Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 209/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții reclamanți G și, cu domiciliul procesual ales la fam. din C, str. -, nr. 2, -.47, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 2184 din 6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 4695/2006), având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 25/2009, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
În legătură cu adresa Primăriei Municipiului C - Direcția Patrimoniu - nr. -/1.09.2009, avocatul apelanților reclamanți este de părere că răspunsul primăriei se referă doar la al doilea aspect indicat în adresa instanței din 8.07.2009 și nu face nici o mențiune cu privire la primul aspect cerut de către instanță.
Instanța pune în vedere apărătorului apelanților reclamanți să precizeze dacă în raport de decizia de casare nr. 106/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sunt alte probe de solicitat.
Avocatul apelanților reclamanți susține că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții reclamanți, apărătorul acestora pune concluzii de admitere a apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și obligarea pârâtului la acordarea unuia din terenurile cuprinse în lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare alcătuită pentru luna noiembrie 2008. Solicită de asemenea, obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, în rejudecare, constată:
Prin decizia civilă nr. 106/9.01.2009 a - secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr-, a fost admis recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva deciziei civile nr. 126C/28.05.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA -secția civilă, cu consecința casării hotărârii recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Instanța supremă a reținut, în considerentele deciziei de casare, că față de dispozițiile art. 26 al. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri și servicii, ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale, iar acordarea în compensare de alte bunuri și servicii este stabilită ca o obligație legală a unității deținătoare.
S-a statuat, totodată, în sensul că o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul primeia a unor bunuri ce pot fi acordate în compensare; astfel, în executarea acestei obligații, nr.HG 250/2007 stabilește, prin art. 1 alin. 5 din capitolul 2, imperativul afișării lunare de către primărie a listei imobilelor libere care nu fac obiectul solicitării de către foștii proprietari și care pot constitui obiect al măsurilor reparatorii în echivalent.
Înalta Curtea apreciat că, din acest punct de vedere, în speță nu s-a desăvârșit probatoriul în sensul stabilirii cu certitudine a existenței în patrimoniul primăriei a unor imobile libere de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici ca ale celui preluat de la reclamanți, pentru a se putea dispune măsura compensării acestora potrivit dispozițiilor legale.
Cu ocazia reluării judecății, fiind obligatorie dezlegarea în drept statuată de către instanța supremă, s-a dispus completarea probatoriului pe aspectul existenței, în patrimoniul Primăriei Mun. C, a unor imobile libere, nesupuse altor cereri de retrocedare, de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici urbanistice ca ale bunului ce a făcut obiectul notificării nr. 5247/2001.
În acest context, apelanții reclamanți au prezentat lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare conform Legii nr. 10/2001, prezentată de către Direcția Patrimoniu din cadrul autorității locale pentru luna noiembrie 2008, solicitându-se precizări referitoare la existența unui teren, din cadrul acestei liste, ce ar putea fi acordat în compensare.
Prin adresa nr. -/01.09.2009 a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun. C s-a comunicat instanței că,lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare, conform Legii nr. 10/2001, a fost pusă la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001, în cursul aceleiași luni. Ca urmare, au fost atribuite în compensare unor persoane îndreptățite, în vederea rezolvării notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001.
Analizând probele administrate în cauză, instanța va reține următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Legiuitorul a impus, așadar - în virtutea principiului justei și echitabilei despăgubiri și în vederea respectării exigențelor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - determinarea unui portofoliu de bunuri sau servicii, identificate de către unitatea deținătoare, care pot face obiectul unor măsuri reparatorii prin echivalent.
În situația autorității locale, aceasta urmează a îndeplini în mod transparent cerința dispusă prin al. 5 al art. 1 din Legea nr. 10/2001 (preluată în Capitolul 2 din nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001), anume, afișarea lunară, obligatorie, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, a tabelului care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Norma nu are, astfel, caracter de recomandare pentru unitatea deținătoare ( în speță, Primăria Mun. C ), ci dimpotrivă, unul obligatoriu, imperativ, ea urmând a fi analizată chiar în ansamblul programului mai larg de politici publice ale statului, întrucât urmărește protejarea dreptului persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, prin asigurarea transparenței decizionale și respectarea principiilor care decurg din prevederile Legii nr. 544/2001.
Prin urmare, dispozițiile sus-citate ale Legii nr. 10/2001 impun o obligație clară autorității locale din perspectiva determinării ( cu deplina respectare a autonomiei deliberative, astfel cum a reținut constant în jurisprudența sa și instanța supremă ) a listei cu bunuri și servicii ce au fost identificate lunar pentru a fi acordate în compensare și a afișării acesteia. Simpla afirmare de către autoritatea publică locală a inexistenței unor asemenea bunuri și servicii nu transferă sarcina exorbitantă a probei contrare în sarcina persoanei îndreptățite, întrucât o astfel de situație implică desistarea autorității de obligațiile legale și denaturează modalitatea de abordare a cazurilor în care statul ( înțelegând în acest context larg și entitățile locale deliberative ) trebuie să respecte și să aplice jurisprudența CEDO în materia respectării dreptului de proprietate.
In speță, dezlegarea în drept dată prin decizia civilă nr. 106/9.01.2009 a -secția civilă și de proprietate intelectuală a vizat tocmai această chestiune, stabilindu-se obligația, pentru instanța de trimitere, de a completa probatoriul pe aspectul existenței imobilelor de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici edilitare ce pot fi atribuite în compensare.
Astfel, demersul apelanților reclamanți de a solicita date referitoare la posibilitatea acordării unui bun - cu respectarea principiului echipolenței valorice - din lista alcătuită în conformitate cu art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 de către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei C nu a primit un răspuns defavorabil din partea autorității publice locale, care a comunicat, prin adresa nr. -01.09.2009, că a fost pusă la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 lista cu terenuri ce pot face obiectul compensării.
Întrucât autoritatea locală nu a contestat, în rejudecare, existența acestei posibilități și nu a probat, prin documentația privitoare la analiza și evaluarea lunară a situației bunurilor/serviciilor supuse măsurilor compensatorii, că opțiunea persoanelor îndreptățite nu are (ca de altfel și în cazuri similare) acoperire faptică, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale nu este legală - întrucât ea se constituie în accepțiunea legii ca ultimă alternativă de compensare a prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă a bunului, caz în care intervin atribuțiile Comisiei Centrale.
Pe cale de consecință, în mod greșit prima instanță a statuat, conform sentinței civile nr. 2184/06.12.2007 a Tribunalului Constanța -secția civilă, că în cauză s-ar impune măsura ultimă de reparație, anume, cea a acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, câtă vreme există - în absența unor probe contrare - posibilitatea atribuirii unui bun (teren) cu o valoare egală imobilului preluat abuziv de statul român.
Pentru toate aceste considerente, reținând incidența disp. art. 296 cod proc. civilă, apelul formulat de apelanții reclamanți G și urmează a fi admis, cu consecința schimbării în parte a soluției primei instanțe, în sensul obligării pârâtului să le acorde reclamanților teren în compensare - de aceeași valoare cu bunul imobil imposibil de restituit în natură.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În temeiul art. 274 cod proc. civilă, va obliga intimatul pârât la plata către apelanți a 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelanții reclamanți G și, cu domiciliul procesual ales la fam. din C, str. -, nr. 2, -.47, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 2184 din 6.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 4695/2006).
Schimbă în parte sentința apelată și obligă pârâtul să le acorde reclamanților teren în compensare, de aceeași natură și valoare cu cel imposibil de restituit în natură.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimatul către apelanți la 1200 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
20.10.2009
Dact.disp.gref.
7 ex./20.10.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
