Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 210
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Grefier - - -
Pe fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea domiciliată în G- jud. G, împotriva sentinței civile nr. 624/23 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova în contra-dictoriu cu intimata în contestație SC, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în,- jud. P și chemata în garanție PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în,-, jud.P, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 5270/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere disp.art. 248 și art. 250 alin.2 Cod proc.civilă, în temeiul art. 137 alin.1 Cod proc.civilă rap.la art. 252 alin.2 Cod proc.civilă, invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și după deliberare pronunță următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3483/2003, contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 14/31.01.2003 emisă de intimată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a solicitat restituirea imobilului situat în -, compus din 4100 mp teren și construcția aflată pe acesta, cerere care i-a fost respinsă.
S-a mai susținut de contestatoare că a făcut dovada calității sale de moștenitor prin certificatul depus la dosar, spre a justifica solicitarea de restituire a imobilului, iar în dovedirea acțiunii aceasta a depus decizia nr. 14/31.03.2003.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu se poate solicita de către contestatoare în nume propriu și pentru întreaga moștenire restituirea imobilului în litigiu, nepu-tându-se acorda nici despăgubiri deoarece imobilul nu se află în patrimoniul societății, drept pentru care a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 624 din 23 mai 2003, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că prin notificarea nr. 449/2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 4000 mp și construcția aflată pe acesta, situat în,-, notificare ce a fost respinsă prin decizia nr. 14/31.01.2003.
S-a mai motivat că pe terenul în litigiu intimata a edificat construcții cu destinația de complex deservire populație, spațiu de producție și sediu, iar potrivit art. 10 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții din teren rămas liber.
Ori, reține tribunalul, contestatoarea nu a făcut dovada că terenul solicitat este liber sau că ar mai exista construcții nedemolate libere, iar aceasta nu a solicitat nici acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,în cazul când o atare cerere ar fi fost admisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că la termenul de soluționare în fond a cauzei apărătorul său a depus la dosar o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen, dat fiind imposibilitatea de a se prezenta, având de susținut o altă cauză.
A pretins apelanta că la termenul ce urma a fi acordat urma să depună la dosar certificatul de moștenitor de calitate, pentru a face dovada interesului legitim. A apreciat contestatoarea că soluționarea corectă a cauzei nu se putea face în lipsa unor expertize topometrice și contabile, care să stabilească valoarea actuală a bunului, astfel încât, prin pronunțarea unei atare soluții i s-au încălcat grav drepturile.
Prin decizia civilă nr. 201/25 septembrie 2003, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins apelul declarat de contestatoare ca nefondat, reținând, în esență, că pentru termenul de soluționare a cauzei din 23 mai 2003 nu a existat la dosar nicio cerere prin care contestatoarea sau apărătorul acesteia să solicite amânarea pricinii, din practicaua sentinței rezultând că singura parte care a cerut termen a fost chemata în garanție Primăria, cerere respinsă de instanță.
În ce privește criticile privitoare la neefectuarea expertizelor de specialitate topo și contabilă, Curtea a reținut că nici contestatoarea și nici apărătorul ales al acesteia nu au solicitat atare probe.
S-a motivat în continuare de instanța de apel că nu s-au depus la dosar acte din partea contestatoarei prin care aceasta să facă dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, apreciindu-se că tribunalul a interpretat corect disp.art. 10 alin.2 din legea nr. 10/2001, contestatoarea neproducând dovezi din care să rezulte că terenul solicitat de contestatoare este liber sau că mai există construcții nedemolate libere, nefiind solicitată prin acțiune nici acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, invocând disp.art. 304 pct.5 și 9 Cod proc.civilă, apreciind, în esență, că prin refuzul de a administra dovezi pentru lămurirea situației de fapt, instanța de apel nu a examinat fondul cauzei și că s-au încălcat totodată disp.art. 138 pct.2 Cod proc.civilă și art. 261 pct.5 Cod proc.civilă, nulități dintre cele la care se referă art.105 alin.2 Cod proc.civilă.
Prin decizia civilă nr. 5270/16 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul contestatoarei, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a constatat că prin dispoziția nr. 890/4 iunie 2004, depusă la dosar în recurs, unitatea deținătoare a imobilului- chemata în garanție Primăria Orașului - a admis în parte notificarea contestatoarei și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în -, constatându-se astfel o lipsă de identitate între imobilul revendicat și cel restituit prin dispoziția nr. 890/4 iunie 2004 ce a fost depusă pentru prima dată în recurs, situație în care, neputându-se face verificări pe situația de fapt, s-a impus o atare soluție de admitere.
Prin aceeași decizie, s-a dat îndrumarea de a se verifica, cu ocazia rejudecării apelului, dacă este vorba de imobilul precizat de contestatoare prin notificare, anume cel de la nr. 57, sau este vorba despre un alt imobil și anume cel menționat în dispoziția sus-menționată, aflat la nr. 59.
Totodată, s-a menționat că, deoarece pârâta a recunoscut contestatoarei calitatea de persoană îndreptățită la restituire în înțelesul Legii nr. 10/2001, contrar celor statuate prin decizia nr. 201/2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI, instanța de apel urmează a verifica în ce măsură există imobile nerestituite către reclamantă, urmând să se pronunțe totodată asupra îndreptățirii acesteia la restituirea lor, iar pentru lămurirea situației de fapt urmând a fi administrate orice probe apreciate utile cauzei și eventual întocmirea unei expertize prin care să se identifice imobilul a cărui restituire s-a solicitat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr. 11682/2005 (nr.nou -).
La data de 20.02.2006, intimata SC a formulat cerere de suspendare a judecății până la soluționarea acțiunii privind constatarea nulității absolute a deciziei de restituire nr. 890/2004 a primăriei, ce formează obiectul dosarului nr. 6543/2005 al Tribunalului Prahova, în susținerea unei atare cereri fiind depus la fila 19 dosar certificatul de grefă eliberat de Tribunalul Prahova în dosar nr. 6543/2005.
Prin încheierea de ședință din 27 martie 2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art. 244 pct.1 Cod proc.civilă, apreciind existența unei legături directe între pricina dedusă judecății și cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6543/2005.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 10.03.2008, când apărătorul intimatei a declarat că are cunoștință că apelanta contestatoare a decedat și nu cunoaște moștenitorii acesteia, depunând totodată la dosar decizia nr. 386/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, prin care a fost soluționat apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 1033/20.09.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr- și care a generat suspendarea prezentului apel, precizând că recursul împotriva deciziei menționate este în curs de soluționare. Totodată, apărătorul ales al intimatei a arătat că nu este în măsură să depună nici certificatul de deces al acesteia și nici actele de stare civilă ale moștenitorilor acesteia și a precizat că nu înțelege să solicite amânarea pricinii pentru a face demersuri în acest sens, cerând suspendarea judecății, în baza art. 243 alin.1 Cod proc.civilă, împrejurări față de care, prin încheierea de ședință din data de 10.03.2008, Curtea a dispus suspendarea în baza art. 243 alin.1 pct.1 Cod proc.civilă.
Apelul a fost repus pe rol din oficiu la data de 23.11.2009, când niciuna din părți nu s-au prezentat în instanță, potrivit consemnărilor din citativ și a celor reținute în practicaua prezentei decizii.
La același termen de judecată, având în vedere disp.art. 248 și art. 250 alin.2 Cod proc.civilă, în temeiul art. 137 alin.1 Cod proc.civilă rap.la art. 252 alin.2 Cod proc.civilă, Curtea a invocat din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Față de excepția invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Conform art. 248 alin.1 pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Potrivit art. 250 alin.2 Cod proc.civilă, " în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare".
În speță, la data de 10 martie 2008, judecata apelului a fost suspendată potrivit art. 243 al.1 pct. 1 Cod proc.civilă, iar repunerea pe rol a cauzei s-a dispus din oficiu de către instanță la data de 23 noiembrie 2009, dată până la care dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an
În aceste condiții, în considerarea argumentelor expuse anterior, în baza art. 248 alin.1 rap.la art. 250 alin.2 Cod procedură civilă și art. 252 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va constata perimată cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de contestatoarea domiciliată în G- jud. G, împotriva sentinței civile nr. 624/23 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova în contra-dictoriu cu intimata în contestație SC, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în,- jud. P și chemata în garanție PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în,-, jud.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - --- -
Grefier,
- -
Red./tehnored.CC
5 ex/26.11.2009
nr. 3482/2003 Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
