Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 210
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 1024/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru avocatul titular pentru apelant, lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au comunicat intimatului motivele de apel, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare, cu duplicat.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială de substituire pentru avocatul titular pentru apelantă.
Instanța, având în vedere data la care a fost formulată întâmpinarea de către intimatul Primarul Municipiului I, constată că a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege și va fi păstrată la dosar drept concluzii scrise.
Avocat solicită admiterea probei cu înscrisuri emise de Primăria Municipiului I cu privire la situația juridică a terenului litigios. Arată că a formulat cerere dar încă nu a primit răspuns. Solicită în acest sens acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța, raportat la motivele de apel formulate, respinge cererea solicitată de apărătorul apelantei.
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1024/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea 232 N/2005 din 20.09.2005 din aflată în copie la fila 23 dosar, reclamanta - solicitata restituirea în natură imobilului teren situat în I, str. - nr. 52.
În mod expres reclamanta precizat în finalul notificării: "solicit în baza Legii 10/2001 modificată și completată prin Legea proprietății 247/2005 restituirea în natură în principal sau despăgubiri pentru casă și teren".
Prin dispoziția nr. 536/4.03.2008 Primarului Municipiului I, contestată prin prezenta fost respinsă notificarea formulată de - ca fiind tardivă, deoarece fost formulată peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea 10/2001.
Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției adus o serie de modificări și completări Legii 10/2001 evidențiate în Titlul al legii. Aceste modificări nu s-au referit însă la art. 21 din Legea 10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la 14 februarie 2002.
Termenul de decădere instituit prin dispozițiile art.21 alin.1 din Legea 10/2001 modificată și completată nu fost modificat prin Legea 247/2005 și, ca atare, nu poate fi vorba de o repunere în termen.
În mod corect pârâtul respins notificarea întrucât fost tardiv formulată, deci prin neîndeplinirea unei condiții imperative.
Față de aceste considerente, tribunalul respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - prin apărătorul său, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta își motivează cererea pe dispozițiile Legii nr.10/2001, respingând pe acest motiv acțiunea.
Astfel, terenului revendicat îi sunt aplicabile dispozițiile art.35 și 36 din Legea nr.18/1991.
Potrivit art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, republicată, terenurile libere de construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii, preluate de către stat și aflate în administrarea consiliilor locale se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor după caz.
Or, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defuncților și, în calitate de nepoată de fiu, postdecedat.
Bunicii săi au deținut în proprietate o suprafață totală de teren de 880. situată în municipiul I,-. Bunicii și au avut doi copii, pe () - și, respectiv,. În anul 1957, printr-un act de vânzare-cumpărare, bunicii au vândut fiicei lor - un corp de casă și teren în suprafață de 430.
Ca urmare a dezbaterii succesiunii, s-a emis certificatul de moștenitor nr.79/2002, din care rezultă că unica moștenitoare a lui și este reclamanta, - renunțând expres la succesiunea părinților săi, conform declarației de renunțare autentificată sub nr.1266/5.07.2002 la. Frost.
Totodată, certificatul de moștenitor nr.65/2002 atestă faptul că reclamanta este și unica moștenitoare a părinților săi.
Așadar, precizează apelanta, cererea a fost inițial corect îndreptată, la Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 și dintr-o eroare a fost înaintată spre soluționare Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001. Într-adevăr menționează Legea nr.10/2001 la finalul cererii, însă, trebuie analizat conținutul cererii și nu forma acesteia, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu are cunoștințe juridice. Or, acest rol îi revine comisiei ce analizează cererea, iar conform dispozițiilor alin.6 al art.35 din Legea nr.18/1991, republicată, atribuirea în proprietate a terenurilor se va face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Prin concluziile scrise, Primarul Municipiului I prin reprezentantul său legal a solicitat respingerea apelului ca nefondat, invocând prevederile art.294 Cod procedură civilă potrivit cu care în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
De asemenea a susținut că, întrucât prin contestația formulată se recunoaște faptul că se solicită atribuirea în proprietate a terenului prin ordinul prefectului, intimatul nu are calitate procesuală pasivă.
În ce privește instanța de judecată, aceasta nu este competentă după materie să soluționeze, în primă instanță, cererea de atribuire a terenului.
Analizând motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată apelul neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin notificarea formulată la data de 20 septembrie 2005 și înaintată Primăriei Municipiului I (fila 23 dosar fond) reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului ce a aparținut autorilor săi, respectiv despăgubiri la valoarea de circulație pentru imobilul construit și neconstruit, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, invocând prevederile Legii nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005.
Reține instanța că reclamanta a sesizat tribunalul cu acțiunea având ca obiect anularea Dispoziției nr.536/4.03.2008 emisă de Primarul Municipiului I, prin care s-a respins ca tardivă notificarea sa, invocând, în considerentele acțiunii, faptul că cererea de restituire nu se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.10/2001, ci ale Legii nr.18/1991.
Raportat la obiectul și temeiul de drept indicat prin notificare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că reclamanta a ales, pentru a obține restituirea în natură a terenului și despăgubiri pentru construcția cu destinația de casă de locuit, calea specială prevăzută de Legea nr.10/2001 și nu pe cea a Legii nr.18/1991.
Folosirea termenului de "notificare" și solicitarea de acordare de despăgubiri la valoarea de circulație pentru imobilul construit și neconstruit (în ipoteza imposibilității restituirii lui), alături de precizarea expresă "solicit în temeiul Legii nr.10/2001 modificată și completată prin Legea proprietății nr.247/2005", ca și faptul că notificarea a fost expediată prin intermediul executorului judecătoresc nu este de natură a crea dubii cu privire la obiectul solicitării reclamantei sau temeiul acestei solicitări.
Deși apelanta susține că din conținutul cererii rezultă faptul că aceasta era în realitate adresată Comisiei municipale de fond funciar, instanța reține că acordarea de despăgubiri pentru construcție și eventual, pentru teren nu cade în nici un caz în sarcina acestei comisii.
Instanța va respinge ca superfluă susținerea apelantei potrivit căreia Comisia de fond funciar era competentă să analizeze cererea sa în temeiul art.35 alin.6 din Legea fondului funciar nr.18/1991 având în vedere că această dispoziție legală se referă doar la terenuri în timp ce cererea reclamantei cuprinde și solicitarea acordării de despăgubiri pentru casa de locuit și chiar pentru teren, solicitare ce nu poate fi analizată decât în procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001.
Atâta vreme cât notificarea reclamantei a fost respinsă ca fiind tardivă prin dispoziția emisă de pârât nu are relevanță juridică în cauză întinderea drepturilor succesorale ale reclamantei, care se pretinde a fi unica moștenitoare a bunicilor săi.
Pentru aceste considerente, constatând apelul neîntemeiat, intimata îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă să păstreze hotărârea apelată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.1024/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
07.2009.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru
