Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 209
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de reclamanta și de pârâtul Primarul Municipiului V prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 1267/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanta-intimată, lipsă fiind reprezentantul intimatului-apelant Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus, prin serviciul de registratură-prin fax-, precizări formulate de intimatul-apelant Primarul Municipiului
Interpelat dacă, față de faptul că expertul nu s-a pronunțat cu privire la ambele terenuri, dacă apreciază că mai este necesar a se continua efectuarea expertizei, avocat arată că instanța a considerat că este necesară efectuarea expertizei și a admis-o, solicită ca expertul să precizeze pe unde trece conducta de gaz, să o puncteze exact, să precizeze dacă trece și pe suprafața nr.9 și pe suprafața nr. 4, de asemenea, să arate dacă terenul se află în Parcul T și ce îmbunătățiri s-au adus.
În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la identificarea conductelor de gaz, instanța constată că nu se impune revenirea către expert, acesta a precizat ce teren se referă cel de la nr.4, a arătat că se află un gard și respinge cererea de efectuare a suplimentului la raportul de expertiză.
Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea ambelor apeluri astfel cum au fost formulate, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. -/27.11.2008 reprezentând onorariu avocat de 900 lei.Arată că va depune azi concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.1267 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vasluis -au dispus următoarele.
Admiterea acțiunii formulate de reclamanta împotriva Primarului municipiului
Anularea dispozițiilor nr.505 și 506 din 17.11.2007 emise de pârât.
Obligarea pârâtului de a-i restitui reclamantei terenul în suprafață de 500. situat în V,- și să propună acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru construcția demolată de pe acest teren.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele.
Prin Notificarea nr.18989 din 6 octombrie 2003 invocată de pârât în preambulul Dispoziției nr.505 din 17 noiembrie 2006, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului teren și construcție din V,- iar prin Notificarea nr.23268 din 4 2002, menționată în preambulul Dispoziției nr.506 din 17.11.2006 a solicitat restituirea în natură a aceluiași teren situat la adresa de mai sus.
Dovada de proprietate asupra imobilelor solicitate a fost făcută de reclamantă cu copia contractului de întreținere autentificat sub nr.8733 din 16 1992 la notariatul de Stat V (62) din care rezultă că reclamanta și fostul său soț au cumpărat imobilul casă și teren din acțiune, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1031 din 23 iulie 1976 la același notariat, imobil pe care apoi l-au transmis în folosință fiului lor,. Reclamanta a depus la dosarul cauzei actele de stare civilă.
Imobilul a fost expropriat conform Decretului nr.276 din 6 septembrie 1976, conform comunicării efectuate de "" V (28 dosar), act din care rezultă că imobilul casă solicitat se compunea din două camere, o chilie, o magazie și anexe.
Prin Dispoziția nr.505 din 17 noiembrie 2006 primarul a propus pentru construcțiile care nu mai există măsuri reparatorii prin echivalent conform art.1 al.2 și 3 din Legea nr.10/2001, text de lege care oferă în cadrul acestei modalități compensare cu alte bunuri sau servicii.
Or, reclamanta prin cererea sa (2) a precizat că nu acceptă această modalitate reparatorie ci numai pe cele prin despăgubiri bănești.
Deoarece pentru modalitatea reparatorie oferită de pârât art.19(3) și 24(1) din Legea 10/2001 se cere acordul reclamantei, pe care aceasta nu l-a dat, conform art.24(1) din aceeași lege, trebuia să i se propună despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În consecință, Dispoziția nr.505/2006 nefiind conformă cu modul legal de reparare a prejudiciului oferit în astfel de ipoteze de Legea nr.10/2001 (art.24) îndreptățește tribunalul să admită cererea reclamantei în sensul deja arătat, urmând a fi anulată dispoziția și a obliga pârâtul a-i propune reclamantei acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.205/2007 Titlul VII.
Cu privire la teren, reclamanta a precizat că suprafața acestuia este de 500. iar pârâtul a precizat că acesta nu poate fi restituit în natură, deoarece face parte din proprietatea publică a orașului, în sensul că a fost inclus în "Parcul T" unde sunt investite lucrări de utilitate publică.
Pentru a dovedi această susținere pârâtul a depus Monitorul Oficial partea I nr.633 bis, care cuprinde inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului V, Anexa 2, poziția 290, unde se identifică 3 ha. sub denumirea "Parcul T".
Conform art.10(2) din Legea nr.10/2001 nu se restituie în natură terenul preluat abuziv dacă pe acesta s-au edificat construcții noi (care impun servituți legale de folosință) ori alte amenajări de utilitate publică, pentru această ipoteză urmând a se stabili măsuri reparatorii.
În speță, nu a fost identificată suprafața de 500. teren pretinsă și nu s-a arătat ce amenajări sau utilități publice, efective, se află pe el, situație în care apărarea pârâtului nu este dovedită conform art.1169 Cod civil.
În consecință, cu privire la teren, tribunalul reține că sunt incidente prevederile art.10(1) din Legea nr.10/2001 în sensul că terenul este liber, situație în care se va admite cererea reclamantei (18), se va anula Dispoziția nr.506 din 17.11.2006 emisă de pârât care va fi obligat la restituirea acestui teren către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul.
Apelul reclamantei privește următoarele aspecte.
Instanța nu a observat să a solicitat anularea a două dispoziții cu privire la două terenuri distincte, considerând greșit că este vorba de un singur teren. Astfel, instanța nu s-a pronunțat cu privire la restituirea terenului din- și a confundat terenul pe care se afla construcția demolată abuziv, crezând că aceasta s-a aflat la numărul 4.
De asemenea, hotărârea instanței de fond este nelegală, în opinia apelantei, și pentru că instanța a ignorat cererea apărătorului său din 2.11.2007 de a i se acorda un termen pentru a face dovezi, în condițiile în care acesta era bolnav la termenul din 30.10.2007.
Totodată reclamanta a formulat apel împotriva încheierii de lămurire a hotărârii, pronunțată de Tribunalul Vaslui la 22.01.2008, susținând că instanța nu a analizat motivele acesteia.
A precizat apelanta că, deși instanța a anulat ambele dispoziții, a dispus restituirea doar a unei suprafețe de teren, iar referirea la construcția demolată era incompletă în lipsa datelor de identificare a terenului.
La rândul său pârâtul Primarul Municipiului Vac riticat sentința civilă nr.1267/2007 a Tribunalului Vaslui sub aspectul modalității de restituire a terenului.
A arătat intimatul-apelant că terenul restituit în natură de instanța de fond este afectat de utilități publice, fiind astfel imposibil de restituit în natură.
În dovedirea susținerilor sale a solicitat efectuarea unei expertize topometrice care să identifice terenul situat în-, restituit în natură de instanța de fond.
Instanța a admis această cerere, dispunând efectuarea lucrării de către expertul.
Din raportul de expertiză tehnică, cu completările ulterioare (filele 82-85 dosar apel) rezultă că terenul amplasat în- este ocupat în totalitate de parc, iar în ceea ce privește casa demolată, aceasta s-a aflat pe terenul situat la nr.9 în str. - -. Totodată expertul a precizat că terenul revendicat este străbătut de o conductă de gaz (fila 82 dosar).
Examinând motivele de apel formulate de reclamantă, Curtea reține că, prin hotărârea apelată instanța de fond a anulat atât Dispoziția nr.505/2006 privind imobilul teren și construcție aflat în-, cât și Dispoziția nr.506/2006 privind imobilul teren amplasat în-.
Curtea constată că, deși investită cu cererea de restituire în natură a ambelor terenuri, instanța de fond s-a pronunțat numai asupra restituirii terenului situat în-, omițând să soluționeze și cererea privitoare la terenul situat la nr.9.
Având în vedere însă faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru casa de locuit demolată, iar soluția instanței cu privire la această cerere nu a fost contestată, urmează ca instanța, în temeiul dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă, să desființeze în parte hotărârea atacată, în sensul trimiterii pentru judecata în fond doar a cererii având ca obiect restituirea în natură a terenului amplasat în-, cu păstrarea dispoziției privind acordarea de despăgubiri pentru construcție.
În ceea ce privește terenul din-, cuprins în Dispoziția nr.506/2006 emisă de pârât, Curtea reține, din raportul de expertiză efectuat în cauză, faptul că acesta este ocupat de parc și afectat de o conductă de gaz.
Raportat la situația de fapt reținută mai sus, Curtea constată că terenul în litigiu nu este liber în accepțiunea Legii nr.10/2001 pentru a fi restituit în natură, cum corect a susținut intimatul-apelant.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Instanța reține că pentru a determina suprafața de teren liberă legiuitorul a avut în vedere identificarea eventualelor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale definind, prin art.10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG250/7.03.2007 sintagma de amenajări de utilitate publică ca având în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume: căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și altele.
Întrucât pe locul fostei proprietăți aparținând reclamantei se află un parc străbătut de o conductă de gaz, instanța nu poate primi susținerea apelantei-intimate potrivit căreia terenul situat în- poate fi restituit în natură.
Curtea nu poate primi nici critica referitoare la încălcarea dreptului de apărare al reclamantei ca urmare a neacordării unui nou termen de judecată în ședința din 30.10.2007.
Verificând dosarul de fond atașat, Curtea observă că la termenul din 30.10.2007 instanța a respins cererea apărătorului de amânare a judecății cauzei, amânând pronunțarea la data de 2.11.2007. Având în vedere atât cererea reclamantei de judecare a cauzei în lipsă, formulată la 18.09.2007 (fila 47 dosar), prevederile art.156 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța poate daun singur termen pentru lipsă de apărare, cât și faptul că în ședința publică din 15.08.2007 instanța amânase deja judecarea cauzei, la cererea reclamantei, pentru lipsă de apărare, Curtea va respinge ca neîntemeiată această critică.
Pentru aceste considerente instanța va admite apelul formulat de pârât și va schimba în parte sentința apelată, în sensul prevăzut prin dispozitiv.
Raportat la soluția de trimitere a cauzei la Tribunalul Vaslui în vederea analizării pe fond a cererii de restituire în natură a terenului situat în- și la motivele de apel cuprinse în apelul formulat împotriva încheierii de ședință din 22.01.2008 a Tribunalului Vaslui și care vizează nepronunțarea asupra cererii de restituire a terenului de la nr.9, instanța va respinge ca neîntemeiat și acest apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1267/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o desființează în parte.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea în fond a cererii în anularea Dispoziției nr.505/2006 având ca obiect terenul situat în V,-.
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului V prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr.1267/2.11.2007 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o schimbă în parte și, în consecință:
Respinge contestația formulată de reclamanta împotriva Dispoziției nr.506/2006 emisă de Primarul Municipiului V, având ca obiect terenul situat în V,-.
dispoziția privind acordarea de despăgubiri pentru casa demolată.
Respinge apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, încheiere pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
13.2009.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru
