Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(99/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.1544 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
are ca obiect - contestație Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantei pârâte Primăria Municipiului B, în baza delegației depuse la dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 27.01.2009, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul apelantei pârâte depune la dosar înscrisurile încuviințate la termenul anterior și comunică un exemplar intimatului contestator, prin apărător.
Curtea procedează la restituirea înscrisurilor pentru a fi semnate în conformitate cu originalul.
Apărătorul intimatului contestator arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate azi în ședința publică.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată și a se avea în vedere cele 2 excepții, respectiv excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale a intimatului de a solicita restituirea imobilului în litigiu.
Apărătorul intimatului contestator solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică și obligarea apelantei de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu.
Menționează că instanța de apel în mod corect a apreciat în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.4 din Legea nr.10/2001și faptul că spațiile proprietatea lui, astfel cum au fost dobândite prin sentința civilă nr.631/1946 nu au ieșit niciodată din patrimoniul acestuia, iar autoarea intimatului a făcut dovada atât a calității de persoană îndreptățită în raport de dispozițiile art.3 coroborate cu art.4 din Legea nr.10/2001 cât și a calității de proprietar asupra spațiului din imobilul în litigiu.
Menționează că în cauză nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, față de sentința civilă nr.3645/05.03.1999, pronunțată de Judecătoria sector 2 B, rămasă definitivă și irevocabilă, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 din Codul d e procedură civilă.
Depune la dosar note scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art.260 cod procedură civilă
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 4 iunie 2009.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 4 iunie 2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 11iunie 2009.
Pronunțată în ședința publică de la 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Dosar nr-
(99/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.370
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.1544 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
are ca obiect - contestație Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 4 iunie 2009 și apoi la 11 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2007 reclamantul a solicitat in contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B, prin Primarul General ca pe baza hotărârii judecătorești ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.7824 din 18.04.2007 și să fie obligată pârâta să soluționeze notificarea în sensul restituirii în natura a imobilului, respectiv spațiul comercial în suprafață de 25,50 mp situat la parterul imobilului din B, de nr.1, sector 2.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că defuncta sa mamă a depus notificare în baza Legii 10/2001 și că in calitatea sa de unic moștenitor a continuat procedura prevăzută de actul normativ menționat.
Contestatorul a mai arătat că la data decesului lui imobilul situat in B, de nr.1 a fost împărțit, așa cum reiese din sentința civilă nr.631/1946 între moștenitorii acestuia, respectiv a, în calitate de soție supraviețuitoare, și în calitate de copii.
Totodată, s-a mai arătat că prin sentința civilă nr.1968/17.02.2000 pronunțată în dosar nr.2259/1999 de către Judecătoria sector 2 B, rămasă definitivă si irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de mama sa, pârâta fiind obligată să-i lase în deplină proprietate și posesie spațiile, astfel cum au fost predate prin procesul verbal nr.16326/31.08.2000.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat revizuire, cerere a fost respinsă pe considerentul că nu a semnat contractul de vânzare cumpărare.
Ulterior, a formulat revizuire și împotriva sentinței civile nr.2408/29.02.2000, cerere ce a fost, de asemenea, respinsă.
Intimata a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii, învederând că moștenitorii nu au calitatea de persoane îndreptățite, întrucât nu mai aveau calitatea de proprietari din anul 1947, deoarece imobilul solicitat a fost adjudecat de către Consiliul de Administrație al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.
Ca urmare a actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.14348 din 28.03.1947, Ministerul Muncii, Asigurării Sociale Casa Centrala își înscrie dreptul de proprietate la poziția nr.9406/4.04.1947 în calitate de cumpărători, vânzătorii debitori fiind notificatorii.
La termenul din data de 2.10.2007, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr- la prezentul dosar.
Prin cererea conexă s-a solicitat anularea dispoziției nr.7823/18.04.2007 pentru aceleași motive invocate în cererea principală.
Prin sentința civilă nr.1544/28.10.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea principală formulată de contestatorul; a admis cererea conexă; a anulat în parte Dispoziția nr.7824/2007 și în tot Dispoziția nr.7823/2007; a obligat pârâta Primăria Municipiului B să restituie în natură contestatorului imobilul situat în B, de nr.1, sector 2, imobil ce reprezintă spațiul comercială în suprafață de 25,50. ( nr.5 din planul din 1947) făcând parte din Restaurantul, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert, raport ce a fost omologat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că autoarea contestatorul, moștenitoare a lui, a făcut dovada calității de persoană îndreptățita în raport de disp.art.3 coroborate cu art.4 din Legea 10/2001, cât și a calității de proprietar asupra spațiului în suprafață de 25,50 mp. ( nr.5, planul din 1947) ce face parte in prezent din Restaurantul, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.4 din Legea nr.10/2001, se constată că instanțele judecătorești au reținut cu autoritate de lucru judecat (sentința civila nr.11186/25.09.2000 a Judecătoriei sector 2 B, definitivă prin anularea apelului), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.14348/31.03.1947 nu a produs efecte față de, nefiind semnat de acesta, nefiindu-i opozabil.
În aceasta situație, spațiile proprietatea lui, astfel cum au fost dobândite prin sentința civilă nr.631 din 1946, nu au ieșit niciodată din patrimoniul acestuia.
La analiza probatorului administrat în cauză, prima instanță a avut în vedere și sentința civilă nr.1968 din 16.02.2000, prin care a fost admisă acțiunea formulată de autoarea contestatorului, împotriva pârâtei Primăria Municipiului B și s-a dispus obligarea pârâtei să-i lase reclamantei în deplină proprietate si posesie apartamentul G de la etajul 4, garsoniera nr.7 de la etajul 4 și garsoniera 5 de la etajul 6, toate aflate în imobilul situat în B, de nr.1, și terenul aferent în suprafața de 795 mp (fila 98), precum și sentința civilă nr.2408/9.02.2000, prin care instanța admis în parte cererea formulată de autoarea contestatorului și a obligat pârâta Consiliul General al Municipiului B să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul nr.2,.1 din același imobil, pivnița nr.7 situată la subsolul imobilului, garajul în suprafață de 22,07 mp. și camera șoferului (97).
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând faptul că prima instanță a analizat în mod greșit probatoriul administrat în cauză și interpretând în mod eronat dispozițiile art.4 și art.21-23 din Legea nr.10/2001, instanța de fond a considerat că autoarea intimatului reclamant a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în condițiile Legii nr.10/2001, cât și a calității de proprietar al spațiului în suprafață de 25,50.
Apelanta a mai susținut că instanța de fond a analizat trunchiat probatoriul administrat în cauză și nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate, respectiv asupra excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește revendicarea imobilului situat în B, de nr.1, sector 2, imobil ce reprezintă spațiul comercial în suprafață de 25,50. ( nr.5 din planul din 1947) făcând parte din Restaurantul, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert.
Această excepție a fost invocată față de sentința civilă nr.3645/5.03.1999 pronunțată de către Judecătoria sectorului 2 B, sentință depusă la dosarul cauzei, prin care autoarei contestatorului, și i-a fost respinsă cererea de chemare în judecată în ceea ce privește spațiul comercial d e la parterul imobilului în cauză, spațiu comercial ce face obiectul și celor două dispoziții contestate,sentința care a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.706/14.03.2001 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr.4127/2000.
A mai arătat apelanta că restituirea bunului în litigiu într-o astfel de situație reprezintă, în opinia acesteia, nu numai o încălcare a excepției autorității de lucru judecat, dar și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1055/2008, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.47 din Legea nr.10/2001.
Cât privește restul imobilului solicitat, contestatorul nu are calitatea de a-l revendica, întrucât el a beneficiat de pe urma tatălui său, doar de o cotă parte din bun, cealaltă parte revenind celorlalți semnatari ai contractului de vânzare-cumpărare perfectat în 28.03.1947 și autentificat sub nr.14348, între Casa Centrală a Asigurărilor Sociale în calitate de cumpărător și a, - și.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a autoarei contestatorului în raport de dispozițiile art.3 din Legea nr.10/2001, apelanta a arătat că din examinarea dispozițiilor art.7823/18.04.2007 și nr.7824/18.04.2007 și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestora rezultă că motivul respingerii notificărilor adresate de către contestatori pentru restituirea imobilului în litigiului îl constituie faptul că potrivit Legii nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005, art.3, notificatorii nu au calitate de persoană îndreptățită, întrucât nu mai aveau calitatea de proprietari din anul 1947, deoarece imobilul solicitat a fost adjudecat de către Consiliul de Administrație al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă la termenul de judecată în fond a cererii de apel din data de 28.05.2009, acesta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, întrucât corect reține instanța că spațiile proprietatea lui, astfel cum au fost dobândite prin sentința nr.631/1946 nu au ieșit niciodată din patrimoniul acestuia, iar autoarea intimatului a făcut dovada atât a calității de persoană îndreptățită în raport de dispozițiile art.3 coroborate cu art.4 din Legea nr.10/2001, cât și a calității de proprietar asupra spațiului în suprafață de 25,50. ( nr.6, planul din 1947) ce face parte în prezent din Restaurantul, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
A mai arătat că nu pot fi reținute susținerile apelantei cum că instanța ar fi analizat trunchiat probatoriul și că nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate, întrucât, așa cum se poate observa, considerentele instanței sunt în deplină concordanță cu probatoriul administrat.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, în mod eronat apelanta susține că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra acestei excepții, în realitate nefiind invocate în fața instanței de fond.
Mai mult, în cauză, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat față de sentința nr.3645/5.03.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.706/14.03.2001 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.4127/2000, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil.
Prezenta acțiune se întemeiază pe prevederile legii speciale, Legea nr.10/2001, lege care nici măcar nu era în vigoare în anul 1999, anul în care a fost pronunțată sentința civilă nr.3645/1999.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Reclamantul a investit Tribunalul Municipiului B cu o acțiune prin care a solicitat ca în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B, prin Primarul General ca pe baza hotărârii judecătorești ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.7824 din 18.04.2007 și să fie obligată pârâta să soluționeze notificarea în sensul restituirii în natura a imobilului, respectiv spațiul comercial în suprafață de 25,50 mp situat la parterul imobilului din B, de nr.1, sector 2.
La data de 18.01.2008 pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise (fila 729 volumul II), prin care a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantului, ocazie cu care a învederat și faptul că prin sentința civilă nr.3645/5.03.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, autoarei contestatorului -, și i-a fost respins cererea de chemare în judecată în ceea ce privește spațiul comercial d e la parterul imobilului în cauză, spațiu comercial ce face obiectul și celor două dispoziții contestate.
Sentința civilă mai sus menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.706/14.03.2001 pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr.4127/2000.
Față de hotărârile judecătorești mai sus menționate, solicită să se constate că autorilor contestatorului le-a fost deja restituit în mod definitiv și irevocabil o parte din imobil, iar în ceea ce privește spațiul comercial d e la parterul imobilului i-a fost respinsă definitiv și irevocabil solicitarea de restituire în natură a acestuia.
Deși prin încheierea de ședință din data de 22.01.2008, cauza a fost repusă pe rol, deoarece s-a apreciat că pentru soluționare nu erau suficiente probatoriile administrate până la acel moment, judecătorul fondului nu a pus în discuția părților și aspectele mai sus menționate, chiar dacă dezbaterile au fost reluate.
Este adevărat că susținerile pârâtei nu au îmbrăcat forma invocării exprese a autorității de lucru judecat, însă judecătorul are căderea și obligația de a da calificarea corectă a litigiului cu care a fost investit și a face încadrarea corespunzătoare în drept.
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cum pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție de procedură ce face imposibilă soluționarea pe fond a acțiunii și cum prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, apelul este fondat.
Pentru considerentele expuse, Curtea a admis apelul și, în baza dispozițiilor art.297 Cod de procedură civilă, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru soluționarea excepției invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în-, sector 5, B, împotriva sentinței civile nr.1544 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul ales la în B,-, -.1,.3,.7,.66, sector 4.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
4 ex./9.07.2009
------------------------------------
- Secția a IV-a -
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu
