Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 202
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în orașul P, str. -, -.8,.6, cod poștal -, județ împotriva sentinței civile nr.177 din 25 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA ORAȘ, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul D și, cu domiciliul ales în P,-, cod poștal -, județul
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit apelanta-reclamantă - și intimații-pârâți Primăria oraș P și -.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata-pârâtă - a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
De asemenea, se învederează că apelanta-reclamantă - a depus la dosar un memoriu și copie de pe extrasul din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din orașul P întocmit în anul 1948, adresa nr. 5571/2002 eliberată de Primăria oraș P, dispoziția nr. 739/2003 emisă de Primarul orașului P, procura specială autentificată sub nr.4799/2002, certificat de calitate de moștenitor nr.41/2003, extras din nr. 75/2001, cererea înregistrată sub nr. 84/2005 la Primăria P, notificarea din 31.10.2001, Decretul prezidențial nr.13/1975 și anexa 6 la acest decret, testamentul întocmit la 4 septembrie 1959, procura autentificată sub nr.3852/2002, procura autentificată sub nr.5794/2002, certificat de calitate de moștenitor nr. 185/2002, certificat de calitate de moștenitor nr. 186/2002, cererea formulată de la data de 8.11.2005 și adresată primarului oraș P, adresa nr.1765/1978 eliberată de IJGCL D, factura din 10.09.1974, adresele nr. 5623/2006 și nr. 750/2007 eliberate de Primăria
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu Primăria orașului P și cu - - în calitate de secretar al primăriei, să se stabilească dreptul său de proprietate asupra spațiului comercial situat în strada -, -armis II, imobil ce l-a solicitat prin notificarea nr. 263/2001.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a formulat o notificare pentru imobilul din acțiune, notificare la care a atașat înscrisuri doveditoare însă notificarea a fost respinsă cu justificarea că nu a dovedit dreptul de proprietate.
A mai arătat reclamanta că în anul 1974 în urma unui decret prezidențial au fost expropriate și demolate o serie de imobile din- - 5 pentru construirea blocului II, în acest decret fiind menționată și casa părinților săi.
S-a mai susținut că împreună cu imobilul proprietatea autorilor săi au fost demolate și alte imobile, iar în schimbul lor proprietarii au primit în schimb terenuri și alte locuințe însă autorii săi nu au primit nicio sumă de bani, motiv pentru care solicită ca din blocul II să primească un apartament în schimbul bunurilor ce i-au fost demolate.
Primăria orașului P, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a numitei - și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că în procedura administrativă notificarea nr. 263/2001 a fost făcută în numele personal al reclamantei deși la acea dată era în viață mama acesteia care era proprietara imobilelor solicitate, acesta fiind motivul pentru care notificarea i-a fost respinsă.
Pârâta a mai arătat că împotriva acestei soluții a formulat contestație la Tribunalul Dâmbovița, instanță care printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, i-a respins apelul ca tardiv formulat.
Se mai arată în întâmpinare că referitor la imobilul teren notificarea reclamantei a fost soluționată ca cerere întemeiată pe prevederile Legii fondului funciar prin acordarea de despăgubiri și s-a făcut propunerea de a opta pentru atribuirea unui teren în natură în zona montană a județului D ori pentru despăgubiri bănești, iar în ceea ce privește construcția a rămas în vigoare soluția de respingere a restituirii în natură pe considerentul că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
De asemenea, pârâta Primăria orașului P, prin întâmpinare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 588/2002 rămasă definitivă și irevocabilă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, motivat de faptul că pentru terenul solicitat, reclamantei i-au fost acordate despăgubiri bănești.
Analizând cererea prin prisma înscrisurilor depuse și având în vedere susținerile părților precum și textele de lege incidente, prin sentința nr. 177 din 25 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta -.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 588/2002, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă cererea reclamantei cu privire la imobilul construcție în litigiu, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, astfel că, în cauză, operează autoritatea de lucru judecat.
În ceea ce privește terenul din notificare, tribunalul a reținut că, așa cum s-a menționat și în întâmpinările depuse la dosar, acesta a fost atribuit reclamantei prin acordarea de despăgubiri bănești, astfel că, cererea de față nu mai poate fi judecată câtă vreme, cu privire la aceasta, a mai existat o altă judecată, hotărârea fiind irevocabilă.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovițaa formulat apel reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea în temeiul autorității de lucru judecat, câtă vreme aceasta a depus o notificare la Primăria orașului P înregistrată sub nr.263/2001 și întrucât prin adresa nr.5571/2002 i s-a comunicat că spațiul comercial d e la parterul blocului II nu i se poate atribui, deoarece este proprietatea SC SA, a depus o nouă solicitare ca urmare a apariției Legii 247/2005 la care a atașat toate actele necesare și care a format obiectul dosarului nr.84/2005.
În principiu, după efectuarea unui istoric al solicitărilor sale, apelanta solicită a fi pusă în posesie asupra imobilului litigios cu obligarea Primăriei orașului P la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de despăgubiri morale.
Intimata Primăria orașului P - prin primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, dat fiind faptul că există autoritate de lucru judecat, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.588/2002 a Tribunalului Dâmbovița și de altfel, notificarea a fost soluționată ca cerere întemeiată pe prevederile legilor fondului funciar, prin acordare de despăgubiri bănești pentru terenul revendicat.
Intimata - a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat cu consecința menținerii în tot a sentinței civile apelate, având în vedere că acțiunea este formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, întrucât secretarul unității administrativ teritoriale nu poate figura în proces în nume propriu, în calitate de persoană fizică, ci o astfel de calitate o are entitatea care a emis dispoziția sau unitatea deținătoare a imobilului solicitat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și textelor legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin acțiunea cu care reclamanta a investit instanța de fond, aceasta a solicitat să se stabilească dreptul său de proprietate asupra spațiului comercial situat în strada -, -armis II, imobil ce l-a solicitat prin notificarea nr. 263/2001 și să fie pusă în posesie ca urmare a dosarului nr.84/2005 întocmit de către ea în baza legislației în vigoare, precum și acordarea sumei de 10 milioane lei, respectiv un miliard lei vechi cu titlu de despăgubiri pentru nesoluționarea legală a dosarului ce a condus la prejudicierea gravă a acesteia o mare perioadă de timp.
A arătat reclamanta că pe lângă notificarea nr.263/2001 prin care a solicitat suprafața comercială liberă în litigiu și nu despăgubiri a depus și o cerere formulată în baza Legii 247/2005 ce a format obiectul dosarului nr.84/2005, ambele solicitări fiind însoțite de înscrisurile necesare doveditoare ale dreptului de proprietate ale preluării imobilului de către stat, acte de stare civilă, certificate de moștenitori și procuri notariale cu caracter special.
Pe de altă parte, acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.6503/2002 finalizat cu sentința civilă nr.588/2002 rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, a constat în solicitarea aceleiași reclamante la obligarea primarului localității P de punere în posesie asupra imobilului în suprafață de 494 mp teren situat în orașul P, având în vedere că, deși formulase notificarea nr.263/2001 nu primise până la data inițierii acțiunii niciun răspuns din partea pârâtei.
Prin sentința sus arătată a fost respinsă cererea formulată ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă, reținându-se că ea nu a făcut dovada calității sale de mandatară a moștenitorilor îndreptățiți să solicite restituirea imobilelor în baza dispozițiilor Legii 10/2001, neexistând o procură în acest sens.
Admițând excepția autorității de lucru judecat invocată de Primăria Orașului P, Tribunalul Dâmbovița prin sentința atacată, a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât în cadrul primului proces acțiunea reclamantei a fost respinsă în temeiul unei excepții, iar prin cea de a doua acțiune ce face obiectul litigiului de față reclamanta solicită de această dată dezbateri ce privesc fondul dreptului de proprietate, acestei din urmă acțiuni neputându-i-se opune autoritatea de lucru judecat.
Pentru a exista autoritatea de lucru judecat într-un proces, raportat la hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de text: de persoane, de obiect și de cauză, dar este însă necesar ca prima hotărâre rămasă definitivă să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
Atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a fost respinsă pentru considerații care nu au antamat fondul cauzei, așa cum este cazul în speță, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate de reclamantă, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni în justiție, din moment ce în primul proces fondul raporturilor juridice dintre părți și care se referea la dreptul de proprietate asupra imobilului nu a fost soluționat.
De altfel, trecând peste faptul că nu există autoritate de lucru judecat atunci când prima cerere a fost soluționată pe calea unei excepții, se poate observa că prezenta acțiune nu are același obiect cu cea anterioară, câtă vreme reclamanta critică soluționarea, atât a notificării nr.263/2001, cât și a cererii depuse ulterior în baza Legii 247/2005 ce a format obiectul dosarului nr.84/2005, cerere ce nu a fost analizată de către instanța de fond, iar un al doilea capăt de cerere este obligarea Primăriei P la plata despăgubirilor în cuantum de 10 milioane lei, solicitare care, de asemenea, nu a format obiectul analizei judecătorului fondului.
Pe cale de consecință, observând că în speță prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea de Apel va face aplicarea dispozițiilor art.297 alin.1 cod pr. civilă și ca urmare a admiterii apelului declarat în cauză, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării Tribunalul Dâmbovița urmează a stabili în mod corect cadrul procesual cu care a fost investită această instanță, va administra toate probatoriile necesare soluționării cauzei, va analiza toate excepțiile invocate, inclusiv excepția lipsei calității procesual pasive a Secretarului unității administrativ teritoriale, respectiv consilier juridic -, excepție care raportat la soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare nu mai poate fi analizată de către Curtea de Apel cu ocazia exercitării controlului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta, domiciliată în orașul P, str. -, -.8,.6, cod poștal -, județ D,împotriva sentinței civile nr.177 din 25 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA ORAȘ, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul D și, cu domiciliul ales în P,-, cod poștal -, județul
Desființează sentința sus menționată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored./CC
6.ex.16.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu
