Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(382/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.373
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.1754 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și POSTUL.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 4 iunie 2009 și apoi la 11 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr- la data de 15 iulie 2008, reclamanta, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al fiicei sale, minora, născută la 12 august 2001, chemat în judecată pârâții, reporter la Postul, director al Postului și Postul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se stabilească și să i se acorde despăgubiri civile în cuantum de 1.000.000 euro, urmare a încălcării drepturilor prevăzute de art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și Constituția României, prin difuzarea emisiunilor realizate, începând cu data de 27 iunie 2008, în fiecare zi - de luni până vineri - emisiuni, fie având ca temă "cazul judecătoarei ", fie având altă temă, dar cu trimitere directă la acest caz, trimitere realizată fie prin postarea imaginii reclamantei pe fundalul acestor emisiuni, fie prin transmiterea pur și simplu a unor imagini surprinse în timpul incidentului în care aceasta a fost implicată la data de 14 mai 2007 și cu comentarii tendențioase și neadevărate.
În fapt, reclamanta a arătat că este judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Dâmbovița, și în seara zilei de 14 mai 2007 fost implicată într-un mic incident rutier, care s-a finalizat la data de 20 august 2007 prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că în cauză nu au rezultat elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,8 gr/litru. Soluția a fost dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 795/P/2007 - cercetările fiind efectuate la acest nivel, dată fiind calitatea reclamantei de judecător cu grad de curte de apel.
De asemenea reclamanta a mai arătat că datorită modului abuziv în care s-au desfășurat acțiunile polițienești, a formulat, încă de la data de 29 mai 2007, plângere penală împotriva lucrătorilor de poliție, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, purtare abuzivă și lipsire de libertate în mod ilegal. Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dată fiind calitatea de ofițer de poliție a unuia dintre lucrătorii implicați în caz.
Prin rezoluția din 4 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 249/P/2007, confirmată la data de 03 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus neînceperea urmării penale față de făptuitorii, și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate mai sus.
În baza dispozițiilor art. 2781Cod de procedură penală, reclamanta a arătat că a formulat plângere împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, plângerea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-.
Prin încheierea pronunțată la data de 17 iunie 2008, instanța a admis - în baza dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. c Cod de procedură penală - plângerea formulată, a desființat rezoluția de neîncepere a urmării penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, față de, și și a reținut cauza spre judecare. În considerentele încheierii pronunțate s-a arătat că "potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 9 Cod de procedură penală, actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea petiționarei. Petiționara are calitatea de parte vătămată, iar intimații, și au calitatea de inculpați".
Reclamanta mai arată că imediat după pronunțarea acestei soluții, deci imediat după ce polițiștii au dobândit calitatea de inculpați, împotriva sa și a familiei sale, Postul a declanșat - prin emisiunile moderate de reporterul, la ore de maximă audiență (1630- 1800), dar și prin alte emisiuni difuzate la ore de noapte - o adevărată campanie de presă, dar care nu a prezentat obiectiv faptele, ci cu adevărat, o campanie de denigrare și chiar distrugere, a reclamantei, a soțului acesteia - ofițer de informații - și a fetiței sale.
Reclamanta a mai arătat că o asemenea emisiune, având ca temă expresă cazul său, a fost difuzată în preziua și chiar în ziua de 01 iulie 2008, la care a avut loc - la Curtea de Apel Pitești - ședința de judecată a dosarului în care cei trei polițiști au calitatea de inculpați, ignorându-se total orice normă de drept intern sau internațional, potrivit căreia "judecarea oricărei cauze cu privire la orice proces se face într-o sală de judecată și nu la un post de televiziune".
Permanent, în cadrul acestor emisiuni, moderatorul a făcut aprecieri, în sensul că reclamanta ar fi condus autoturismul sub influenta băuturilor alcoolice.
Reclamanta menționează că exprimarea unui asemenea punct de vedere echivalează clar cu încălcarea prezumției de nevinovăție, incitând publicul să creadă într-o informație vădit neadevărată.
În același timp, a subliniat gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de realizatorii emisiunilor, prin postarea imaginii sale, cu comentarii tendențioase și neadevărate, pe fundalul altor emisiuni, precum cele vizând așa zisul "caz al " sau alte cazuri vizând activitatea altor polițiști din țară.
Prin urmare, reclamanta a arătat că, prin emisiunile difuzate, radiodifuzorii au încălcat dispozițiile: Constituției, respectiv: art. 22 - dreptul la viață și integritate fizică și psihică; art. 23 -libertate individuală; art. 26 - dreptul la viața intimă, familială și privată; Codului deontologie al jurnalistului, respectiv: - art. 1.2 - "jurnalistul este dator să caute, să respecte și să comunice faptele - așa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile - în virtutea dreptului publicului de a fi informat"; art. 1.3 - "jurnalistul va acționa cu bună credință"; art. 2.1.1 -"jurnalistul este dator să respecte prezumția de nevinovăție", - art. 2.1.3 - "jurnalistul este dator să țină cont de interesul legitim al mi norului. El va proteja identitatea minorilor implicați. "; Deciziei nr. 187/2006 privind Codul d e reglementare a conținutului audiovizual, respectiv: - art.42 alin. 1 - "orice persoană are dreptul la propria imagine"; - art. 42 alin. 2 - "în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale sau inclusiv a art. 4 alin. 1 - "este interzisă difuzarea oricăror indicii care ar putea duce la identificarea copilului în vârstă de până la 14 ani, în situația în care acesta. sau a fost martor la săvârșirea. "; - art. 4 alin. 2 - "în situația în care copilul în vârstă de până la 14 ani. a fost suspus unor abuzuri fizice sau psihice, difuzarea de imagini sau declarații este posibilă numai cu acordul scris al părinților".
Reclamanta menționează că fetița sa, în vârstă de 7 ani acum, a fost supusă unei imense traume psihice, asistând la întreaga cercetare polițienească desfășurată între orele 2100- 230, radiodifuzorii emițând chiar și în prezent, imagini în care este surprinsă în ipostaze de neînchipuit, precum în momentul în care striga cât putea, la reprezentanții poliției "lăsați-o pe mami".
Prezentarea zilnică, la ore de maximă audiență, a unor emisiuni vădit neconforme cu realitatea, cu scopul clar de denigrare totală și distrugere, precum și a întregii sale familii, în încercarea de a induce opiniei publice ideea neadevărată că ar condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, în condițiile în care lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, a fost stabilită printr-o soluție definitivă și irevocabilă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, echivalează nu numai cu înfrângerea principiului de nevinovăție, ci chiar cu săvârșirea unor acte ce reprezintă tratamente inumane și degradante, în sensul dispozițiilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru o corectă înțelegere a susținerii reclamantei, în sensul că, prin emisiunile difuzate de moderatorul, directorul, pe Postul, autorii acestor emisiuni, i-au provocat o imensă traumă psihică și fizică, atât acesteia, cât și fiicei sale, ca de altfel, întregii sale familii, inclusiv părinților săi în vârstă de aproape 80 de ani, fapt ce reprezintă tratamente inumane și degradante în sensul dispozițiilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta a prezentat câteva date, ce caracterizează profilul său moral și profesional.
Reclamanta a arătat că are o vechime neîntreruptă în profesia de judecător de 21 de ani, a absolvit Facultatea de Drept a Universității B, cursuri de zi în anul 1987, cu media 990, iar la data de 01 septembrie 1987 fost numită judecător la Judecătoria Giurgiu. În perioada 01 aprilie 1994 - 15 octombrie 1997, fost vicepreședinte la Judecătoria Târgoviște, iar din decembrie 1997 este Președinta secției penale a Tribunalului Dâmbovița. Întreaga activitate desfășurată ca magistrat a fost apreciată an de an cu calificativul "foarte bine".
Din data de 01 martie 1998 este lector universitar în cadrul Universității din T, în prezent predând chiar disciplina "Protecția juridică a drepturilor omului". Este absolventă a cursurilor de master specializarea "Managementul Serviciilor Publice". Este doctor în drept, obținând acest titlu științific sub coordonarea profesorului universitar doctor. În sesiunea 2000, obținut media generală 1000la examenul de promovare pe loc la Curtea de Apel Ploiești, în prezent având gradul de judecător de curte de apel.
Reclamanta a mai arătat că datorită campaniei de presă întreprinsă de Postul, starea sănătății sale și a familiei sale sunt grav afectate, viața lor fiind pusă într-un iminent pericol, cauzator a unui multiplu și complex prejudiciu moral, profesional, familial și social, aceste emisiuni reprezentând adevărate tratamente inumane și degradante, în sensul dispozițiilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, creându-i, așadar, un puternic sentiment de frustrare, de dezumanizare și de afectare gravă a prestigiului său profesional, și a personalității sale morale, familiale și sociale.
În urma analizări probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, interogatorii și martori, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr. 1754 din 25 noiembrie 2008, admis în parte cererea formulată de către reclamantele și prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții și; a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri civile; a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că limbajul folosit în materialele publicate de postul în perioada 26 - 27 iunie 2008 - 15 iulie 2008 este unul care nu corespunde deontologiei și eticii profesionale, chiar dacă presa trebuie să informeze publicul, iar libertatea de exprimare include și recurgerea la o anumită doză de exagerare sau de provocare.
Prezentarea materialului în perioada 26 iunie - 27 iunie 2008 - 15 iulie 2008 de către a încălcat grav principiul prezumției de nevinovăție, prezentând pe reclamantă ca făptuitoarea unei infracțiuni constând în conducerea pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală, înainte ca cercetarea penală împotriva acesteia să fi fost finalizată, iar Consiliului Superior al Magistraturii să constate lipsei vreunei abateri disciplinară.
Prin prezentarea emisiunilor în perioada menționată s-a lăsat publicului impresia certă a vinovăției reclamantei, aspect care este nereal, întrucât prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din dosarul nr. 795/P/2007 din 20 august 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. La data prezentării emisiunilor, nu era definitivă soluția referitoare la vinovăția reclamantei.
Prin modul de prezentare a reclamantei, ca fiind făptuitoarea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,8 gr/litru, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, s-au încălcat prevederile art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede că orice persoană învinuită că a săvârșit o infracțiune, este prezumată nevinovată, atât timp cât vinovăția sa nu a fost stabilită în mod legal precum și prevederile art. 14 alin. 2 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Chiar dacă presa poate prezenta informații într-un mod mai exagerat, acest drept al presei nu poate fi absolut, iar nici o persoană nu poate fi prezentată într-un mod insultător și jignitor.
Din probele administrate în cauză a rezultat că atât reclamanta, cât și fiica sa, au fost afectate de modul de prezentare a emisiunilor menționate mai sus, atât în plan psihic cât și fizic, suferind afecțiuni care au necesitat atât tratamente de recuperare psihologică cât și tratamente privind restabilirea stării de sănătate fizică, îndelungate.
Tribunalul a constatat că și fetița reclamantei în vârstă de 7 ani a fost supusă unei traume psihice, atât ca urmare a faptului că a asistat la incidentul din 14 mai 2007, dar mai ales ca urmare a faptului că postul de televiziune a relatat de mai multe ori într-un mod defăimător și neobiectiv aspecte legate de acest incident, iar în imaginile prezentate apăreau atât mama cât și fiica în ipostaze umilitoare.
Prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada că a fost marcată de modul de prezentare a emisiunilor postului în perioada 26 iunie - 15 iulie 2008, consecința fiind nașterea unor sentimente de umilință, neputință, inferioritate, frustrare care au urmărit-o și încă o urmăresc.
Instanța de fond a apreciat că reclamantei i s-a produs un prejudiciu de natură morală, prejudiciu cauzat de pârâți, care cu intenție au relatat într-un mod eronat și vădit defăimător incidentul petrecut în 14 mai 2007, prezentând-o ca pe o infractoare, deși acesta a fost disculpată de săvârșirea vreunei fapte penale.
Tribunalul a apreciat că reclamantei i-au fost afectate acele atribute ale persoanei, care influențează relațiile sociale - onoare, reputație - precum și cele care se situează în domeniul afectiv al vieții umane - relațiile cu prietenii, apropiații, vătămări care își găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală încercată de victimă.
În stabilirea cuantumului, s-a avut în vedere pe de o parte, faptul că prezentarea exagerata, subiectiva a incidentului din 14 mai 2007 de către moderatorii din cadrul postului a produs reclamantei suferințe pe plan moral, social și profesional, că o astfel de măsura lezează demnitatea, onoarea și pe de altă parte, în concret, s-a ținut seama de personalitatea reclamantei.
Judecătorul fondului a avut în vedere, de asemenea, împrejurarea că în comunitatea din care făcea parte, reclamanta era cunoscută ca o persoană cu realizări profesionale deosebite, cu o vechime în profesia de judecător de 21 ani, perioadă în care a fost apreciată an de an cu calificativul foarte bine, fiind masterand și doctor în drept.
În ce privește cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă și de fiica sa, tribunalul a considerat că suma de 10.000 euro este suficientă și justificată pentru a repara nedreptatea făcută, față de suma solicitată prin acțiune, astfel că a admis în parte acțiunea, considerând însă că este îndestulătoare față de prejudiciul suferit, având în vedere în aprecierea cuantumului sau probele administrate în cauză, că o sumă mai mare ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva sentinței civile anterior menționată au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate cu titlul de daune morale, arătând în esență, următoarele:
Apelanta, în motivele de apel, a arătat că a exercitat această cale de atac, nu în scopul îmbogățirii fără just temei, ci pentru realizarea unei corecte cuantificări a prejudiciului moral suferit, în condițiile concrete ale cauzei deduse judecății, deoarece permanent a înțeles că întreaga sumă de bani acordată de instanța de judecată cu titlu de daune morale, să fie folosită exclusiv în scopuri caritabile.
A apreciat totuși, ca fiind lipsită de obiectivitate, precizarea făcută de instanța de fond în considerentele hotărârii, în sensul că "prezentarea cazului la postul este urmarea incidentului petrecut în data de 14 mai 2007, atunci când reclamanta a avut o atitudine de natură a compromite demnitatea sa în societate", motivat de faptul că, a și recunoscut că pe fondul provocării, respectiv al agresivității organelor de poliție și al reprezentanților presei, a depășit limitele unei comunicări normale, dar a sperat tot timpul că se va înțelege că atitudinea sa nu putea fi privită izolat, ruptă de contextul în care a avut loc.
Prin stabilirea unui cuantum la suma de 10.000 euro, în echivalent în lei la data plății, instanța de fond a minimalizat valoarea celor mai importante elemente de natură a caracteriza gravitatea și intensitatea atingerii aduse drepturilor subiective ale unui judecător, cunoscut ca "o persoană cu realizări profesionale deosebite", dar și ale unei fetițe de numai 7 ani, care a fost supusă unei traume psihice deosebite.
Prin stabilirea unui asemenea cuantum, instanța de fond a lăsat, fără efect juridic, chiar propriile constatări, toate elementele prezentate mai sus reținute în mod corect de instanța de fond în considerentele hotărârii - îndreptățeau instanța să stabilească un cuantum al despăgubirilor corespunzător multiplului prejudiciu profesional și de imagine suferit de aceasta ca om, judecător, dar mai ales, de fiica sa minoră, în acord cu practica instanței supreme în această materie.
Intimații - pârâți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și formula apărările, nici în fața tribunalului și nici în fața instanței de apel.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, verificând actele și lucrările dosarului primei instanțe, Curtea a constatat următoarele:
Este nefondată critica apelantelor privind acordarea despăgubirilor morale în cuantumul acestora.
Evaluarea în cazul altor categorii de prejudicii decât cele corporale, cum sunt atingerile aduse onoarei și demnității, elementele vieții private, este anevoioasă întrucât prejudiciul constă într-o suferință pur morală, iar gravitatea suferinței depinde de atitudinea sentimentală a victimei raportată al viață familială și personală.
Repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, fără distincție după cum acesta este material sau moral.
Judecătorul fondului a apreciat corect atât asupra naturii reparației, pentru prejudiciul moral cauzat reclamantelor cât și asupra cuantumului bănesc al reparației, prima instanță având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin acordarea unor despăgubiri echilibrate, cu reală funcție reparatorie.
Daunele morale acordate reclamantelor conferă acestora o satisfacție echitabilă. Ele nu pot fi deturnate de la scopul lor, prin majorarea solicitată în calea de atac a apelului, deoarece ar conferi un folos material necuvenit, fără justificarea cauzală în atingerea adusă și consecințele acesteia.
Instanța de apel consideră că a fost stabilit corect cuantumul daunelor morale luându-se în considerare paritatea, pe care o prezintă faptul ilicit pentru persoanele lezate, consecințele pe care le-a avut în viața profesională a reclamantei, precum și consecințele pentru stabilitatea psihică.
Din perspectiva instanței de apel, nu este greșit faptul că aprecierea primei instanțe a avut în vedere și împrejurarea că atitudinea reclamantei în incidentul mediatizat a fost de natură să-i compromită demnitatea sa în societate.
Aceasta, deoarece la stabilirea cuantumului reparației prejudiciului moral, judecătorul trebuie să aibă în vedere și caracterul evenimentului, ori însăși, reclamanta a susținut că a acceptat riscul de a-i fi lezat dreptul la propria imagine, prin "depășirea limitelor unei comunicări normale".
Instanța sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să caute a fixa o sumă necesară nu atât pentru a repune victima într-o situație similară cu cea avută anterior, cât de a-i procura satisfacție de ordin moral susceptibilă a înlocui valoarea de care a fost privată.
Cuantumul daunelor morale a fost stabilit de prima instanță prin raportare la situația conturată a victimei, căreia pentru ofensele aduse de intimații - pârâți nu i se poate acorda suma exagerată pe care a pretins-
Afirmația potrivit căreia ar folosi această sumă nu în interes personal, ci în scopuri caritabile, sociale nu constituie un argument în susținerea pretențiilor formulate de reclamantă, deoarece instituția daunelor morale, promovată cu atenție în dreptul comunitar european, este redusă în acest fel la un instrument facil în vederea realizării altor scopuri decât cele de mai sus-menționate instituții juridice care, în țările civilizate țin de spiritualitatea omului și de noblețea lui sufletească.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de judecată trebuie să observe că sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii.
Asemenea sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, deoarece sumele de bani acordate trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.
Acestea sunt considerentele pentru care s-a apreciat că nu este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe pe care Curtea o va menține și în baza dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantele - reclamante și, prin reprezentant, ambele cu domiciliul în T, str. - -,. 11 E,. 20, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1754 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, ambii cu domiciliul ales la postul cu sediul în B,- - 30, sector 1, și POSTUL, cu sediul în B,- - 30, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
./
7ex./27.07.2009
-4.-
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu
