Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/A/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanta reclamantă precum și de apelantul pârât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului AVAS B împotriva sentinței civile nr. 72/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe intimații pârâți Primarul Municipiului C-N și SC SRL C-N având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 72/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul municipiului C-N și SC SRL și în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C- si SC SRL, fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta AVAS și, în consecință, a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantei o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr.247/2005, pentru terenul în suprafață de 256 mp situat în C-N,-, înscris în CF 69212 C cu nr. topo.1162 și pentru terenul în suprafață de 223 mp situat în C-N,-, înscris în CF 9979 C cu nr. topo 1161.
Instanța a respins cererea reclamantei având ca obiect constatarea îndeplinirii condițiilor de retrocedare a imobilelor și obligat pârâta AVAS să achite reclamantei suma de 2427,60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea pârâtei SC SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, conform copiei CF 9979 C, imobilele cu nr.topo. 1161, casă din lemn, curte si gradină în suprafață de 278 stj.p., situat în C N- și nr.topo. 1162, loc de casă în suprafață de 278 stj.p., situat în C N- s-au aflat în proprietatea tabulară a numiților si soția născută.
Prin încheierea CF nr. 2651/1974 s-a înscris dreptul de proprietate al numiților si, în cote părți de 1/8, respectiv 3/8, in calitate de moștenitori ai defunctei.
Prin încheierea CF nr.244/1990, asupra cotei părți de 5/8 aparținând defunctului s-a înscris, cu titlu de moștenire, dreptul de proprietate al numiților, si, în cote egale.
Prin încheierea CF 5079/1990 s-a înscris dreptul de proprietate al Staului R asupra cotei părți de 250/1000 din terenul cu nr.topo. 1161 în baza Decretului de expropriere nr.176/1978, iar imobilul cu nr.topo. 1162 fost transcris in CF 69212 C, asupra lui fiind înscris dreptul de proprietate in favoarea numiților, si, precum și dreptul de proprietate al Statului R, în cotă parte de 265/1000.
Din tabelul anexa la decretul de expropriere rezultă că de la numiții si s-a preluat terenul în suprafață de 250 mp situat în C-N- si terenul în suprafată de 265 mp situat în C-N-, iar din adresa nr.1233/1982 a Intreprinderii de electrotehnică industrială și automatizări C-N rezultă că cele doua terenuri au fost expropriate în vederea construirii acestei întreprinderi.
Din certificatul de moștenitor nr.426/1994 eliberat de notariatul de Stat rezultă că a decedat la data de 30.05.1983, moștenitorii săi fiind, si reclamanta, in calitate de copii, iar a decedat la data de 23.05.1992, singura moștenitoare fiind reclamanta, în calitate de soră.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. rezultă că suprafața parcelei cu nr.topo. 1162, așa cum rezultă din planul conform CF - ediția 1970, fost de 907 mp, iar suprafața parcelei cu nr.topo. 1162, conform aceluiași plan, a fost de 893 mp. In prezent, suprafața folosită la numărul administrativ 16 si împrejmuită ( nr.topo. 1162 ) este de 729 mp, iar suprafața folosită la nr. administrativ 18 si împrejmuită ( nr.topo. 1161 ) este de 889 mp, din planul de situație cuprins în anexa 2 raportului de expertiză rezultând că în suprafața împrejmuită a celor 2 terenuri intră și porțiuni din alte parcele decât cele cu nr.topo. 1162 si 1161, așa cum acestea apar în planul conform CF - ediția 1970.
De asemenea, expertul a arătat ca din terenul cu nr.topo. 1162 (str.- nr.16 ) suprafața de 256 mp este ocupată de pârâta SC SA, fiind inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.8798/21.10.2003, iar din terenul cu nr.topo. 1161 (str.- nr.18 ) suprafața de 223 mp este ocupată de pârâta SC SA, fiind inclusă în același certificat.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.8798/21.10.2003 emis de Ministerul Economiei si Comerțului, excepție care a fost respinsă prin sentința civilă nr.322/2008 a Curții de Apel București, irevocabila prin respingerea recursului, prin decizia nr.2792/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ si Fiscal.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită să solicite masuri reparatorii pentru terenurile expropriate, raportat la dispozițiile art.3 si 4 din Legea nr.10/2001, în condițiile în care la data exproprierii proprietari ai terenurilor erau defuncții si, tatăl, respectiv fratele reclamantei. Este adevărat că în privința defunctului, calitate de moștenitor o are si, fratele reclamantei, acesta nu a formulat notificare în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, astfel încât conform art.4 alin. 4 din această lege de cota lui profită reclamanta.
In ceea ce privește categoria de măsuri reparatorii, precum și persoana juridică sau instituția obligată să le acorde, instanța consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.29 alin.1 si 3 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora " pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. In situația imobilelor prevăzute la alin. (1) si (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publicăă care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzător ".
Astfel, terenurile expropriate se găsesc în patrimoniul pârâtei SC SRL, aceasta având calitatea de proprietar in temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.8798/21.10.2003 emis de Ministerul Economiei si Comerțului. De asemenea, din actele depuse la dosar de parata SC SRL rezultă că aceasta este o societate comercială privatizată, având in prezent capital integral privat, astfel că nu intră în categoria celor prevăzute la art. 21 alin. 1 si 2 din Legea nr.10/2001, în cazul cărora notificarea trebuie soluționată prin decizia organelor de conducere ale societății comerciale.
In concluzia celor reținute, instanța a apreciat că pârâții Primarul municipiului C-N și SC SRL nu au calitate procesuală pasivă, în condițiile în care obligația de a propune acordarea masurilor reparatorii în echivalent aparține doar instituției publice care a efectuat privatizarea paratei SC SRL, respectiv AVAS.
Instanța a considerat că raportat la expertiza efectuată în cauză, reclamanta este îndreptățită sa solicite despăgubiri pentru suprafețele ocupate efectiv de parata SC SRL, respectiv 256 mp din terenul situat în C-N,-, si 223 mp din terenul situat în C-N,-. Chiar dacă în CF 9979 si CF 69212 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului R asupra cotelor părți de 250/1000, respectiv 265/1000 din terenurile în litigiu, in realitate aceste terenuri nu aveau suprafețe de câte 1000 mp, ci de 907 mp, în cazul terenului cu nr.topo. 1162 si de 893 mp, în cazul terenului cu nr.topo. 1161.
Instanța a respins cererea pârâtei SC SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că aceasta a depus la dosar factura seria - nr.0003 /28.01.2009 din care rezultă că trebuie sa achite suma de 5000 lei, reprezentând onorariul avocațial conform contractului de asistenta juridică nr.11/2009 încheiat cu Cabinetul de avocat, însă avocatul a depus împuternicirea avocațială din care rezultă că o reprezintă pe pârâtă în prezentul dosar în baza contractului de asistentă juridică nr.23/2005. In consecință, pârâta nu a făcut dovada sumei datorate cu titlul de onorariu avocațial, conform facturii depuse, este pentru prezentul dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și reclamanta.
Prin apelul declarat, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de ea, pentru următoarele motive:
În raport de obiectul acțiunii stabilit de instanța de fond, restituirea în natură imobilului și probele administrate în cauză, instanța a făcut o aplicare greșită a disp. art. 29 din Legea nr.10/2001, procedura administrativă de restituire în natură imobilului fiind ce a prev. de art. 21 și urm. din Legea nr.10/2001, potrivit cărora obligația de soluționare notificării și restituirea în natură imobilului revine unității deținătoare.
AVAS are obligații legale numai în condițiile art. 29 și urm. din Legea nr.10/2001, iar în cadrul procedurii administrative AVAS nu soluționat și emis decizia motivată privind notificările nr. 512/2002 și 201/2002 care se referă la imobilul din prezenta cauză, deoarece intimata nu a respectat obligațiile legale prev. de art. 29 și 22 din lege. Astfel, dosarul administrativ aferent notificărilor nu a fost completat cu toate actele doveditoare în condițiile art. 22 și urm. din Legea nr.10/2001.
Reclamanta avea obligația să-și dovedească calitatea de persoană îndreptățită, fapt pe care nu l-a realizat prin înscrisurile doveditoare anexate notificării, iar AVAS să-și clarifice după depunerea tuturor actelor doveditoare poziția față de pretențiile reclamantei.
Reclamanta, cu toate că i s-a cerut, nu înțeles obligația de a-și completa dosarul administrativ pentru a-și dovedi calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii.
Apelanta a apreciat că faza procedurală prealabilă - procedura administrativă prev. de art. 29 din lege este în curs de desfășurare, iar cererea de obligare a ei la executarea obligației în această situație este nelegală. Având în vedere că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de acordare despăgubirilor, soluția instanței de fond excede cadrului legal și obiectului acțiunii dedus judecății.
Apelanta a criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa, arătând că soluția instanței de fond este nelegală, atâta vreme cât în lipsa actelor AVAS s- aflat în imposibilitatea legală de a soluționa notificările. Prin urmare, nu se poate reține în sarcina ei o culpă nejustificată privind soluționarea notificărilor făcute de reclamantă.
Reclamanta solicitat modificarea parțială a sentinței atacate, în sensul de a se dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 265 mp situat în C-N,-, înscris în CF 69212 C-N, nr. top 1162 și a terenului în suprafață de 250 mp, situat în C-N,- înscris în CF 9979 C-N, nr. top 1161, să fie obligate pârâtele să emită decizie în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 și să fie respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților primarul mun. C-N și SRL
În motivarea apelului reclamanta a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză. Astfel, expertiza tehnică efectuată în cauză de expert T, nu lămurește cauza sub toate aspectele și cu toate că s- cerut completarea expertizei, instanța de fond a refuzat în mod nejustificat completarea acesteia. Pe de altă parte, la data notificării terenul în litigiu era în proprietatea pârâtei SC SA actuală SRL, iar certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.8790 din 21.10.2003 eliberat de Ministerul Economiei și Finanțelor nu valorează proprietate pentru pârâtă în ce privește terenul în litigiu, întrucât nu face o identificare cu date topografice și de carte funciară a acestuia.
În mod nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului primarul mun. C-N, raportat la probele administrate în cauză, care nu dovedesc că întregul teren se află în posesia pârâtei SRL C, astfel că în baza art. 28 alin. 1 din Legea nr.10/2001, primăria are calitate procesuală pasivă.
Situația este identică și în ceea ce o privește pe pârâta SRL, întrucât terenurile în litigiu nu au fost identificate ca fiind aduse ca aport în natură la capitalul social al pârâtei, neexistând la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens.
Pârâtul primarul mun. C-N a depus la dosar întâmpinare, prin care arătat că se opune admiterii apelului reclamantei, pentru motivul că terenurile expropriate ce fac obiectul cererii de chemare în judecată se găsesc în patrimoniul pârâtei SC SRL, care are calitatea de proprietar în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, fiind aplicabile în cauză disp. art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr.10/2001.
Pârâta SC SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care arătat că se opune admiterii apelului declarat de reclamanta și este de acord cu admiterea în parte a apelului declarat de pârâta AVAS, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 265 mp din parcela înscrisă în Cf 69212 C, nr. top 1162.
Cu referire la apelul reclamantei, pârâta a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală în raport de probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, probe care dovedesc că terenul în litigiu este proprietatea ei, că terenurile din certificatul de atestare dreptului de proprietate au fost aduse ca aport în natură la capitalul social.
În ce privește apelul declarat de pârâta AVAS, intimata a arătat că cele două terenuri în litigiu sunt terenuri distincte cu numere topografice distincte, astfel că, raportat la disp. art. 22 alin. 1 teza II din Legea nr.10/2001, reclamanta trebuia să formuleze câte o notificare pentru fiecare imobil, cerință pe care nu îndeplinit- În această situație se va putea aprecia ca fiind valabilă doar notificarea pentru restituirea în natură terenului în suprafață de 250 mp din parcela înscrisă în CF 9979 C nr. top 1161, pentru cel de-al doilea teren în suprafață de 265 mp urmând să se aplice sancțiunea neformulării în termen notificării.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte și în consecință. în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
Prin Decretul nr. 176 din 13 mai 1978 al Consiliului de Stat a fost expropriată suprafața de 265 mp din terenul situat în C-N, str. - nr. 16, înscris în CF 69212 C-N, nr. top 1162 și suprafața de 250 mp teren situat în C-N,-, înscris în CF 9979 C-N, nr. top 1161.
Proprietarii acestor imobile au fost și soția născută . Prin încheierea de CF 2561/1974 s- înscris dreptul de proprietate al numiților și, în cote părți de 1/8 și respectiv 3/8, în calitate de moștenitori ai defunctei, iar prin încheierea de CF nr. 244/1990 asupra cotei de 5/8 parte lui s- înscris dreptul de proprietate al numiților, și, cu titlu de moștenire.
Prin încheierea de CF nr. 5079/1990 s- înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra cotei de 250/1000 parte din terenul cu nr. top 1161 și asupra terenului în suprafață de 265 mp cu nr. top 1162.
Scopul exproprierii a fost acela al construirii Întreprinderii de Electrotehnică Industrială și Autorizări C-
Imobilele pretinse de reclamantă se află în patrimoniul societății SC SA Măsura în care acesteia sau APAPS îi revine sau nu obligația de emite decizie/dispoziție se poate clarifica doar prin stabilirea modului în care imobilele au ajuns în patrimoniul societății.
Din certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 8798 din 21 octombrie 2003 emis de Ministerul Economiei și Comerțului, rezultă că aceste terenuri se regăsesc în patrimoniul SC SRL.
De asemenea, din actele depuse la dosar de SC SRL rezultă că aceasta este o societate comercială privatizată, având în prezent capital integral privat. În procesul de privatizare al acestei societăți este de observat că Statul Român prin instituția implicată în procesul de privatizare APAPS a adus ca aport în natură la majorarea capitalului social al SC SRL terenurile în suprafață de 18203 mp, conform documentației care stat la baza eliberării certificatului seria - nr. 8798 emis de Ministerul Economiei și Comerțului la data de 21 octombrie 2003.
Aferent acestui aport în natură din partea Statului Român și majorării capitalului social, au fost emise un număr de 32.900 noi acțiuni, care au fost atribuite Statului Român, care devenit acționar al societății (fila 67-70 din dosar fond).
Emisiunea acțiunilor pentru acest aport fost făcută la valoarea nominală de 23.086 lei vechi/acțiune, valoarea acestora fiind stabilită de comisia numită de societatea SC SRL. Faptul că valoarea reală, așa cum susține chiar societatea pârâtă, a acestor acțiuni nu corespunde cu valoarea reală a acestei participații, că practic s-a făcut subevaluare terenului, este un aspect ce-i aparține societății SC SRL.
Această societate s-a privatizat integral ulterior, dar la data notificării terenurile în litigiu se aflau în proprietatea Statului Român.
Conform disp. art. 21 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 și urm. prevede la alin. 1 că "imobilele-terenuri și construcții - preluate în mod abuziv - indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială sau companie națională, o societate comercială la care statul sau autoritate administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată organelor de conducere ale unității deținătoare".
Având în vedere că terenul în suprafață de 256 mp din parcela cu nr. top 1162 din CF 69212 C și terenul în suprafață de 223 mp din parcela cu nr. top 1161 din CF 9979 C, sunt deținute de pârâta SC SRL la care Statul Român este acționar, în baza textului de lege mai sus invocat, aceste suprafețe de teren urmează a fi restituite reclamantei.
În consecință, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. curtea va admite în parte apelul reclamantei și în consecință, va schimba sentința civilă atacată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SRL C-N și, în consecință, va obliga pârâta să emită în favoarea reclamantei decizie de restituire în natură a terenului în suprafață de 256 mp din parcela cu nr. top 1162 din CF 69212 C și a terenului în suprafață de 223 mp din parcela cu nr. top 1161 din CF 9979 C, cu obligația în sarcina reclamantei de a restitui despăgubirile în temeiul exproprierii.
Urmare admiterii acțiunii în modalitatea arătată și pentru considerentele reținute, în baza art. 137 Cod proc.civ. curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SRL C-
În baza art. 137 Cod proc.civ. curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului AVAS. Drept urmare, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. curtea va admite apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și în consecință va schimba sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea față de această pârâtă.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
În baza art. 274 Cod proc.civ. intimata SC SRL C-N va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea reclamantei apelante - în sumă de 3689 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamanta - și cel declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI AVAS B împotriva sentinței civile nr. 72 din 6 februarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă, în sensul că:
Admite acțiunea civilă exercitată de reclamanta - împotriva pârâtei SC SRL C-N și, în consecință:
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantei decizie de restituire în natură a terenului în suprafață de 256 mp din parcela cu nr. top 1162 din CF 69212 C și a terenului în suprafață de 223 mp din parcela cu nr. top 1161 din CF 9979 C, cu obligația în sarcina reclamantei de a restitui despăgubirile încasate în temeiul exproprierii.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SRL C-
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI AVAS și, în consecință, respinge acțiunea față de această pârâtă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata SC SRL C-N la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea reclamantei apelante - în sumă de 3.689 lei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
7 ex/7.07.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
