Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 201
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de intervenienții, domiciliată în B,-, - 2,. A,. 2, sector 2, Cod poștal - și, domiciliat în B,--27, - 7,. A,. 5,. 26, sector 2, cod poștal - împotriva sentinței civile nr.1373 pronunțată la 22 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul PRIMARUL ORAȘULUI și cu pârâții, -, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliat în P,-,. 4,. 19, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-,. 2,. 11, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-intervenienți și reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița și intimații-pârâți, și G, personal, lipsind intimatul-reclamant Primarul orașului P și intimata-pârâtă .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimații-pârâți, și G au depus la dosar completare la întâmpinare, copie de pe sentința civilă nr. 820/2006 a Judecătoriei Pucioasa și adresa nr. 17606/20.10.2008 eliberată de Primăria oraș
De asemenea, se învederează că apărătorul intimatului Primarul orașului P, avocat, a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu se poate prezenta în instanță, având de susținut o altă cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Avocat, având cuvântul, solicită să i se comunice o copie de pe completarea la întâmpinare depusă de intimații-pârâți.
Se comunică apelanților, prin apărător, copie de pe completarea la întâmpinare depusă de intimații-pârâți.
Avocat, având cuvântul, arată că nu se opune cererii de amânare formulată de apărătorul intimatului Primarul orașului
Intimații-pârâți, și G, având pe rând cuvântul, arată că nu sunt de acord cu cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului Primarul orașului
Curtea, având în vedere că apărătorul intimatului Primarul orașului P nu a făcut dovada imposibilității prezentării în instanță, respectiv nu a făcut dovada că are de susținut o altă cauză la Înalta Curte de Casație și Justiție, respinge cererea de amânare formulată de acesta și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a treia strigare, au răspuns intimații-pârâți, și G, personal, lipsind apelanții-intervenienți și, intimatul-reclamant Primarul orașului P și intimata-pârâtă .
Intimații-pârâți, și G, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-pârât, având cuvântul, arată că nu se mai poate invoca excepția necompetenței materiale instanței, întrucât apelanții nu au atacat hotărârea prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Nu este reală susținerea apelanților că nu s-a soluționat cererea reconvențională, întrucât prin încheierea de ședință din 11.01.2007, Tribunalul Dâmbovițaa disjuns această cerere, dispunând formarea unui nou dosar, cu termen la 1.02.2007.
Mai arată că cererea de intervenție este inadmisibilă, întrucât, conform prevederilor art. 111 pr.civilă, intervenienții aveau altă cale să solicite constatarea dreptului lor de proprietate, respectiv Legea nr. 10/2001.
Cererea intervenienților este inadmisibilă întrucât notificarea a fost depusă la mai mult de un an de la încheierea termenului de decădere prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Învederează că intimații-pârâți nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu ei au preluat abuziv imobilul, ci primăria.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimații-pârâți și G, având pe rând cuvântul, arată că își însușesc concluziile puse de intimatul.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pucioasa sub nr-, reclamanta Primăria orașului Pac hemat în judecată pe pârâții, și G, solicitând constatarea nulității absolute dispoziției nr.756/2005 prin care s-a soluționat notificarea nr. 446/2001 și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 786,72 mp, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2591/2006 prin care, și G, au înstrăinat cota de 4/5 din suprafața de 787 mp.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 13.03.2001 pârâții au depus notificarea nr. 446/2001 prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin despăgubiri prin echivalent asupra imobilului situat în str. -, -. 102, cu B-dul -, compus din 2000 mp teren ultracentral și o casă cu 8 camere și anexe, preluate pentru neplata impozitului.
S-a mai susținut că în baza actelor depuse la dosar, s-a emis dispoziția nr.756/2005, iar pentru terenul de 800 mp ce face parte din cei 2000 mp, și au solicitat restituirea în natură la data de 3.08.2006 au depus contractul de vânzare-cumpărare din care reiese clar că suprafața de 786,86 mp a fost restituită pârâților prin dispoziția nr. 756/2005.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 și 966 Cod civil.
La data de 17.09.2006 pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, iar la data de 18.09.2006 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții și, prin care au solicitat admiterea acțiunii revenirea la situația anterioară emiterii actului administrativ, implicit a contractului de înstrăinare către pârâți a terenului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 820/2006, Judecătoria Pucioasaa admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
La data de 11.06.2007 pârâții au formulat o completare la întâmpinarea și precizările depuse anterior, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca ilegală, abuzivă și inadmisibilă, deoarece moștenitorii au notificat în baza Legii nr. 10/2001, o suprafață de 600 mp intravilan ce fusese donat Statului Român de către autorii lor în baza Decretului nr. 478/1954, donație ce nu a fost anulată, astfel că, terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece nu a fost preluat abuziv și întrucât au formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005 peste terenul prevăzut de lege.
Prin decizia nr. 1373 pronunțată la 22 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins atât acțiunea, cât și cererea de intervenție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că atât reclamanta, cât și intervenienții au solicitat constatarea nulității absolute dispoziției nr.756/2005 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2591/2006.
Cauzele de nulitate absolută sunt: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, nerespectarea unor incapacități speciale pentru ocrotirea unui interes obștesc (art.1309 Cod civil) lipsa capacității de folosință a persoanelor juridice și nerespectarea principiului specialității capacității de folosință, lipsa totală a consimțământului (în cazul erorii-obstacol) nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, când lipsește cauza ori ea este ilicită sau imorală, nerespectarea formei cerută ad validitatem, lipsa ori nevalabilitatea autorizației administrative, încălcarea ordinii publice, fraudarea legii.
Raportat la motivele invocate de către reclamantă și intervenienți, instanța de fond a constatat că nu există niciun caz de nulitate din cele enumerate mai sus.
Se mai arată că motivarea reclamantei, însușită de intervenienți, duce la concluzia că, de fapt, aceștia critică legalitatea emiterii deciziei contestate, demers care putea fi făcut pe calea specială instituită de Legea nr. 10/2001, însă față de principiul disponibilității părților, în măsura în care temeiul de drept invocat a fost art. 948-966 Cod civil, instanța a analizat cauza prin prisma textelor de lege invocate.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovițaa declarat apel intervenienții și, considerând-o nelegală și netemeinicăpentru faptul că instanța nu era competentă material în soluționarea acțiunii ca instanță de fond, această constatare, rezultând nu numai din interpretarea dispozițiilor Legii 10/2001 ci și din practica unitară instanțelor, cu precădere de instanța supremă prin deciziile pronunțate.
De asemenea, au arătat apelanții că în cauză sunt incidente, atât dispozițiile Legii 10/2001 cât și dispozițiile codului d e procedură civilă și legat de acest aspect au menționat că dispoziția de restituire în natură a imobilului emisă în conformitate cu art.24 alin.4 din Legea 10/2001 reprezintă, în sens autentic, dovada proprietății persoanei îndreptățite, un titlu executoriu pentru punerea în posesie.
În prezentul dosar, apelanții au menționat că au formulat o cerere de intervenție, deci au calitatea de terți față de acea dispoziție emisă pe care au atacat-o, solicitând anularea acesteia, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind competentă Judecătoria Pucioasa în soluționarea cauzei.
Prin aceeași cerere de apel s-au invocat de către apelanți și alte nemulțumiri formulate împotriva sentinței tribunalului și anume că, deși, s-au invocat pe parcursul procesului mai multe excepții, pe lângă cea a necompetenței materiale a instanței și excepțiile lipsei calității procesuale a reclamantului, a lipsei calității procesuale a intervenienților, asupra acestora, instanța nu s-a pronunțat în nici un mod.
Mai mult decât atât, s- reținut în considerentele sentinței că, atât acțiunea, cât și cererea de intervenție sunt inadmisibile, fără a se pune în discuția părților excepțiile de inadmisibilitate invocate și nu în ultimul rând, apelanții au arătat că instanța nu s-a pronunțat nici asupra cererii reconvenționale formulate de către pârâți, considerente pentru care s-a solicitat admiterea cererii lor în sensul anulării sentinței tribunalului și trimiterea cauzei la Judecătoria Pucioasa ca instanță de fond, urmând ca aceasta să soluționeze competent toate excepțiile și cererile formulate de către ei.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, prin prisma sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, apreciază că aceasta din urmă este legală și temeinică, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pornind chiar de la petitul acțiunii introductive, se reține că Primarul orașului Pas olicitat Judecătoriei Pucioasa, ca instanță de fond, să se constate nulitatea dispoziției nr.756/28.02.2005 prin care s-a soluționat notificarea nr.446/2001 a intimaților, Gm, și.
Al doilea capăt de cerere a fost acela de a se constata nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr.259/20.07.2006 prin care, și G au înstrăinat către cota vânzătorilor de 4/5 din terenul de 787 mp.
La data de 17.09.2006 intimații pârâți au formulat la acțiunea introductivă întâmpinare și cerere reconvențională prin care au invocat, în principal, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pucioasa, iar în subsidiar, au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiate. Prin cererea reconvențională au solicitat obligarea reclamantei să emită o nouă dispoziție de restituire a diferenței de valoare pentru terenul în suprafață de 533 mp pentru care au fost acordate despăgubiri de la 10 dolari/mp, cât au calculat aceștia la 30 euro/mp cât este valoarea reală de piață a terenului, așa cum figurează în tabelele de taxare ale notarilor publici pentru această zonă.
La rândul lor, apelanții au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, la data de 18.09.2006, iar urmare acestor cereri, Judecătoria Pucioasa și-a declinat competența la Tribunalul Dâmbovița, care după administrarea de probatorii a respins acțiunea cu motivarea inexistenței cazurilor de nulitate absolută invocate, apreciind că nu sunt întemeiate dispozițiile art.948 - 966 cod civil. Rezultă deci că tribunalul a soluționat cauza, nu pe dispozițiile legii speciale nr.10/2001 și fără a se pronunța și asupra tuturor celorlalte cereri formulate de părți, respectiv cererea reconvențională a pârâților, excepțiilor invocate de către aceștia.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea, în raport de critica referitoare la competența materială invocată prin cererea prin care s-a investit această instanță, apreciază apelul declarat ca fiind întemeiat și prioritar la excepția de ordine publică a competenței materiale de soluționare a cauzei, reținând că, în rezolvarea aceasteia, se disting două situații ce nu au fost analizate de instanțele ce s-au pronunțat și anume:
Judecătoria Pucioasa, declinând competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Dâmbovița ca instanță de fond, avut în vedere dispozițiile Legii nr.10/2001.
Într-o primă situație, potrivit dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea 10/2001 "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare, sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare."
Aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și au în vedere numai acțiunea persoanei îndreptățite împotriva deciziei sau dispoziției de respingere, cu competența de soluționare a acestei de către tribunal, ca instanță de fond.
Într-o altă situație, cum este cazul în speța de față, acțiunea formulată are ca obiect anularea dispoziției primarului nr.756/28.02.2006, (dispoziție ce este admisă și nu respinsă, ca în situația sus menționată) deci, o acțiune în anularea titlului de proprietate, situație în care competența materială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Pucioasa conform dispozițiilor art.1 și 3 cod pr.civilă.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie de speță statuează că dispozițiile art.25 alin.4 din Legea 10/2001 impun interpretarea potrivit căreia, decizia sau dispoziția emisă în temeiul acestui act normativ reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în anulare prin care se invocă încălcarea legii în procedura retrocedării unui imobil, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește bunul, potrivit dispozițiilor art.1 și 3 cod pr.civilă.
Mai mult decât atât, este de observat că Tribunalul Dâmbovița se situează într-o poziție contradictorie întrucât, prin sentința pronunțată se declară competent ca instanță de fond, administrează probe cu acte și expertiză, în baza prevederilor Legii speciale nr.10/2001, dar așa cum s-a precizat mai sus, a soluționat cauza în baza normelor materiale de drept comun, respectiv art.948 - 966 cod civil, respingând cererile părților ca inadmisibile, pe de o parte, iar pe de altă parte, fără a se pronunța asupra excepțiilor formulate de către acestea.
Pentru toate considerentele sus menționate, Curtea, având în vedere caracterul prioritar al competenței materiale așa cum a fost evidențiat mai sus, invocat de către apelanți ca un prim motiv de apel, în conformitate cu disp.art.296 cod pr.civilă urmează a admite cererea formulată, anula sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Pucioasa, competentă să soluționeze.
Procedând la rejudecare, instanța va avea în vedere, în conformitate cu dispozițiile art.315 cod pr.civilă și celelalte critici invocate de către apelanți prin cererea de apel formulată, precum și toate apărările pe care părțile înțeleg să le formuleze, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intervenienții, domiciliată în B,-, - 2,. A,. 2, sector 2, Cod poștal - și, domiciliat în B,--27, - 7,. A,. 5,. 26, sector 2, cod poștal - împotriva sentinței civile nr.1373 pronunțată la 22 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul PRIMARUL ORAȘULUI și cu pârâții, -, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ D, domiciliat în P,-,. 4,. 19, Cod poștal -, Județ D și, domiciliat în P,-,. 2,. 11, Cod poștal -, Județ
Anulează sentința civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Pucioasa.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored.AP/CC
10.ex./07.12.2009
fond 7858/2006 Tr.
fond
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
