Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin procurist, cu domiciliul procesual ales în C,-,. 17,.D,. 77, împotriva sentinței civile nr. 272 din 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât Primarul municipiului C reprezentat de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 166/2009 și intimata reclamantă, prin procurist, reprezentată de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 54494/2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelantul pârât, apărătorul acestuia pune concluzii de admitere a apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimata reclamantă, se solicită de către apărătorul acesteia respingerea apelului ca nefondat, apelul declarat fiind pur formal, și menținerea hotărârii instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 272/27.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă acțiunea reclamantei, formulată prin mandatar, pârâtul PRIMARUL MUN. C fiind obligat să emită dispoziție motivată cu propunerea de despăgubiri conform legii speciale pentru construcția situată în mun. C, - 6, -. 40, jud. C, compusă din patru camere și dependințe, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea corespunzătoare a imobilului expropriat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că imobilul menționat a fost expropriat conform Decretului 223/1974 pe numele reclamantei, fiind indicat în decizia nr.370 din 18.08.1986 a fostului Consiliu Popular al Jud. C, dispunându-se preluarea construcției -contra cost, ca urmare a formulării cererii de plecare definitivă din țară.
Reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, -.40 prin actul de construire nr.595/1967 și procesul verbal de predare-primire nr.128/1967.
Instanța de fond a reținut că prin noțiunea de acte doveditoare în sensul art.22 din Legea nr.10/2001 se înțelege orice act juridic translativ de proprietate care atestă calitatea de persoană îndreptățită, titular al bunului preluat sau moștenitorului acestuia, act juridic sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, iar conform art.22 ind.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența sau după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În cauză s-a reținut așadar că operează prezumția instituită prin art.22 din Legea nr.10/2001, în sensul că imobilul situat în C,-, -.40, compus din patru camere și dependințe, a fost proprietatea reclamantei și a fost expropriat în baza Decretului nr.223/1974, act normativ calificat ca fiind abuziv, prezumție care nu a fost răsturnată de pârât.
Judecătorul fondului a constatat în continuare că în speță nu poate da prevalență principiului restituirii în natură, întrucât din înscrisuri rezultă fără echivoc că imobilul în litigiu a fost înstrăinat fostului chiriaș, în temeiul Legii nr.112/1995; s-a apreciat că în mod obiectiv restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești.
Cum persoana îndreptățită a susținut că a încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat, s-a stabilit ca la determinarea despăgubirilor bănești cuvenite reclamantei să se aibă în vedere suma actualizată încasată la data exproprierii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâtul PRIMARUL MUN. C, care a criticat soluția instanței de fond prin prisma neîndeplinirii cumulative a celor două condiții care rezultă din conținutul Deciziei XX a Înaltei Curți de Casație și Justiție și care dă posibilitatea abandonării căii administrativ-jurisdicționale, cu consecința accesului direct la o instanță, în cazurile în care deținătorul imobilului nu soluționează în mod abuziv notificarea vizând restituirea în natură. Or, în cauză, reclamanta a pretins despăgubiri, iar nerezolvarea în termen a notificării este imputabilă reclamantei, care nu a prezentat și documentația necesară soluționării cererii sale.
Apelantul pârât a precizat că nu contestă reclamantei calitatea de persoană îndreptățită.
S-a pretins, pe cale de consecință, admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei reclamante la cheltuieli de judecată.
Analizând criticile formulate în calea apelului, se va reține că acestea au caracter formal și nu ating fondul raportului litigios.
Astfel, interpretarea dată de apelantul pârât deciziei XX din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție este parțial conformă dezlegării impuse conform art. 329 alin. 3 cod proc.civilă, întrucât Secțiile Unite nu au statuat exclusiv asupra situației notificărilor având ca obiect restituirea în natură, ci asupra cazurilor în care procedura administrativă nu este finalizată în termenul prevăzut de lege - motivarea vizând competența instanțelor judecătorești de a intra în cercetarea fondului dreptului pretins atât în contestația clasică împotriva dispoziției de respingere a notificării, cât și în ipoteza nerezolvării notificării.
Se va reține, însă, că o astfel de apărare - care nu a fost invocată în fond - este superfluă câtă vreme apelantul pârât nu contestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită și nu a negat pe tot parcursul procesului că imobilul este supus disp. art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că aplicabilitatea deciziei de îndrumare nu a fost antamată în considerentele hotărârii instanței de fond și că motivele de netemeinicie formulate nu au relevanță sub aspectul dezlegării date situației de fapt, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă apelul formulat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin procurist, cu domiciliul procesual ales în C,-,. 17,.D,. 77, împotriva sentinței civile nr. 272 din 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
30.09.2009
Dact.disp.gref.
4 ex./30.09.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
