Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 204/
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanțiiși, împotriva sentinței civile nr.53 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtaPRIMĂRIA MUNICIPIULUI, în acțiune civilă formulată în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanții-reclamanți lipsă av. în baza împuternicirii avocațiale de substituire a lui av. -, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av. pentru apelanții-reclamanți depune la dosar adeverința medicală nr. 945 din 15.12.2006 care atestă că numita suferă de sindrom demențial pe fond mixt vascular și degenerativ arătând că, dacă ar fi fost avocat titular în cauză, ar fi solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a se verifica actul medical depus, cu consecințele de rigoare față de gravitatea diagnosticului. Alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Curtea, respinge cererea formulată și nemaifiind cereri de formulat constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului civil.
Apărătorul apelanților-reclamanți susține oral motivele scrise de apel, și pentru considerentele arătate solicită admiterea acestuia în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de formulate a notificării potrivit Legii 10/2001. Trecând peste celelalte afecțiuni, cert este că reclamanții sunt persoane în vârstă cu o stare de sănătate precară care s-a agravat și nicidecum nu s-a ameliorat, neavând sprijinul nici unei alte persoane, iar diagnosticul de sindrom demențial i-au pus în imposibilitate de a se putea deplasa pentru a putea parcurge procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001. Astfel, apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de repunere în termen, situație față de care, în concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate iar pe fond, admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a notificării. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 53 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Focșani, județul
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții și, au chemat în judecată civilă pe pârâta Primăria municipiului Focșani, pentru repunere în termen. Au arătat în motivarea cererii că au avut în proprietate un imobil situat în Focșani,-, Jud. V, care a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 397/1981 și care intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Au arătat că din cauza vârstei înaintate și a stării de sănătate extrem de precară, nu au putut să depună notificare în termenul prevăzut de această lege și au solicitat să fie repuși în termen pentru a formula notificare.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată arătând că termenul pentru depunerea notificării s-a împlinit la 14 februarie 2002 și că reclamanții nu au făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința la care i-a împiedicat să depună notificarea în termenul legal.
La dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar acte și martori.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanții au avut în proprietate un imobil compus din 860 mp. teren și casă, situat în Focșani,-, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 758/1972 și care le-a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 397/1981.
Imobilul intră sub incidența legii nr.10/2001, dar pentru a beneficia de prevederile legii reclamanții trebuiau să formuleze notificarea prevăzută la art.21 într-un termen de 6 luni care a fost ulterior prelungit și care a expirat la 14.02.2002.
Reclamanții au pretins că nu au putut îndeplini această procedură în termenul legal și au solicitat să fie repuși în termen.
Potrivit art. 103 cod procedură civilă, incident în cauză, pentru actul de procedură neexercitat în termenul legal intervine decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
In cauză nu a fost făcută această dovadă.
S-au depus acte medicale doar pentru reclamantă, acte care atestă o sănătate precară, dar care nu dovedesc că pe perioada 14.02.2001 - 14.02.2002 reclamanta a fost imobilizată la pat ca să se afle într-o situație mai presus de voința sa.
Mai mult, imobilul fiind bun comun, ambii soți puteau formula notificare, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost bolnav.
Martorii au declarat că acesta are o stare de sănătate "potrivită", că o îngrijea pe soția sa, făcea deplasări la țară, astfel că instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art.103 al.1 Cod procedură civilă.
S-a reținut de asemenea, că potrivit art.103 alin.2) Cod procedură civilă actul de procedură trebuie îndeplinit în termen de 15 zile de la data împiedicării, iar din adeverința medicală din 27 octombrie 2008 emisă de Dispensarul Ciorăști, a rezultat că reclamanta a suferit atacul urmat de hemipareză în anul 2001 și cererea de repunere în termen a fost formulată în 2008.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin apelanții că atât timp cât au făcut dovada imposibilității depunerii notificării în termenul imperativ prevăzut de Legea 10/2001, vârsta înaintată și mai ales starea precară de sănătate punându-i în imposibilitate obiectivă de a formula notificarea respectivă, cererea de repunere în termen se impunea a fi admisă.
Cum starea de sănătate nu s-a ameliorat, dimpotrivă aceasta s-a agravat, nu au putut formula notificarea în termenul de 15 zile de la data încetării împrejurării ce i-a pus în imposibilitate.
Apelul declarat este nefondat.
Potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare,persoana îndreptățită trebuia să notifice persoana juridică deținătoare în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Reluarea acestui text în cuprinsul art. 22 din Legea nr.10/2001 republicată în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 nu face să curgă un nou termen de 12 luni pentru înregistrarea notificării.
Deși apelanții au solicitat repunerea în termen, n baza art. 103 Cod procedură civilă,arătând că au fost într-o împrejurare mai presus de voința lor și care i-au împiedicat să îndeplinească actul procedural în termenul imperativ prevăzut de lege, corect a reținut Tribunalul că, în speță, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 103 alin.2 Cod procedură civilă, atât timp cât reclamanții nu au făcut dovada împrejurării obiective ce i-a pus în imposibilitate și nu au formulat cererea de repunere în termenul de 15 zile de la încetarea pretinsei împrejurări.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat apelul, criticile invocate fiind total nejustificate.
În drept, fiind aplicabile dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE OTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamanțiiși, împotriva sentinței civile nr.53 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /26.06.2009
decizie VM/26.06.2009
5 ex/26.06.2009
Com. 3 ex/26.06.2009
Fond - Tribunalul Vrancea, judecător:
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
