătoarei, domiciliată în Găești, județul D, terenul și dependințele situate în P,- ( fost 17), cu vecinătățile trecute în act, iar din cuprinsul certificatelor de stare civilă existente la dosar reiese că, născută la data de 26.04.1923, a avut ca părinți pe și, fiind căsătorită cu.
De asemenea, din procesul-verbal de impunere a veniturilor din data de 30.09.1968 rezultă că, cu domiciliul în Găești,-, județul D, figura cu impuneri și pentru imobilul situat în- (4 dosar) în tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în P, județul A, se expropriază și se trec în proprietatea statului, figurând și cu domiciliul în Găești - D și cu locul situării imobilului în P, - nr.73, județul
În consecință, în raport de inițiala a tatălui reclamantei și inițiala a soțului acesteia (în ceea ce privește inițiala tatălui este o simplă greșeală de ortografie), ținând seama că proprietara imobilelor potrivit actului vechi de proprietate este, este evidentă calitatea procesuală activă a reclamantei în prezenta cauză.
Pe de altă parte, Universitatea P este o entitate cu personalitate juridică ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică și în raport de prevederile art. 21 alin.1 din Legea nr.10/2001 este unitate deținătoare, investită de către reclamantă cu soluționarea notificării.
Îndeplinind aceste două condiții impuse de dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, pârâta era obligată să acorde, în temeiul art.26 din aceeași lege, persoanei îndreptățite, fie compensarea cu alte bunuri sau servicii, fie să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Prin urmare, hotărârea instanței este întrutotul în concordanță cu dispozițiile legale în materie, instanța respectând dispozițiile Legii nr.10/2001.
Pârâta Universitatea din P, în precizarea și completarea motivelor de apel a arătat următoarele:
Cu privire la motivul al doilea din apel, se critică sentința pentru aplicarea greșită a prevederilor art.26 alin.1 teza a II-a din Legea nr.10/2001, republicată.
Potrivit dispoziției legale citate, în cazul în care imobilul preluat nu poate fi restituit în natură, iar compensarea cu bunuri sau servicii nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, deținătorul imobilului este obligat, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.".
Or, în loc să fie obligată pârâta să formuleze propunerea de acordare a despăgubirilor, instanța obligat-o să acorde aceste despăgubiri.
Această soluție nu numai că este contrară prevederilor art.26 alin.1 teza a II-a din Legea nr.10/2001, republicată, dar vine în contradicție și cu statutul apelantei de instituție publică și cu situația juridică a imobilului.
Într-un nou motiv de apel s-a criticat obligarea apelantei la acordarea de bunuri sau servicii.
Prin dispozitiv, instanța a obligat pe apelantă să-i acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent, fără a preciza și în ce trebuie să constea aceste măsuri. În considerente, care explică însă dispozitivul, instanța arată că pârâta este obligată fie să-i acorde reclamantei alte bunuri sau servicii în compensare, fie să-i acorde despăgubiri.
Procedând în acest mod instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, atât prin notificare, cât și prin acțiune, reclamanta a cerut numai acordarea de despăgubiri, nu și compensarea cu alte bunuri sau servicii.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și având în vederea actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru cele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prima critică, vizând presupusa încălcare de către prima instanță celor statuate prin decizia nr.110/A, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul identificării reclamantei și, a respectării deopotrivă, a cerințelor art.129 (5) Cod procedură civilă, este nefondată.
Prima instanță a manifestat rol activ, stabilind și argumentând pe larg, pe baza probei cu înscrisuri, administrate ( acte de stare civilă- fila 15, 23-25, actul de vânzare-cumpărare întocmit la 24 decembrie 1949- fila18, procesul verbal de impunere a veniturilor din 30 septembrie 1968 și adresele de la filele 26, 27 și 31, Decretul de expropriere și tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în P, județul A au fost expropriate și trecute în proprietatea statului unde figurează și cu domiciliul în Găești - D și cu locul situării imobilului în P, - nr.73- filele 16, 17, județul A) că, în raport de inițiala M a tatălui reclamantei și inițiala a soțului acesteia, proprietara imobilelor potrivit actului vechi de proprietate este care are calitatea procesuală activă de a sta în judecată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, fără a mai relua argumentația, Curtea va aprecia că tribunalul a reținut în mod corect calitatea procesuală activă a reclamantei.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, astfel cum a fost precizat, Curtea constată că este întemeiat, urmând a fi admis, cu consecința schimbării în parte a sentinței.
Astfel, este incontestabil că terenul ce a fost obiectul notificării formulate de reclamanta în suprafață de 1606 (937 din măsurători) situat în P,-, județul A expropriat în temeiul Decretului 281/1971, nu poate fi restituit în natură, ocupat fiind de construcția Universității P, respectiv a Facultății de Științe Economice, spațiile verzi aferente și alei pietrate.
Potrivit art. 11 alin (4) din Legea nr. 10/2001 modificată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Coroborat cu art. 26 alin (1) din același act normativ, potrivit cu care, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, conduce la concluzia că, la stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent, prima instanță ar fi trebuit să țină seama de opțiunea reclamantei, expresă, de a i se acorda despăgubiri.
Aceasta, pentru că, așa cum reiese din precizările pe care reclamanta le-a adus acțiunii inițiale( fila 65 din dosarul nr- al Tribunalului Argeș ), reclamanta și-a exprimat opțiunea la despăgubiri pentru imobilul teren expropriat, ca modalitate de reparare a prejudiciului încercat prin exproprierea terenului în cauză, excluzând compensarea cu alte bunuri sau servicii.
În atare condiții, deși tribunalul a făcut referire în considerentele sentinței apelate la ambele modalități de reparare pe care legea le prevede în situația nerestituirii în natură a imobilului expropriat, în mod greșit nu a precizat la care din ele se oprește, făcând doar o referire generică la măsurile reparatorii prin echivalent și fără a specifica în dispozitivul hotărârii, în ce constau acestea.
În sfârșit, este fondată și susținerea apelantei, în sensul că prevederile art.11 alin 7 din Legea 10/2001 modificată, referitoare la stabilirea valorii măsurilor reparatorii în echivalent vor putea fi avute în vedere de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmare a analizării și aprobării dosarului de propunere a acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale ce va fi înaintat de unitatea deținătoare, potrivit procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Față de cele expuse mai sus, și fără a se mai impune o analiză distinctă a motivului nou de apel formulat de apelanta Universitatea din P, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâta Universitatea P.
Pe cale de consecință, va schimba în parte sentința, în sensul că, admițând contestația, va anula Decizia nr.966/28.07.2005 și va constata că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 937, astfel cum a fost identificat de expert, în lucrarea efectuată în primă instanță.
O va obliga pe pârâta Universitatea P să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul vizând situația juridică a imobilului susmenționat și documentația aferentă acestuia.
Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de pârâta UNIVERSITATEA PITEȘTI, cu sediul în T din V, nr.1, județul A, împotriva deciziei civile nr.56 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta ). ), domiciliată în P,-, -.3,.A, etaj 2,.8, județul A și pârâtele SOCIETATEA DE SERVICII ÎN INFORMATICĂ, cu sediul în P,-, județul A și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul
Schimbă în parte sentința, în sensul că, admițând contestația, anulează Decizia nr.966/28.07.2005 și constată că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 937, astfel cum a fost identificat de expert, în lucrarea efectuată în primă instanță.
Obligă pe pârâta Universitatea P să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul vizând situația juridică a imobilului susmenționat și documentația aferentă acestuia.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
8 ex./29.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Irina Tănase
